sâmbătă, 25 aprilie 2009

Din jurnalul unei femei chibzuite

Sunt defectă.

După ce m-am lămurit că sunt prea proastă ca să mă las de fumat am căutat şi am găsit o soluţie ca să scap de sentimentul (nu chiar atât de) apăsător de vinovăţie-neputinţă-laşitate cauzat de preacostisitorul şi preadistrugătoruldedinţiplămânişisănătate. Soluţia asta poartă numele de filtre de ţigări. Oh, şi ce satisfacţie am când le văd maronite şi scârboase aşa, ca şi cum eu m-aş alege cu ce e mai bun dintr-o ţigară şi ele cu tot ce-i rău. De parcă din ele mi-aş lua necesarul de vitamine, coenzime şi proteine... Pe scurt, nici nu mă las de fumat, nici nu mă gândesc mai mult la sănătatea mea. În schimb, mai tre' să am şi grija filtrelor, să le cumpăr, să mi le împrăştii în fiecare poşetă şi, evident, din cauză că fiecare ţigară fumată e mai light decât orice light, surpriză!, fumez mai mult. Asta da afacere!

În acelaşi mod am făcut eu mari afaceri şi cu cremele de corp. Le vreau parfumate, hidratante, colorate, naturiste, anticelulită, antidetoate, mă gudur pe lângă ele prin magazine, le cumpăr fără să mă las influenţată de ochii beau-lui daţi peste cap, le aduc cu mândrie în casa mea, cam cum şi-ar aduce mama copilul nou-născut prima dată acasă, le dau câte un loc în dulăpiorul cu alte creme parfumate, hidratate, colorate, naturiste, apoi mă arunc în cadă, cu planuri măreţe şi-mi spun că o să mă dau zilnic cu ele ne-gre-şit şi, surpriză, negreşitul ăsta e un pic greşit, că după maxim 3 aplicări zilnice, entuziasmul meu creşte spre 0. Zero!!! Totuşi, am grijă de psihicul meu şi, ca să nu mă mai simt ca o vacă, le ascund, le iau din câmpul meu vizual, le acopăr cu câte o eşarfă, sau, practic, le transform în suport de cutie de bijuterii. Pe scurt, cu banii cheltuiţi, cu creme (în curând) expirate, cu pielea la fel (de preaminunată:)), cu dulăpiorul aglomerat, darrrrr, asta mă înalţă sufleteşte pentru că le donez! :D

Mult mai grav, dar din aceeaşi categorie, vă prezint marea mea afacere cu cremele de faţă. Complicat! Asta mă doare! După 24 de ani tenul meu a început să o ia rara, să aibă nevoi, să pretindă nişte drepturi. Când am văzut că se usucă de-aiurea sau se înroşeşte pe ici, pe colo ori se irită, ori mai ştiu eu ce, am zis că e cazul să-l bag mai mult în seamă. 3 ani de zile m-am chinuit (şi nu!, chinul nu s-a sfârşit) să găsesc cremele potrivite. Nu, dom'le, lui nu-i place nimic. El strâmbă din nas la fiecare nouă cremă. Le respinge din start. Singura, şi mă foarte mir, pe care o suportă e apa termală, şi nu, nu din aia mai ieftină, că-i stă în gât. Nivea nu, Garnier nu, L'Oreal doar demachiant, Vichy nu, de Avon şi Oriflame nici nu pomenesc, Amway nu vreau să folosesc, naturist nu, câcat nu, mă disperă! Pentru că înainte de Paşte s-a gândit să-mi facă o surpriză, da, tot el, tenul, de bucurie am ajuns la dermatolog, care cel puţin m-a lămurit că am o alergie (la ce? eh, evident că alt doctor o să-mi spună) şi că, citez, refacerea tenului dumneavoastră se poate face prin metoda expunerii la lumină intens pulsatilă, 2-3 şedinţe, n-o să mai aveţi apoi probleme deloc. Wou, super, ce tare! Cum facem?, bâiguiam eu nerăbdătoare. Păi să vă hotărâţi când veniţi, trebuie să începem cât mai repede că vine şi nunta (da, mă, i-am zis, şi?:), o şedinţă costă 125 euro. Acum imaginaţi-vă o fată clipind des, înghiţind în sec, făcând înmulţiri, împărţiri, adunări şi scăderi în minte mai rapid ca un calculator, cu o faţă de trăsnită în cap de un pian ... şi aveţi astfel reprezentarea cea mai corectă a preaminunatei mele fiinţe. Sper să nu fiu nevoită să mă întorc acolo, să mă jumulească de atâţia bani oamenii ăia răi şi obraznici! Deşi, ca să fiu pe deplin sinceră, doctoreasa asta avea un teeeeeeeeeen de-mi venea să-i smulg toată chelea de pe ochi şi să fug cu ea, transplantându-mi-o mie însămi, rapid, la vreun colţ de stradă.

Un capitol minunat din acest roman deosebit îl reprezintă economiile pentru nunta curului, cum îmi place mie s-o alint. Păi, ca s-o iau uşurel, se făcea că trebuia să economisim şi noi nişte bani. Nu prea mi-e clar pentru ce, dar deh!, aşa mi-au spus oamenii mai mari. Şi ne chinuim să facem asta de câteva luni. Nu, nu ţine vrăjeala! Întâi am zis că nu mai ieşim să mâncâm în oraş (apropos, alergia mea pare că are o legătură cu ultima masă luată în oraş, pretext cu care am renunţat la obicei) decât o dată pe lună. Eh, în momentul în care am luat decizia asta, ne-am pomenit ducându-ne în restaurante-baruri mai ceva ca înainte. În plus, suntem animale sociale, trebuie să ieşim, mai ales înainte de nuntă, să ne vadă lumea, să-şi aducă aminte de noi şi să vină la nuntă ca să ne îmbogăţim noi:)) O, scuze, e o eroare, ăsta nu e gândul meu :)
Şi-apoi, dacă s-a nimerit să găsesc rochiţa aia aşa frumoooooasă cu bulinele ei albe cum era să nu o cumpăr? Şi cum să nu mă duc lunea la sehaş, ce viaţă e asta? Cum să nu cumpărăm tăvi, tăviţe, mai înalte, mai joase sau oala aia în care a zis el că face ficăţei şi n-a făcut? N-aveam în ce să facem plăcinţele şi oricum n-am făcut, da' nu despre asta e vorba aici ... şi tot aşa, mereu intervin chestii de care am sau avem nevoie, deşi nu, nu e aşa ...

Şi mi-e rău, mai sunt 9 săptămâni!

Am mai dat comandă de invitaţii că alea pe care le făcusem oricum mai multe, s-au dus. Nu ştiu de ce apar noi şi noi doritori şi mi-e groază că 50-60% dintre oamenii care vor veni la nunta MEA sunt nişte necunoscuţi pentru mine. Nu am cumpărat rochia, normal!, şi, o chestie care mă umple de nervi, nici mărturii nu am găsit. Dacă-s proastă şi nu vreau săculeţii-cutiuţele-chestiile cu bomboane-arahide înăuntru, aşa-mi trebuie! Am vrut să fiu mai cu moţ, să ofer omului o amintire frumoasă şi eventual utilă, pe care să n-o arunce after, na!, ciuciu posibilităţi. De câte ori am găsit câte ceva care să ne placă, să putem adapta la situaţie, deşi chestiile nu erau făcute să fie mărturii, nu aveau în numărul dorit de noi şi nu, nu se putea face comandă şi da, artiştii plastici nu ştiu ce să facă, că nu s-au mai întâlnit cu cereri din astea; şi eu care credeam că asta vor artiştii, să facă mereu altceva, ceva nou, ceva altfel, şi, mai ales, fără îngrădiri ... Uatevă'...

13 comentarii:

Liana spunea...

9 saptamani sunt o eternitate. chill. need help? :)

Ambasadoarea spunea...

Liana, de toate felurile, oricand:D De exemplu, ce ma fac cu marturiile curului, zi, stii?

A-30-something spunea...

Hmmm, de ce nu le confectionezi? Cumperi arahide, faci rost de saculeti, aduni mamici, tatici, pisici, ii pui la treaba si pam-pam marturiile!!!

Alina spunea...

Inteleg perfect faza cu cremele cumparate si uitate dupa 3 zile :)). S

Cat despre nunta si chestiile pe care nu le gasesti... e si asta de inteles. Si care e treaba cu marturiile-arahide/bomboane? Adica se mananca, si se duce dracu' marturia :)). Sau trebuie sa pastrezi plasa aia, drept marturie, poate :)).
Nu stiu daca iti e de folos, dar la ultima nunta la care am mers, am primit un cd la plecare (cred ca asta era pe post de marturie). Nimic pompos, un cd simplu, cu cateva melodii alese de ei, pe care le-auzisem si la nunta. Iar "coperta" era de carton, cu un colaj cu poze de-ale lor (poze care erau si pe invitatie).
Mi-a placut mult si e clar ca-l am si acum :)

In articolul despre care iti ziceam era vorba de rochii de inchiriat, dar nu stiu daca te incanta varianta asta.

Liana spunea...

Probabil din cauza ca nu m-am maritat niciodata dar... ce naiba sunt marturiile???

Ambasadoarea spunea...

Leah, pai, raspunsul cel mai scurt ar fi ca NU LE SUPORT; saculetii aia cu bombonele mi se par nu numai perimati ci si de prost-gust:)

Alina, da, ma, asta se face cu ele, crapi tot si dup-aia arunci:D Uite o idee interesanta asta cu cd-uri, chiar ceva inovativ, mai spune-mi, zi ce-ai mai vazut, ca eu nici pe la nunti n-am fost, nici domnisoara de onoare, is cam varza:D

Liana, o, sunt o versata, te lamureste mama cu orice nelamurire:) Marturiile sunt chestiile, care pot fi orice tampenii, pe care mirii le ofera amintire invitatilor;) Cand ma gandesc ce inocenta si fericita eram si eu in ignoranta mea... those days are gone, din pacate:)))

Ambasadoarea spunea...

A si, Alina, chiar sunt curioasa cum e treaba cu inchiriatul;)

Daiana spunea...

Hmmm, zic si eu ca sa nu tac: poti cauta carnetele handmade (n-am niste linkuri la indemina, dar poate te dumiresti tu, am vazut si in magazinele de cadouri...), pe care sa le personalizezi scriind, ca o pagina din jurnal, prima fila, cu data nuntii si citeva rinduri simpatice, lasind mai departe posesorului privilegiul de a-si nota acolo lista de cumparaturi sau intilnirile din saptamina :).

Mai poti oferi cutiute din lemn pictat, care se vor transforma in casete de bijuterii pentru doamne sau de butoni si ace de cravata pentru domni. Cartea ta/voastra preferata, cu "autograf" – daca o gasesti la un pret rezonabil. Mici albume foto elegante (preferabil, coli de carton, nu "buzunarase" din plastic) in care sa puneti o singura fotografie - un peisaj drag, voi insiva, in fine, ceva simbolic.

Nu stiu daca te ajuta, am incercat sa gasesc citeva variante care sa arate mai de bun gust decit arahidele in ciocolata sau, si mai si, sticla de vin care are pe eticheta pozele mirilor (cih!).

Atit a avut de zis fluturasul :)

Ambasadoarea spunea...

Daiana, ideile tale sunt misto, acum daca le pot si pune in practica si mai bun, merci;) Acum multe luni de zile, pe vremea cand nu eram atat de agitata sau poate eram doar inconstienta, am gasit intr-un supermarket ACEA cutiuta din lemn natur. Am luat una, am pictat-o eu multicolor si a ramas sa revin pentru restul. Cand m-am trezit eu, satula de alta cautari, nu mai existau:((
PS: Da, sticluta aia cu poza mirilor e supierba. Not:)

World Wide Alinoi spunea...

Articolul despre care ziceam e asta: http://www.gandul.info/viata/incepe-perioada-nuntilor-intrebarea-sezonului-cum-sa-port-rochia-altei-mirese.html?3931;4223060
Iar siteul de rochii e haine-vintage.ro. Recunosc ca m-am uitat putin, sa vad care e treaba si marturisesc ca e cam slabuta oferta (adica, in afara de una, mi se par toate oribile; si nici aia nu mi se pare grozava, dar mai sunt niste linkuri pe-acolo si poate, poate gasesti ceva).

Cat despre faza cu cd-urile, si mie mi s-a parut foarte misto. Si mi-au placut si invitatiile (cd-ul si invitatia erau din acelasi film).
Altceva memorabil de pe la nunti nu am ce sa-ti zic, asta a fost singura foarte misto. A, si am mai fost la una in facultate, unde ei au facut invitatia ca scrisorile care se sigilau cu peceti, si au facut o "pecete" cu initialele lor si s-au chinuit sa sigileze alea. Si asta mi s-a parut dragut, dar voi ati trecut deja de faza invitatiilor.

In fine, ca o concluzie (si nu ca ma bag, sau ceva de genul, e doar o sugestie), as zice sa nu te complici cu ceva care sa fie solicitant, ca in mod sigur n-o sa-ti iasa: ba n-o sa gasesti ce-ti trebuie, ba o sa se strice ceva etc, si ultimul lucru de care ai nevoie acum este sa te stresezi si mai mult.
Caut adresa ta de mail de atunci, de cand cu felicitarile, si-ti trimit o poza cu coperta cd-ului, just in case.

Si scuze ca m-am intins atat, da' cand ma pornesc... :))

Ambasadoarea spunea...

Alina, eu ma bucur ca te-ai intins atat, pt. ca am nevoie in perioada asta de multe idei si multe sfaturi:D M-am uitat, nimic genul meu pe-acolo, apoi am gasit alt site cu inchirieri si inca rochii Demetrios si alte firme;) N-am sa apelez totusi la serviciul asta desi o parte pragmatica din mine tipa si-mi face cu ochiul, nu am cum:) In legatura cu marturiile am decis sa le mai dau o sansa cand o sa ajung sapt. viitoare la Buc. si daca nu apar in fata ochilor mei, imi bag picioarele si renunt la ele:D Ti pup, sa-mi mai scrii, sa nu ma lasi!:))

LZ spunea...

Te invit la mine la o cafea cu lapte. Sa stam frumusel in gradina si sa prindem fluturi. Sa fumam mult si sa vorbim si mai mult. Fara ingradiniri, cum tu spui. Ce spui?

Ambasadoarea spunea...

O, da!