duminică, 9 decembrie 2007

Revision

O camera tare "galagioasa" dintr-o manastire din Grecia

joi, 6 decembrie 2007

Furtuni in suflet

"Si totusi nu te cunosc!

Si totusi, cat de putine
banuiesc despre tine!

Ce stiu eu despre
furtunile din sangele tau?
Si despre nesfarsitele mangaieri
cand ingeri coboara in tine?
Stiu eu cate umbre
de iubite parasite
au si inceput sa albeasca
in inima ta?

Si totusi nu te cunosc,
pe tine nu te pot descrie,
pe tine te pot doar iubi...
(Cati Motea)



Poveste


M-am obisnuit sa tac...
Doar sufletul meu stie cat te iubesc, iar el este mut.

L-am intrebat ce face marea...
Mi-e dor de el de parca nu l-as fi vazut o viata...
Cum a ajuns el micul meu univers?!
Il iubesc si stiu ca ma poate face fericita
Intotdeauna cand m-am gandit la viitor l-am vazut pe el acolo, langa mine.

E atat de greu sa dai afara din tine copilaria si sa inchizi usa in urma ei pt totdeauna!

Cand vor disparea indoielile din mine si tentatiile din viata lui?!
Am suferit mult pt ca am iubit mult; Cat am plans cand a trebuit sa-l iert, sa-l cred, sa-l astept!
Au murit atatea vise in mine.

Senzatia de "to be continued" persista.
Nu ma indoiesc de sentimentele mele, ele vor fi mereu aceleasi.

Cel mai bine vorbesc cand tac. Si nimeni nu vrea sa priceapa asta!

Nu, nu sunt fericita cu el!
N-o sa se schimbe. Asa va fi mereu relatia noastra. Si eu mereu imi voi dori mai mult!
Nu stie ce nevoi am!
Ma simt singura langa el!

As vrea sa-mi pot fotografia sentimentele; pt ca in cuvinte nu pot cuprinde emotiile mele.
Eu nu-l vreau decat pe el, iar el e prea putin langa mine...

Sunt o colectionara de dovezi de dragoste. Ca si cand la sfarsitul vietii m-as afla in fata unei instante careia va trebui sa ii justific toate sentimentele legate de el...

Eu apreciez valoarea unui cadou in momentul in care descopar ca nu mai primesc altele;
adica tarziu.

Ratacesc intre iubire si ura.

-Si daca nu ma iubesti, de ce ne dam drept o pereche?!
-Am visat sa ma marit cu tine.

"Parc-as avea o fereastra in suflet... Si de fiecare data cand incerc sa te indepartez, gasesti o cale de a te strecura inauntru..."

Parca nu l-ar lega sentimente de mine.
Poate ca oricum ar fi fost, tot pe el l-as fi ales.
Oamenii se schimba, sentimentele la fel.
Relatia noastra a fost ca o interminabila "Zi a cartitei"; toate s-au repetat.
O relatie goala, fada. O relatie fara prezent si fara viitor.
E clar ca mi-a marcat viata.
Constat cu durere ca e parte din mine
E greu sa-ti dai seama ce e bine si ce-i rau cand iubesti.
Fara el n-am stralucire.

-Am poza ta in suflet!

Sunt prea multe amintiri care nu vor sa moara!
Nu merita iertarea mea, dar iubirea e toata a lui!
Ma gandesc cu nostalgie la anumite momente si parca imi lipsesc. Ele, nu el!
Daca el e cu adevarat barbatul vietii mele, va fi al meu oricum.

Credeam ca o sa ma bucur stiind ca sufera...
N-am vazut niciodata o persoana care sa planga asa. Mi-au trebuit eforturi supraomenesti sa strabat cei 20 de cm care ne desparteau, ca sa ajung la el si sa-l iau in brate...Nu ma puteam impotrivi, nu depindea de mine. Mi-a fost mila de el! Suferinta era atat de vie ca parea palpabila.

Ma simte...
Viata nu mi l-a oferit decat pe el. A fost o zgarcita!

M-am saturat sa ma plictisesc langa el.
Ma chinuie nostalgia vremurilor bune ca o fantoma insistenta si rautacioasa.
Parca totul se prabuseste la o mica neatentie. Teama imi dicteaza reactiile.
As da orice pt siguranta relatiei noastre!
Sunt atatea pe care le urasc la el!

Parca destinul mi-a fost scris de mana unui lenes care s-a plictisit dupa cateva randuri si a dat "repeat".

Intr-o relatie totul trebuie sa se imparta la doi. Am obosit sa lupt. Intr-un fel, viata mea n-are culoare fara el. Nu e suficienta iubirea...

Cred ca la mijlocul distantei dintre noi, se afla fericirea.

Pe el il port in suflet.
Am lacrimi in inima... Mi-e frica sa ma apropii de el, imi vuieste capul de atatea minciuni, simt ca nu mai am putere.
Ma simt in continuare impinsa spre el.
Nu mai pot numi dragoste intamplarea dintre noi.

Toate pana-ntr-o zi...toate se duc, de ce nu si nebunia dintre noi?!

Tot timpul mi-e dor de el. Sunt cu el, dar sunt singura!

Il simt cum ia distanta.
Am vant si ploi in suflet...

- E o iluzie ceea ce zicem ca simtim, nu exista nimic intre noi, decat un morman de caramizi. Ne pierdem si ne gasim de nenumarate ori, de fiecare data mai goi... E o relatie seaca. Greselile s-au adancit in noi. Daca un vis a murit inseamna ca nu a meritat sa traiasca, nu?!

"Sorry seems to be the hardest word"...

El trebuia sa fie floarea mea de cires...
N-am stiut sa-l fac sa fie doar al meu...
Nu reusesc sa ajung la el...
Desi suntem impreuna, noi n-o sa ne mai impacam niciodata.
Pt ca unul si cu unul nu mai vor sa faca doi!

El va fi mereu para mea de foc.

Poate ca dincolo de iubire exista ceva mai mult, ceva care nu se defineste, nu se uita, nu se modifica si nu se pierde.

De ce nu ma satur sa-l pedepsesc?! Il pierd pt ca nu stiu sa iert...

Exista barbati si persoane de gen masculin...

Anii care au trecut nu ne-au apropiat si mai mult, ba dimpotriva.
Eu de cine m-am indragostit?!!?!
Ne despartim. Imi asum riscul.

El e inceputul.
O sa ma gandesc mereu cu drag la el.

Mergem in directii diferite.

"Cine n-a urat niciodata iubirea, n-a urat niciodata."

"Oare se poate ca atatea tristeti fara nume sa fi disparut fara urma, ca aburii, ca praful si ca fumul?"

Ma duc spre el ca un dependent spre furnizorul de droguri.

Portile spre fericire imi sunt inchise!
Nimic din ce am pretuit eu nu a rezistat in timp...
Nu mai cred in iubire! Cred in mine!
Absenta lui m-a golit...

- Drumul spre mine nu-l mai stii?!

Iubirea e sora vitrega cu durerea.
Ce bine ar fi sa nu existe memorie afectiva!

El nu stie, nu vrea sa stie de nevoia mea de el...
Mi-e frica sa-l las sa plece!

Am fost atat de departe de adevar!...
Ma chinui sa ingrop un trecut care nu vrea sa moara.
Nu poti sa ai lacrimi pt asa o durere. Totul e inauntru. Macina. Zgaraie. Dizolva.
Am sufletul stins...
Cu fiecare cuvant pe care-l spunea se departa tot mai mult de mine...

Am facut pace cu amintirile mele.
Sper sa nu-l mai intalnesc decat in vise...

<>

Si-l iubesc cu atat mai mult cu cat stiu ca intre noi nu mai e posibil nimic niciodata!
El o sa fie mereu punctul luminos spre care o sa tind tocmai pt ca stiu ca nu-l pot atinge...

Imi lipseste el pt ca mi-e dor sa fie cineva langa mine.
Trebuie sa fac pace cu iubirea asta. Tot ce mi-a mai ramas de la el sunt dezamagirile.

- Daca ai reveni n-as mai putea sa te iubesc!

Am fost modelata astfel incat sa ma potrivesc lui, numai lui... de-as fi putut sa plec fara resturi care sa ma aduca, inevitavil, inapoi!...Nu poti sa pleci inainte sa uiti! Eu nu am ce sa mai dau; ale lui sunt toate!

Eu i-am dat valoarea pe care o are acum.

E o pierdere pe care nu stiu cum s-o numesc, pe care nu am cum s-o numesc, pe care nu o pot cuprinde...

- Mereu ne vom cauta...

Daca ar veni, ceilalti ar inceta sa existe!
... Apoi o sa plece si o sa-mi fie frig.
Ma sperie ingrozitor singuratatea care se intinde in fata mea...

- Stii ce-a fost iubirea pt mine?
O fata ascunsa a durerii.

"N-am sa inteleg
cum lacrimile
aud mereu
plecarea ta..."




luni, 3 decembrie 2007

307

Nu va zic ca azi m-am trezit fata-n fata cu trecutul.
Trecutul meu langa un Peugeot 307.
Negru.

miercuri, 28 noiembrie 2007

The first

Azi a fost o zi cu o mie de dimineti. Cu o mie de emotii si milioane de nervi.

Azi primul client a beneficiat de serviciile firmei. Cu nemultumiri si calcule inexacte si o negociere paguboasa pt noi, am primit verdictul: "Va mai asteptam!"

Si invizibila bagheta magica isi facu treaba lasand oboseala sa se scurga din creier in talpi... pt ca maine sa o luam de la capat. Again.

Promit ca maine nu mai vad cerul la 5 dimineata, ma abtin;)

M-am culcat cu fericirea...

marți, 20 noiembrie 2007

Iarna lui Alecsandri


Telefonul meu e pictor:)

Dimineata lui 20



Si dc drumul spre mare e presarat cu zapada... nu te mai duci?!
Ba da... tentatia e mai mare...

O mare bacoviana


Constanta, 20 noiembrie '07

miercuri, 14 noiembrie 2007

Nu mai sunt unica

Ce ma enerveaza cel mai tare la faptul ca trec anii e ca in fiecare luna din fiecare an imi pierd curajul! Se duce dracu' tot! Nu mai sunt unica, dorintele mele sunt din ce in ce mai comune, nu mai spun ce gandesc de fiecare data, nu mai citesc, nu mai merg la concerte...
O sa se termine si anul asta si bilantul meu iar o sa iasa pe minus... si iar o sa dau, pentru asta, vina pe tot felul de factori inconjuratori, nicidecum pe mine... nici macar curajul de a recunoaste ca e vina mea pentru toate lipsurile din viata mea nu-l mai am... si ma uit chioras in curtea altora si ii vad impliniti si-mi spun ca merit si eu sa mai urc o treapta...dar ma oboseste gandul asta, de cele mai multe ori, si mai bine ma culc... ca sa fiu odihnita maine cand voi pune un mare plan la bataie....iar maine, nu mi se mai pare asa interesant sa lupt, sa incerc, sa ma zbat... si ma complac, si devin letargica si ma apuca depresiile si mi se pare ca-s nedreptatita... Nu sunt! Nu vreau sa fiu asa!
La 18 ani visam sa zgudui lumea, sa o schimb, sa fiu the best in everything... total nerealist... dar imi placea curajul asta, imi placea sa am ceva de spus si credeam ca va exista macar o persoana care sa vada cat de buna si de tare sunt eu...
La 25 de ani stau inca cu parintii, camera miroase tot a tigari, am o firma pe care nu sunt in stare sa o fac sa produca pentru ca nu mai am atitudinea de atunci, nu mi se mai pare ca pot face pamantul sa se invarta...
Cu toate astea, eu am invatat fluturii sa zboare...
E clar ca, daca am reusit sa fac asta, nimeni si nimic nu ma poate opri din zborul meu;)

joi, 1 noiembrie 2007

Dor

"Cum se numea dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, formata de ani, pe care am trait-o eu?"

Azi-noapte am fost la o intalnire speciala. Cu Dani. In vis.
Sunt incantata de revederea asta, pentru ca altfel nici nu ar fi posibil...Mi-e dor de el, de anii de liceu...

luni, 29 octombrie 2007

Ambiguu

Si totusi...poate exista saptamana oarba, saptamana in care toate nebuniile pamantului devin posibile, cand tot ce ai crezut ca nu poate fi facut ia forma celei mai bune idei, cand devii alt om si dorintele se schimba si ele...

Cred ca saptamana mea oarba e pe sfarsite...

miercuri, 24 octombrie 2007

Scrisoare deschisa

Trebuie tinuta minte ziua de azi...

luni, 1 octombrie 2007

24 de luni

Un an cu 24 de luni. Singurul an cu 24 de luni.

Toate au legatura cu acest an

Era un an cu repetitii, cu vibratii si cu emotii

Un an care i-a desenat viitorul

Nu stia ca o sa-l cunoasca, nu stia ca va ridica ochii din pamant datorita lui

Traia viata din inertie, se lasa purtata dintr-o parte in alta, evita privirile oamenilor, se simtea queen of the damned!

Nimeni n-o mai privea la fel, atunci era centrul atentiei din cu totul alte motive ….

Doar el a privit-o altfel.

S-au cunoscut la sfarsit de septembrie

Si inima ei a inceput sa cante …

Stia ca o sa se agate de el ca muribundul de ultimul fir de viata

Stia si ca o sa-i reduca viata la zero daca va pleca

Si a plecat

Dar amintirile relatiei lor i le-a dat ei spre pastrare

Asa … a ramas al ei!

Accent pe durere

Singuratatea imi rade in fata
Si mortii imi intra pe geam
Am pietre in suflet
si mari in priviri
Azi pierd amintirile
dar maine revin
N-am ochi sa plang
cat urla in mine durerea...

ps: Pt ca sunt momente in viata cand simti absenta cuiva atat de tare incat ti-ai dori sa-l scoti din vise si sa-l imbratisezi.

joi, 2 august 2007

Sunt sigura ca, intai si intai, eu am invatat fluturii sa zboare...