miercuri, 30 iulie 2008

Despre cum vine valu'

... si te ia
si crezi ca ai in tine resurse infinite
si crezi ca poti fi orice si oricine si oricand...

Despre cum crezi despre tine ca esti cea mai buna si nimeni nu te cunoaste cu adevarat si nimeni nu vede gramada de potential care zace si zbiara din tine.

Ok, let me start.
Am crezut despre mine (la un moment dat, unul indepartat, ce-i drept) ca pot fi o actrita prea-minunata, ca toti ochii vor plange cand ma vor vedea evoluand pe scenele lumii, ca nimeni nu va mai ajunge mai repede ca mine pe culmile gloriei si cum voi impresiona eu pana si pietrele. Ihi, bullshit.

Am crezut despre mine (intr-un moment cand nu mai aveam voie sa visez cai verzi pe pereti) ca eu voi cea care va imparti dreptatea in stanga si-n dreapta cu generozitatea unei maini-sparte, ca nimeni niciodata nu a fost si nu va mai fi un procuror mai bun. Ihi. Exact asa. Dar nu in viata asta.

Mda, cum am crezut eu mereu ca sunt de neinlocuit, ca urmele pe unde calc eu nu pot fi sterse, ca absenta mea lasa un gol imens, ca daca nu ma vezi, te usuci si mori, ca voi inflori frumos an dupa an si toata lumea se va minuna de capacitatile mele, de cursul vietii mele, ca voi fi prima romanca care a mutat muntii din loc, ca toate bunele mi se vor intampla mie si mie si doar mie... pentru ca eu sunt o speciala, o diosebita si li merit pi toati. Ihi. Si mi-a crescut si o stea in frunte intre timp.

Tell me (ihi, sunt o curioasa) unde va duce valu' cand va ia?!

Cea mai cea

Tell me, care e cartea cea mai cea pe care ati citit-o? Ma roggg, una dintre ele...

Nu, eu nu ma pot hotari daca imi plac mai mult cartile lui Eliade decat cele ale lui Dumas, daca Shogun-ul mi-a placut mai mult decat Crima si pedeapsa, daca Patul lui Procust m-a facut sa vibrez mai mult decat Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, daca mi se va sterge din minte ce mi-au lasat Invitatie la vals si Scrisoarea de dragoste ale lui Drumes (desi nu e loc de comparatie intre nici una dintre ele) si cel mai mult si mai mult imi place cum o carte buna te ia de mana si te poarta in lumea ei ...

Sunt o proasta. Si ma enervez pentru ca nu ma tratez.

marți, 29 iulie 2008

E sambata ei

Si niciodata nu te-am vazut altfel decat frumoasa.
Si imi crestea inima de bucurie cand mi se spunea parca sunteti surori ...
Si ma faceai sa vreau sa trag de sfori in jos stelele, sa ti le dau, pe toate, pana la ultima.
Si stiu ca tu esti regina, ca ai supusii tai, pentru ca ai dinti perfecti si sani frumosi.
Si esti mai mult.

Si ani la rand am crezut ca ma iubesti mai putin.
Pana am plecat si ma sunai sa ma intrebi cand mai vin.

luni, 28 iulie 2008

Postul e al tau

- Nu va suparati, aveti si paturi aici?
- Daca te uiti in ochii mei nu o sa le vezi...

Stiu ca vrei sa fii vanzatoare intr-un magazin de mobila/imbracaminte/bijuterii s. a. Sau ... daca ma uit bine la tine, poate ti-ar sta bine in spatele tejghelei intr-o consignatie vanzand tigari varsate. Nu? Sigur? A, meriti mai mult, esti o fitoasa, ai terminat deja 9 clase si crezi ca nu te vede nimeni cand te scarpini in fund surazand languros. Ok, am inteles, astepti mai mult de la viata. Corect. Trebuie sa te avertizez ca e foarte complicat, locurile sunt limitate, se intra in urma unui concurs, si doar cele cu adevarat bune vor reusi. Sa nu-ti faci iluzii, concurenta e mare, dar merita sa incerci, doar asa vei ajunge in culmea desavarsirilor personale, te vei slefui si vei depasi noi si noi praguri ...
de nesimtire.

Stiu ca vrei. Stiu ca poti. Merita sa te bagi.
Daca ti-ai pierdut cei 7 ani de-acasa in drumul tau spre... glorie. Daca uiti sa te speli pe dinti dimineata pentru ca ai Orbit in poseta si ti-a spus tie cineva ca curata si in locurile greu accesibile.
Daca ti se pare o impertinenta sa vina clientii in magazin si te deranjeaza cu intrebarile lor stupide, gen Cat costa? Cand poate fi livrat? Mai aveti si alte culori, alte marimi?, etc.
Daca nu esti in stare sa deschizi gura (sa saluti, nu de altceva) cand ti se spune Buna ziua!
Daca ai o atitudine de putoare dezgustata, o greata si o indiferenta (sa nu mai zic de sictirul din dotare) specifice femeilor care au incercat sa deschida poarta intelepciunii si a bunului-simt si au trantit-o speriate/dezamagite/oripilate inapoi, de teama ca ar putea fi contagios ...
Felicitari, postul e al tau! Il meriti!

sâmbătă, 26 iulie 2008

Talk with Lenny


Am o convorbire privata in momentul asta cu Lenny;;) Si ce-mi mai canta... si ce frumos imi spune el I'll be waaaaaaaaitiiiiing;;)

Da, honey, I belong to you... in my fuckin' dreams, stiu, stiu...


P.S.: I love you

Sa nu va uitati la P.S.: I love you!

vineri, 25 iulie 2008

Despre relatii

Vasta mea experienta intr-ale amorului, se rezuma la doua tipuri de relatii:

- prima-relatie, acea relatie care nu ne ocoleste pe nici unul, in care invatam ca sarutul nu e doar un schimb inconvenabil de saliva, cand tremuram ca salcia in vant asteptand nerabdatoare telefonul lui, cand fluturii din stomac isi fac de cap asa cum n-o sa-si mai faca niciodata, cand ne imbatam din Cola, cand suntem geloase pe orice vietate din preajma lui, cand faci orice (adica orice!) doar ca sa fii cu el, cand in toate visele tale te vezi mergand la brat cu el (nimeni altul!) si cand... inevitabil se sfarseste, simti si crezi ca viata ta nu va mai avea sens, ca mai fericita ca atunci nu o sa mai fii niciodata si crezi ca n-o sa mai iubesti, ca toate portile implinirii personale iti sunt inchise si zeci de lacate iti blocheaza calea spre fericirea eterna in doi.
- cu toate astea, tarand dupa noi un trecut care pare ca nu vrea sa moara, bantuiti de fantome si cu regretele de rigoare, mergem, unii dintre noi, spre ceea ce se va dovedi a fi, ultima-relatie, fara sa ne mai umplem inutil viata cu incercari nereusite de relatii fade si sfaramatoare. Pacat insa ca nu e o alegere personala. Ultima relatie e cea care te poarta spre casatorie.

Pentru ca am totusi prieteni/amici/cunostinte, iata cum au iesit la iveala si alte tipuri de relatii:
- relatia-pansament, e cea care ne sare in ajutor ori dupa prima-relatie, ori dupa orice relatie pe care am putea-o avea pana ajungem la ultima relatie. E relatia cu efect de vindecare rani vechi, cea care iti ridica moralul si iti creste respectul de sine, pentru ca apoi, intocmai cum te folosesti de un urgo, sa te lepezi de ea cand nu-ti mai e utila;
- relatia-matase e relatia care aduce multumire ambilor parteneri, in care, de obicei, unul domina si celuilalt ii revine, implicit, rolul de supus. Supusul va avea grija sa satisfaca orbeste nevoile dominatorului, va gravita in jurul lui cautand noi forme de a-si multumi partenerul. Dominatorul, in schimb, ii va asigura supusului toate cele necesare, pentru a trai relaxat fara alta grija decat aceea de a-l satisface. E o relatie buna. Recomand, totusi, cursul Cum sa fii sclav si sa nu-ti dai seama, pentru doritori.
- relatia-absorbant, e relatia (hai ca stiti) ce rezulta din uniunea unei persoane normale cu o persoana-absorbant. Caracteristici si efecte vedeti intr-o postare anterioara.
- relatia-platonica, e cea care porneste de la prietenia celor doi, sau dimpotriva, duce acolo; e asezonata cu distractie si momente frumoase, cei doi lasand cateodata impresia ca sunt mai mult frati, decat iubiti. E o relatie solida, pentru ca are capacitatea cameleonica de a fi from time to time orice alt tip de relatie, aducand rutina nu ca pe o povara, ci ca pe un moment de respiro.
- relatia-reincarnabila, e relatia care credeti ca se termina, da toate semnele ca s-a terminat for good, si totusi, eventual, cand esti angajat in alta relatie, net superioara calitativ, isi intinde tentaculele ademenindu-te cu tot ce a fost mai frumos in ea. Relatia asta e o capcana. Nu va fi niciodata altceva decat daunatoare, dar imbracata in haine de sarbatoare.
- relatia-tampon, e relatia care seamana cu cea pansament, dar care nu are intocmai efectele acesteia, ducand spre o continua descrestere a respectului de sine; e relatia care, dupa ce s-a terminat, te intrebi ce-ai cautat in ea. Genul asta de relatie nu face altceva decat sa creasca numarul esecurilor in dragoste, si-ti ofera nenumarate de momente asa nu!
- relatia-caracatita e cea mai sufocanta dintre ele; e cea care te acapareaza cu totul, care iti ingradeste libertatea intr-un mod care te poate flata la inceput, din care poti sa iesi nesifonata, doar daca te tine; partea frumoasa la ea e ca nu ramane mereu o relatie-caracatita, dar depinde de fiecare in parte, daca poate sa ii schimbe cursul sau nu.

Da, oricare dintre tipurile astea de relatii are capacitatea de a se transforma in alta, de a se uni cu alta, ducand la aparitia altor si altor categorii.

Sunt o fiţoasă

Am descoperit că sunt o fiţoasă. Că una-două fac mofturi, că nimic nu îmi convine, că mereu comentez... da, asta sunt eu, 2 straturi fiţe, 1 strat tupeu şi încă unul de nesimţire.

Păi da, am fiţe în cap pentru că vreau o nuntă în aer liber, am fiţe când mă trezesc să sparg gaşca atunci când încep să se asculte manele (şi mor când aud eu nu sunt manelist, ascult aşa la câte un chef), am impresii pentru că dacă o iei pe coclauri te trag eu de mânecă înapoi în realitate, am aere şi nu-i suport pe cei care se cred atotştiutori şi o să-ţi par insuportabilă dacă începi să te dai drept ce nu eşti. Şi nici nu ezit să sar la bătaie:))

În rest, sunt o drăgălaşă.
Mi se spune, totuşi, că mai mult în somn...

joi, 24 iulie 2008

Time to make a memory

- Have a nice day!
- Complicated.

- Welcome to wherever you are!
- Who says you can't go home?!

- This left feels right.
- Bad medicine.

- Seat next to you ?
- Last night.

- Summertime?
- Time to make a memory.

Persoane-absorbante

Credeti ca ati avut ghinion? Ca ati fost nedreptatit la un examen? Ca nu ati fost promovat pe merit? Ca nu exista maestru mai tare in a o lua in gura? Ca in DEX in dreptul cuvantului ghinion e trecuta poza voastra? Se poate mai rau.

Se poate sa intalnesti numai persoane-absorbante.
Aceste persoane au o mare calitate: par persoane normale, arata ca niste persoane normale, mananca ca niste persoane normale, se imbraca ca niste persoane normale... dar se cocolosesc ca termitele in peretii sufletului tau si devoreaza tot, pana la ultimul firicel de independenta, rod toata rezistenta de care credeai ca esti capabil, se hranesc cu sentimente dintre cele mai pure si te seaca de orice fel de energie, necesara pentru a te putea elibera. Daca crezi ca ii poti rezista unei astfel de persoane, te inseli, e doar o iluzie. In momentul in care esti acaparat complet si renunti la tine, punandu-o pe ea (pe persoana asta odioasa) pe primul loc, deasupra tuturor, in secunda in care ai facut ultimul sacrificiu, ultima renuntare dureroasa la libertatea ta si-n momentul in care ajungi sa o vezi pe ea cand te uiti in oglinda, exact atunci, persoana-absorbant iti va intoarce spatele asemeni calugaritei dupa ce si-a devorat masculul... fara remuscari, fara nici un fel de regret, fara sa aiba vreun sentiment apasator de vina, de responsabilitate... lasand in urma ei un corp viu, dar sec, si-un suflet bantuit de spasmele a ceea ce parea a fi relatia perfecta, pentru ca da!, va sti sa-ti inoculeze ideea asta, va sti sa te acapareze, sa se plieze, pentru ca in final, sa lase in urma lor cadavre de vise... da, ale tale...

Acum, imagineaza-ti toate aceste lucruri, imagineaza-ti in detaliu tot... apoi inmulteste cu 10.
Va spun eu, dai dracu' nota 10 de la un examen si te multumesti si cu un 8, obtii cu inca putin efort si promovarea, vine generatia din urma si iti vei pierde si titlul de maestru, iti inlocuiesc altii si poza din DEX... cu persoanele-absorbante nu ai nici o sansa! Nu au o caracteristica anume care sa sara in cohi si sa te puna pe fuga, nu te poti impotrivi... poti eventual sa te rogi ca Dumnezeu sa te iubeasca suficient de mult, incat sa nu-ti scoata in cale astfel de persoane.

Cand se duce dracu'

Cum e, ma, sa lasi in urma ta cioburi de vise, resturi de sentimente si sperante agonice?
Cum e, ma, sa privesti lumea de pe piedestalul tau?
Asa-i ca-i bine? Asa-i ca ti se umfla inima in piept de bucurie?
Ti se zbat in palme amintirile si tu vrei sa le ingropi, ma... sa lasi tot trecutul sa se duca dracu'...
Ce-ti pasa tie ca sufletul mi-e casa bantuita, ca-mi vad viitorul in urmele pasilor tai, ca-n viitorul meu e numai noapte...
Nu, ma, nu mai plang. De data asta imi iau tigarile si plec.
Fara sa-ti mai spun ca imi ingheata inima cand te privesc.


Zi ca poti sa faci pasul inainte si fara sa-ti mai traga inca un sut fund. Stiu ca poti!

marți, 22 iulie 2008

Leapsa furata

Pentru ca mie nu-mi da nimeni niciodata vreo leapsa, m-am gandit sa ma servesc singura, ca sa nu ma mai simt nedreptatita si ignorata;;) si o sa precizez clar si raspicat ca nu-mi apartine.

Regulile sunt:

1. Pune playerul pe shuffle.
2. Apasă „înainte” pentru fiecare întrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei ca şi răspuns la întrebare chiar dacă nu are sens. Nu trişa!
4. Tăguieşte încă 5 persoane
5. Îngroaşă întrebările şi răspunsurile, şi scrie şi propriile comentarii în funcţie de cum se potrivesc cele 2.


1. How are you feeling today?
Vita de vie- Liber (si nu am trisat)

2. Will you get far in life?
Frank Sinatra & Tony Bennet- New York, New York (m-a bufnit rasul. si nu am trisat)

3. How do your friend see you?
Marilyn Manson- Sweet dreams (...)

4. Will you get married?
A guy called Gerald- Humanity (adica?!)

5. What’s your best friend’s theme?
Iris- Uita tot ce a fost (pai da, de cand ii tot zic;)

6. What is the story of your life?
Ozzy Osbourne- Old L.A. tonight (cred ca imi spune ceva legat de trecut:)

7. What was high school like?
Iris- Nu te mai cred (da, nu l-as mai crede)

8. How can you get ahead in life?
The Smashing Pumpkins- Sun (asta e un semn ca tre' sa ma mut la mare. cum care mare?! Marea mea:))

9. What is the best thing about your friends?
Smokie- Who the fuck is Alice? :)))

10. What is in store for this weekend?
Damien Rice- Vulcano (ihi, sigur)

11. What song describes you?
Queen- We are the champions (la plans de mila, lamentatii, fumat, pierdut vremea aiurea, din astea)

12. What song would describe your grandparents?
Brian Adams- Summer of '69 (cand aveau 7, respectiv 11 ani... da, cred ca a fost vara vietii lor;)

13. How is your life going?
Queen- I was born to love you (nu. he was born to love me)

14. What song will they play at your funeral?
Iris- Un cer pentru doi (good choice)

15. How does the world see you?
Queen- Love of my life (mda)

16. Will you have a happy life?
Iris- Matasea alba (fina ca matasea)

17. Do people secretly lust after you?
The Smashing Pumpkins- The bells (;;)

18. How can I make myself happy?
Taxi- Nemuritoru' :))

19. What should you do with your life?
The Prodigy- Dirtchamber (sau nu)

Astea au fost alegerile dintr-un playlist cu 1614 melodii, believe it or not;)
Acum, hai sa vedem daca ne raspunde la leapsa Blueberry,
Liana, Firdenisip, Yxy ... si cine-o mai vrea;)


luni, 21 iulie 2008

Săgeată spre mare

Stiu ca va roade curiozitatea pana la os, ca ati plans inabusit de dorul meu, ca v-ati facut griji pentru mine. Ezîstă o esplicaţie! Am fost la mare. Cum care mare?! Marea mea;)

Traseul a fost urmatorul: Galati- Jijila- Costinesti- Neptun- Venus- Saturn- Vama Veche- Eforie Nord- Constanta- Galati again cu:(

Sa va spun, nu? Sa va spun tot-tot, nu?! Bineeee, iac-aşa:

- drumul a fost lung, timpul scurt (desi mi se dereglase creierasul de atatea aglomerari de locuri, oameni, situatii si nu mai stiam dupa 12 ore unde sunt, de cand sunt si daca ma mai recunoaste familia cand ma intorc)
- in Costinesti aglomeraaaaaattttt si nu erau furnici pe plaja, sa nu-i credeti pe ceilalti care va vor spune asta. Nu, nu erau furnici. Erau furnici-capre. Imense si infometate.
Baietii au fost profund deprimati. Nu erau femei pe plaja. Un lucru ciudat. In schimb, erau balene, ornitorincioace, vulpi si alte lighioane;). Barbatii nu aveau burta, nu aveau par pe spate si nici lanturi la gat. Ca tot imi amintii de asta, sa stiti ca am cunoscut Familia-Lanţ, unde marimea lantului era invers proportionala cu varsta membrilor familiei. Am fost invidiosi. Apa sarata, stiti voi. Cu alge si prezervative.
- din Costinesti am tulit-o spre seara la Liberty Parade, for ză fărst taim. Am mers pe jos de-am behăit pt. ca nu te lasa găborică sa intri cu masina. Greit. Lume nu multa. Puzderieeeeee. Agitatie, nebunie. Ajunsi in fata tarcului nu ne puteam hotari, unii voiau sa intre, altii ba, asa ca am facut un compromis si am intrat;) Intrare libera, doza de bere 6 lei, organizare bunicica, mancarica, bauturica, jandarmi destul de grijulii. Mai, a fost frumos, n-am sa zic ca nu. Still, e unul din locurile alea in care daca nu ajungi cand trebuie, te duci degeaba dupa. M-am zbantuit oleaca furtunos de pe un picior pe altul, nu am invatat datul cu sapa (stil de dans), am beut o bericica sau doua, uite ca nu mai stiu exact si am plecat.
- pe la 1 ne imbarcam spre Vama, unde urma sa ... innoptam. Mi s-a parut la un moment dat ca o sa ramana doar buletinele din noi, da' pula mea, am dat inainte cu tupeu. Vama plina, primitoare si zgomot de calitate, stiti doar. Am mancat si noi ceva sanatos, un kebab si o bere, mi-am luat cercei, pe la 3 cadeam din picioare. De somn. Asa ca ne-am impartit frumos in camere separate, eu am optat pt. aia cu tv, dar nu m-am lipit. Si da, ciudatenia pamantului, casa avea parbriz in loc de geamuri si banchete in loc de pat. Foarte ciudat, ne-am zis, dar somnul ne dadea tarcoale din toate directiile asa ca, dupa inca o repriza de ras, cele 4 perechi de ochi nu mai vedeau lumina. De la terasa din dreapta. Pe la 4 trageam de toate surubelele din masina (pardon, casa) disperata sa ajung mai repede afara. Usile blocate, geamurile sigilate bine, cheile nu! Intr-un final, ma salveaza Jedy, si nu, nu iesisem sa ma piş, eu sunt o printesa delicata, iesisem sa admir imprejurimele, sa numar corturile de pe plaja, sa meditez la cum o fi sa stai cu capul în mâini pe o bancă din mijlocul mării.
Treziti dupa un somn profund de vreo 80 de minute, am admirat un rasarit supeeeeerb, o nebunie de culori si o liniste dumnezeiasca care-ti ungea sufletul. Si ma simteam frumoasa. Nu eram:)


Dupa cafeluta, in ideea de a fi cat mai aproape de iesirea din Constanta, am fost in Euforie Nord, unde nu mai fusesem de pe vremea cand ai mei ma târau la mare si amintirile mele nu erau tocmai incantatoare legate de statiunea asta. Ei bine, amintirile mele si-au luat-o peste bot, pentru ca odata parcati (cu plata) am descoperit o Eforie curaţîcă si cocheta asa in felul ei, tare schimbata, cu preturi mai mult decat rezonabile, pe care o sa o recomand chiar daca n-o sa ma intrebe nimeni. Si da, poate va intrebati, dintre toate, Vama Veche e cea mai scumpa. Paradoxal.

Ca sa conchid (nu de alta, dar parca am senzatia ca o mana invizibila imi trage iar obloanele la opisorii mei bronzati), a fost frumos, intens, si cu nervi si cu glume, cu poze. Multe poze. Pe retina si in suflet. Da, si pe sony.

Ah, si sa nu uit, marea m-a intrebat de voi. De toti.
Sa stiti ca e mai curioasa decat o stiam si, sa nu-i spuneti, dar s-a ingrasat. Schhh...

vineri, 18 iulie 2008

27.06.2009

Si???????

Cum suna 27.06.2009?

;;)

Nu ametesc cand se intoarce roata

Seintoarceroatacandpeopartecandpealta
sisuntacumsusinculmeafericirii
simaitarziusestarnestefurtunaincanameadeceai
sineganditeledevinfacutelesinefacuteledevintrecutele...

Believe it or not...

Woman has Man in it;
Mrs. has Mr . in it;
Female has Male in it;
She has He in it;
Madam has Adam in it;
No wonder men always want to be inside women! Men were born between the legs of a woman, yet men spend all their life and time trying to go back between the legs of a woman....
Why? BECAUSE THERE IS NO PLACE LIKE HOME... Okay, Okay, it all makes sense now... I never looked at it this way before.
Ever notice how all of women's problems start with MEN? MENtal illness MENstrual cramps MENtal breakdown MENopause GUYnecologist and... When we have REAL trouble, it's a HISterectomy;)


Recunosc ca nu am privit niciodata lucrurile asa, pana cand cei mai ochi verzi nu mi-au deschis poarta intelepciunii, luminandu-ma:*

marți, 15 iulie 2008

Ma declar nevindecata

Din categoria Lucruri care (crezi ca) nu ti se pot intampla tie, si totusi ti se intampla, amintesc urmatoarele situatii:
- una bucata balcon in flacari in urma epilatului cu ceara;
- una bucata tigara aruncata pe geam din masina, revenita in masina, fix pe la spatele meu si direct in bikini si direct aprinsa si direct sustinuta frenetic de claxoanele camioanelor. Declar semnul vindecat si fara cicatrici;
- una bucata cazatura fix in cap si fix pe ciment undeva la Moeciu;
- una bucata saltea purtata de mare in larg, si una bucata me adusa cu picioarele pe nisip de catre salvamari;
- pierdut cheia, intrat in casa pe scara prin balcon, ajutata de niste vecini voiosi nevoie mare (aveam fusta. Scurta);
- pierdut cheia prin casa, iesit afara tot prin balcon, atarnand de 2 cearceafuri legate intre ele. Declar juliturile de pe maini si din genunchi vindecate rapid. Si da, maica-mea a innebunit cand a gasit dovezile.
- cazut de la etajul 3, pe interior, intre balustrade, cazat la spital o noapte. Ma declar nevindecata;)

luni, 14 iulie 2008

Ce fac ceilalti oameni?

Ce faceau ceilalti oameni cand eu aveam in ochi fantani arteziene unse cu durere?
Ce faceau ceilalti oameni cand eu imi numaram pe degete esecurile?
Ce faceau ceilalti oameni cand eu imi agatam in visin toate visele, gandind ca nu e moarte pt. ele?

Ce faceau ceilalti oameni cand eu imi inghiteam trecutul in bucati mari si-l renegam azi pentru ca maine sa il pretuiesc ca pe cel mai mare dar?
Ce faceau ceilalti oameni cand eu sclipeam de nebunie si curaj si inima-mi era un clocot de amintiri si planuri?
Ce faceau ceilalti oameni cand eu intalneam dragostea si ma cara in brate si imi zambea si ne jucam?

Ce fac ceilalti oameni? Acum. In clipa asta.

Despre complexe

Vreti sa vorbim despre complexe?
Stiu, nu. Si totusi...

Sunt cu noi, undeva ascunse bine, sau dimpotriva, etalate cu mare fast sau imbrobodite in culori tipatoare sau cutii cu fundite... Nu va mintiti! Toti le avem.

Ca ne creeaza un sentiment de vinovatie, de inferioritate sau de rusine, indispozitie sau dezgust, tot complex i se spune.

Ca e puternic sau mai pricajit, il purtam dupa noi la fiecare noua intalnire, ne lovim de el la fiecare situatie/problema noua. Ne impiedica sa ne adaptam, ne limiteaza si ne incorseteaza, imbraca diverse forme si se manifesta in fel si chip.

Iata-le:

Complexul de abandon

Sentimentele exprimate direct de acest complex sunt: certitudinea de a fi respins, înlăturat, nesimpatizat, antipatic. Dacă acest complex există, atunci orice excludere, respingere ori distanţare este trăită ca şi o catastrofă. Uneori, acest complex se manifestă sub forma suspiciunii îndreptate asupra sincerităţii prietenilor. Este pusă la îndoială calitatea afecţiunii primite şi a semnelor de iubire prin care se oferă aceasta. Şi atunci ceilalţi sunt puşi adesea la încercare.

Cea mai simplă formă a acestui complex se manifestă prin cererea neîntreruptă de dragoste. Persoana întreabă continuu despre sentimentele celuilalt, pentru a se asigura de afecţiunea dăruită. Acest tip de persoană îi bănuieşte pe ceilalţi de infidelitate sau nesinceritate, iar cel mai mic semn de enervare din partea celui care a fost întrebat este o dovadă a trădării.

O formă ceva mai complicată a complexului de abandon, este etapa în care persoana neagă dragostea, afecţiunea, prietenia, tandreţea. Este momentul în care de jur împrejur îşi clădeşte un zid care îl pune la distanţă de iubire. Atunci persoana se comportă doar ca un observator insensibil care consideră ridicolă orice expresie afectivă, fie că aceasta are loc în viaţa de zi cu zi, fie că este vizionată la TV, cinema, citită într-o carte sau într-o revistă, ori intuită într-o situaţie oarecare.

O altă formă a acestui complex se identifică atunci când omul se simte aruncat în lume, abandonat, pradă însingurării. Este construită atunci o concepţie filozofică despre condiţia omului în lume, concepţie însoţită fie de frică, angoasă, în faţa singurătăţii şi dispariţiei, fie de agresivitate împotriva lui Dumnezeu sau împotriva umanităţii şi a "destinului".

Ultima formă a complexului de abandon, se exprimă printr-un "negativ" la starea iniţială, persoana comportându-se practic ca şi o "mamă ideală", aşa cum ar fi dorit să se poarte ceilalţi cu ea.

Individul se dăruieşte, se sacrifică pentru ceilalţi, în speranţa că va obţine în schimb dragostea acestora. Se implică şi iniţiază activităţi exaltate care să provoace dragostea şi devine astfel acaparator pentru orice fiinţă cu care se află în relaţie.

Complexul de rivalitate fratern (complexul lui Cain)

La copil, acest complex se manifestă în raport cu fratele, iar la adult se manifestă în raport cu orice persoană susceptibilă de a intra în competiţie pentru a obţine o laudă, o promovare la serviciu, o ascensiune socială, un beneficiu sentimental. Acest complex se asociază cu agresivitate, ostilitate, ironie faţă de rivalul social sau revendicare faţă de persoana de la care se aşteaptă să se obţină preferinţa, găsind-o pe aceasta vinovată pentru protecţia rivalului.

Ultimatumul dat prin acest complex este "el sau eu" şi este spus cu impulsivitate şi exagerare.

O primă formă a acestui complex se exprimă prin înţelegerea situaţiilor de cuplu, familiale, sociale, ca şi rivalitate, dezvoltându-se astfel un puternic spirit de competiţie, fără să fie însă distrusă corectitudinea sau spiritul de echipă. O astfel de persoană preferă să muncească singură şi nu în grup, vrea să se afle în fruntea celorlalţi, să câştige confruntările.

În formă mai puternică, acest complex se exprimă prin protecţia rivalului sau a persoanei ce poate deveni rival, prin sacrificiu de sine şi generozitate pentru binele celuilalt.

Complexul de nesiguranţă (complexul complexelor)

Acest complex se manifestă prin impresia de pericol ce nu poate fi evitat sau depăşit şi prin lipsa de încredere în sine şi în ceilalţi, ceea ce perturbă relaţiile cu semenii. Însă, poate cel mai puternic aspect al prezenţei lui, este emotivitatea anxioasă (frica generală, fără un obiect anume). Prezenţa sentimentului de insecuritate la baza nevrozelor a determinat-o pe K. Horney să-l considere "complexul complexelor". Deci, cu cât suntem mai securizaţi, cu cât labilitatea emoţională este mai diminuată, cu atât şansa către performanţă în dezvoltarea normală este mai mare.

Există mai multe trepte ale acestui complex. Cea mai simplă şi cea mai des întâlnită este starea de teamă pe fondul căreia izbucnesc periodic dramatizări de situaţii, stări de anxietate mai mult sau mai puţin durabile. Persoana aspiră permanent la o stare de siguranţă absolută, un univers magic în care totul este posibil în acelaşi timp, fără momente de probabilitate. Destrămată, această aspiraţie renaşte continuu.

La un nivel superior, complexul se manifestă prin acumularea fricii şi combinarea ei cu situaţii neliniştitoare, dramatic trăite. Rezultă astfel fobiile (fricile) de obiecte, situaţii, evenimente (frica de boli, frica de întuneric, frica de locuri deschise sau închise) etc. Acum pot să apară şi dureri, probleme fizice (spasme, senzaţii neobişnuite) care nu sunt generate de corp, de organism.

Când insecuritatea avansează, generează efecte la nivelul valorilor personale. Frica de a nu avea, de a lipsi ceva, îl determină pe individ să fie zgârcit, să acumuleze resurse (bani, hrană, bunuri, asigurări etc.) cu mult peste nevoile sale. De data aceasta, insecuritatea pare a fi multiplă şi sarcina celui care o resimte aşa este de a se pune la adăpost de orice lucru. Securitatea este acum valoarea supremă pentru individ.

La cel mai înalt nivel de evoluţie, acest complex se manifestă prin raportarea vieţii la moarte. Insecuritatea se transformă în sfidarea permanentă a morţii (comportament de "cascador" în orice situaţie). Persoana face astfel permanent dovada că nu-i este teamă, că frica nu există şi este ridicolă chiar în raport cu moartea.

Complexul de vinovăţie (al esecului)

Expresiile acestui complex ţin de interpretarea pe care persoana o oferă vieţii. Orice prezenţă socială, orice privire, este simţită ca la un tribunal. "Judecătorii" de pretutindeni "ştiu" sau "ghicesc" gândurile, vorbele negândite chiar. Frica de responsabilitate în faţa a ceea ce s-ar întâmpla în urma unui act spontan antrenează o inhibiţie continuă, o teamă puternică. Ca atare, destinderea şi repausul sunt rar cunoscute. Interdicţiile sunt puternice şi împiedică fericirea personală, în timp ce greşelile sunt trăite cu înverşunare, generând autopedepsire şi autocondamnare. Indiferent de nivelul de inteligenţă, valoarea personală este ceva neclar, mascat, neexprimat.

Prima formă a acestui complex se exprimă printr-un difuz sentiment de a nu fi ceva în ordine în ciuda eforturilor de a face lucrurile bine, fără greşeli. Apare tendinţa de a justifica ceea ce faci, de a cere acordul celorlalţi. Persoana caută cu tot dinadinsul să fie apreciată, aprobată. Orice plăcere personală este negată, refuzată.

La nivelul superior, apare sentimentul lipsei de demnitate. Persoana se teme de orice responsabilitate, starea de laşitate care derivă de aici otrăvind toate proiectele personale. Apare ruşinea de sine şi individul se condamnă pentru eşec. Se conturează astfel complexul de eşec, este dramatizat eşecul personal, situaţiile sunt abordate cu o stare de angoasă, acuzare de sine, autopersecuţii.

Idealizat, acest complex se leagă de puritatea morală, de umilinţă, de concepţia că prin comportamentul personal, prin altruism, păcatul, poate fi răscumpărat.

Ultimul stadiu al complexului este marcat de autosuficienţă. Persoana nici nu bănuieşte existenţa complexului, este mulţumită de sine, pedepseşte viciul şi eroarea celorlalţi. Individul este mândru de el şi nu mai încearcă nici un sentiment de vinovăţie.

Complexul de inferioritate

Se manifestă printr-o timiditate excesivă, însoţită de teama de a fi ridicol. De aici apare dificultatea de a te exprima, frica de public, de grup, "jena socială". Este vorba de o sensibilitate extremă, de slăbiciune, de incapacitate, de teama că eşecul personal va fi luat în râs de către ceilalţi. Persoana este, deci, inhibată, rigidă, cu trac, cu dorinţă de a fugi, de a evita încercările, provocările.

Acest tip de complex se manifestă în special în plan social. Inferioritatea socială presupune compararea permanentă cu alţii: intelectual, estetic, economic, moral. De fapt, "inferiorizatul" suferă de o tulburare de autoevaluare: se îndoieşte de el însuşi, este lipsit de încrederea în sine, aşteaptă să fie luat în considerare de către alţii.

În forma sa banală, complexul se manifestă prin certitudinea că eşti luat în râs, că nu vei avea şansa vreodată să placi, să reuşeşti, să te aprecieze ceilalţi.

Ceva mai gravă este situaţia în care inferioritatea (fizică, economică, intelectuală, profesională etc.) invadează întreg psihicul, devenind obsesie şi blochează resursele. Apare atunci asocierea cu sentimente de vinovăţie (te simţi vinovat pentru că provoci dezgust prin ceea ce ai inferior).

Formele avansate ale acestui complex conduc la o valorizare personală pe un alt teren, ales în funcţie de înclinaţii, de aptitudini, pentru a fi evitat astfel, eşecul total. Persoana se apără astfel prin satisfacţiile personale dobândite pe altă cale, într-un domeniu paralel. Astfel, este dobândită admiraţia (cel cu un defect fizic va deveni performant într-un domeniu intelectual, complexatul intelectual va căuta să aibă forţă sau frumuseţe fizică etc.).

În forma sa cea mai înaltă, complexul de inferioritate este "şters", "anulat" aparent. Persoana pare să aibă încredere nelimitată în sine, afişează succesul, este agresivă şi ironică faţă de rivali. Apare uneori chiar un aspect spectacular, teatral, individul simte nevoia de a fi văzut, privit, admirat. Cel ajuns aici poate arăta dorinţa de a se arăta în ipostaze care să şocheze şi are plăcerea de a se autoadmira.

Complexul afirmării de sine în plan sexual

Se manifestă prin stingerea spontaneităţii şi iniţiativei personale. Cel care suferă de acest complex este supus şi total dependent. Persoana nu se poate afirma pe sine, nu poate fi autonomă. Acest complex este urmare a unei atitudini rigide în educaţia copilului, părintele refuzându-i copilului dreptul de a se bucura de viaţă într-un ritm personal.

În forma cea mai simplă, acest complex se manifestă prin dificultăţi ale afirmării de sine în viaţa sentimentală, în relaţie cu prietenii, în profesie. Apare timiditatea, teama de a nu fi plăcut celorlalţi sau autorităţilor. De aceea, sunt căutaţi protectori, persoane care să poată oferi siguranţă. Până la capăt, voinţa personală este complet anihilată.

În formele puternice este căutată realizarea valorilor sociale legate de putere, de conducere. Apar acum persoane foarte autoritare, rigide, care din cauza slăbiciunii emoţionale caută un statut care să întărească voinţa personală.

In forma cea mai avansată, agresivitatea provoacă suferinţe celorlalţi, dorinţa de afirmare nu are oprelişti, răsturnând orice autoritate. Ceea ce se încearcă este realizarea dorinţelor egoiste.

Cu dedicatie pentru cei mai ochi verzi!


So, tell me, ce nume are complexul tau?


Vis mort

-Ce te uiti asa la mine de parca m-ai cunoaste?
-...
-Nu, nu semanam. Nu ducem aceleasi lupte.
-...
-Tu esti un vis mort. Si te-a mancat in cur si mi-ai promis ca n-o sa pleci de langa mine, ca o sa-mi umpli mereu ochii de lacrimi de fericire... mi-ai spus, tin eu minte cum mi-ai spus ca n-o sa ma uratesc niciodata, ca o sa am aripi si nici un cer n-o sa fie prea departe sa nu-l pot atinge...
-...
-Ai mintit cu nerusinare, nu te uita la mine ca si cum nu ai sti despre ce iti vorbesc. M-ai furat!S-au dus dracu' toate visele, si nu!, nu mai am bagheta magica. Nu mi-ai lasat nimic. Te vad cateodata, cand lumina nu este asa puternica, cum stai intr-un colt si scrii intr-un caiet cu marginile murdare de dulceata de nuci si te mai uiti la mine si iar scrii... Ce tot scrii acolo?!

-Taci, ca si-asa nu imi pasa! Da, nu mai am aripi, si ce?! merg cu taxi-ul! In orice directie. Cateodata ajung unde vreau cu avionul sau cu autocarul. Da, nu rade!

vineri, 11 iulie 2008

Not so business

Desi sunt argumente si exista si oameni care ma vor contrazice, invocand faptul ca orice talent se cultiva, ca intai dai de greu si apoi de bine, ca nimeni nu se naste invatat, ca trebuie sa iti pastrezi curajul si taria de a-ti urma visul, ca orice sut este si va fi mereu un pas inainte, raman la parerea mea, conform careia nu toti avem stofa de afaceristi in noi. Punct.
Ba nu punct. De la capat. Dar alta data. In alta poveste.

joi, 10 iulie 2008

Nu conteaza mereu sa castigi.

Sunt si competitii in care simpla participare face cat premiul cel mare.
Stiu ca stiti asta, dar m-am gandit sa va reamintesc;)


miercuri, 9 iulie 2008

Cu umor

Imi plac oamenii cu simtul umorului.
Oamenii care isi stiu defectele si le asuma si au doza aia de umor care ii face adorabili, chiar si cand is incapatanati ca un catar, gelosi, zgarciti, rautaciosi, cinici, suparaciosi, posesivi... Doza aia de umor indulceste si atrage. Evident, nu ma refer la defectele astea ... in forma lor patologica.

I-ati intalnit si voi pe oamenii astia?

joi, 3 iulie 2008

Sau asa






Sunt superbe, fiecare in felul ei. Totusi, nu sunt genul meu, nici nu stiu daca spun asta asa, ca o usurare sau daca se anunta a fi un moment mai mult decat dificil alegerea rochiei.
Oricum, voi imi sunteti de un real ajutor:)
Cum care voi?!

miercuri, 2 iulie 2008

Banc

Doi lupi se hotarasc sa fure oi.
Ciocanitoarea ii aude planuind si-i paraste ciobanului care se pune la panda.
Seara ajung lupii la stana si vor sa intre pe o gaura din gard.
Intra primul lup si ciobanul ii trage o bata peste bot. Asta se intoarce catre celalalt spunindu-i:
- Intra tu primul ca pe mine ma bufneste rasul!

Asta e bancul care m-a facut celebra in cercul meu de prieteni pentru faptul ca nu puteam sa il zic pana la capat ca incepeam sa rad inainte sa auda finalul:)) Si acum, la vreun an de la prima auditie, inca mai rad cand imi amintesc.