Colorată ca o zi de mai, cu sufletul curat ca o furtună SUNT EU

Ok, poate nu trebuie să ofer nici prezumţia de nevinovăţie, nici circumstanţe atenuante.
Prima oară când m-am gândit să scriu într-un colţ despre drepturile de autor am zis că o dau în paranoia, că nu e cazul, că există nişte reguli (unele nescrise) şi o bună practică pe care toată lumea le cunoaşte, că n-am de ce să mă cred mai cu moţ, cine să vină şi ce să fure de pe blogul meu? mă întrebam. Apoi m-am gândit să-mi depozitez aberaţiile (mai mult sau mai puţin) literare într-un alt blog secret, budit bine, numai de mine ştiut (şi încă o pereche de ochi verzi) şi să las aici doar poveştile şi gândurile comune. Dar m-am învăţat aşa. M-am obişnuit să fiu amestecată. Crudă. Brută.

Azi toate s-au schimbat. Răsfoindu-mi blogul descopăr aici o Alină care nu numai că mi-a ciuşpit ceva ce-mi aparţine, dar s-a mai şi înfipt în nişte versuri care pentru mine înseamnă ceva, că doar de aia se cheamă că sunt ALE MELE, şi, ca minunea să fie şi mai minunată, şi-a trântit şi un titlu de blog frumos: Colorată ca o zi de mai, cu sufletul curat ca o furtună. Nici măcar nu-mi face cinste alăturarea acestor cuvinte personale cu acel blog. Dacă cineva e curios poate să descopere singur de ce. Cu toate astea, şi dacă mi-ar fi fost solicitat acordul, tot aş fi spus nu. Din posesivitate sau zgârcenie? Din silă sau lipsa dorinţei de a figura aiurea, pe oriunde? Nu consider că trebuie să răspund sau să mă justific. Ca proprietar al unui lucru mă văd şi mă ştiu îndreptăţită să dispun de el fix aşa cum vreau eu.

Nu ştiu câţi dintre voi vor înţelege în ce hal m-a trăsnit în moalele capului descoperirea asta. Mai ales când e vorba de versuri, pe care niciodată nu le-am scris pentru alţi ochi, pentru alt suflet. Toate sunt din mine, pentru mine. Poate că asta înseamnă doar începutul şi poate că de acum mă voi cenzura şi voi renunţa la a publica altceva decât poveşti ordinare...

I-am scris individei un mesaj decent în care îi explicam situaţia. Un comentariu, de fapt. Pe care nu ştiu dacă l-a citit pentru că nu e publicat. Poate aşa o să ajungă la urechile ei şi poate că o să înţeleagă să şteargă cuvintele mele de pe blogul ei. Definitiv.

Mă iubeşte fanii

"Scuza-ma ca te intreb dar tu traiesti numai prin blog ca vad ca toata ziua publici si raspunzi la comentarii. Viata ta care e? traieste femeie realitatea ca tu traiesti in lumea cartilor si a basmelor, daca tot esti asa de inteligenta lasa in urma trecutul de basm si nu mai pierde vremea cu reclama asta gratuita. Sau te-ai obisnuit sa ai fani? La vasta ta o femeie adevarata pregateste mancare, face un copil,nu traieste in lumea virtuala sau se emotioneaza la orice comentariu de pupat in cur. Ca vad ca numai din acestea ai. Ea vrea la mare si peste cateva luni are nunta, vai de capul casniciei tale va fi, ca vad ca barbatul te intretine acasa cucoana comoda! La munca sa faci bani nu sa-i consumi ca un parazit."

Ăsta e un comentariu drăguţ foc, pe care o preaminunată fiinţă anonimă şi un pic analfabetă după părerea mea, a decis să mi-l trimită. Pentru că a ales să facă asta la un articol unde nu e loc de scursuri din astea, Incredibila călătorie a unei lacrimi, eu m-am gândit să îi dedic un întreg spaţiu, să o fac vedetă. Pentru că merită. Draga mea, pe lângă faptul că mi-ai provocat greaţă, trebuie să îţi spun, cu tot bunul-simţ de care pot da eu dovadă, că n-ar trebui să te fută pe tine grija ce scriu eu, cât de des scriu eu şi de ce scriu eu. Totodată ţin să îţi aduc la cunoştintă că am mai mulţi neuroni decât ai tu împreună cu tot neamul tău şi că da!, sunt potentă şi pot scrie dacă am chef să scriu şi că prefer să trăiesc în lumea basmelor şi a cărţilor decât în lumea în care o femeie adevărată găteşte şi face copii şi că tu, în mesajul ăsta superb mi-ai transmis deloc subtil cât de cretină, retardată şi îndobitocită eşti. Te felicit pentru viaţa plată, cu un singur sens şi o singură dimensiune pe care o trăieşti şi îţi doresc ani mulţi şi fericiţi în lumea cratiţelor, a polonicelor şi a pamperşilor! Înainte să închei îţi mulţumesc pentru toate gândurile bune, pentru grija manifestată pentru viitorul căsniciei mele şi îţi urez tradiţionalul ... somn uşor!