Aceasta ar putea fi o reteta misto de ornamente craciunesti homemade, daca nu ar fi reteta unei duminici misto

Pe 5 decembrie, I will never forget the day de fapt, am consultat memoria facebookului pentru asta, dar nu pot sa renunt la drama spunand fatis asta, mi-am luat agenda in care aveam notata noua, revolutionara si grozava reteta de facut ornamente de Craciun albe, sparkle si minunate, am asezat-o pe masa din bucatarie si-am facut, in sunet de trambite si batai de aripi, intocmai:

Se amesteca pe foc, pana ajunge toata chestia de consistenta unui piure (nu va grabiti, ca o disperata pe care o stiu eu, sa mai adaugati amidon pentru ca vi se pare ca e prea lichida compozitia, numarati doar pana la 5 si o sa fie bine), dupa care se rastoarna in ceva vas, se acopera si se lasa la racit (chestie care dureaza foarte putin, nu, nu va puteti uita la un alt episod din Outlander in timpul asta, pentru ca piureul alb se va intari de ciuda):

• 1 cana de bicarbonat
• 1/2 cana amidon
• 3/4 cana apa.

E clar, ce sa nu fie?! Dupa ce intindeti acest omat handmade ca pe o patura pe masa (yeeesss, I'm being sarcastica, nu poetica! :D), chemati copilul (daca nu va era deja lipit de coaste, cu o mana-n castron si una-n gura) si dezlantuiti-va: decupati, taiati, cantati colinde, invartiti-va si nu va enervati cand copilul va strica operele de arta. Ati terminat? Pfiu. Acum, daca as fi o vaca rautacioasa v-as invita sa faceti asa cum spune reteta, adica sa trantiti alea la cuptor pentru 2 ore. In loc de alte cuvinte, va arat o poza care vine in sprijinul teoriei "no bake, no way!":

Plangeti? Dati cu pumnii in masa de nedreptate? Va smulgeti parul din cap de ciuda ca o fiinta inocenta din specie cu voi a patit asa nenorocire? Apreciez, a fost greu, dar am depasit momentul:P

La vreo 2 zile distanta eram deja cu oala pe foc, invartind energic in piureul alb. Copilul n-a mai fost interesat de moment, asa ca m-am desfasurat in voie. Dupa decupare, albicioasele au stat slobode, intru uscare, fiiiiiiiix pana mi-am amintit eu de ele, chestie care da, se poate sa fi durat si o saptamana.

Aseara ne-am insirat prin toata sufrageria (cum sa faceti asta in bucatarie si sa fie totul mult mai usor de curatat? nuuuu, va rog, nu!) cu ornamente, tempera, sclipici, pensule and co. Copilul a sfarsit prin a schimba si distruge 2 randuri de haine, 2 maini si o fata (la baie s-au descoperit urme de tempera yellow ochre in nari si de ivory black in urechi). Si la sfarsit aveam asa:

Clopotelul negru cu o tona de sclipici e facut de gotica Iris, imediat dupa s-a convertit la rosu sclipicios. Reeeeestul, capodoperele, imi apartin, stiu, sunt un geniu, say no more:p 

Dupa acest dezmat si culcat plodila, am impodobit bradul, in principal cu ornamente din lemn mazgalite zdravan de ceea ce se cheama, in termeni populari, fericireacuochialbastri:

 si am purces la stampilarea regulamentara a peretilor:

 si apoi ne-am tatuat ca doi tampiti duri ce suntem:

A fost misto? A fost. Mai facem? Mai facem.

Ce vrăji a mai făcut Samantha (asta)

Într-o zi am coborât
în mine
și-acolo am găsit
pe una
ținea un picior sub fund
și stătea aplecată
asupra unor chestii colorate
trăgea de ațe și se-nțepa aiurea cu acul
când m-a văzut
mi-a spus
'ce câcat ai întârziat atât?
avem atâta treabă.

Și treabă am făcut. Nu știu câtă eu, nu știu câtă ea, dar așa întoarsă la mine și adunată-n capul meu nu m-am simțit niciodată. În ultimele 2 săptămâni atâta ce-am tăiat și cusut și lipit de n-am mai știut de mine. Și am trecut cu acul prin buza inferioară (yes, yes). Și mi-am lipit deștele între ele. Și mi-am băgat alt ac, mai mare și mai gros, sub unghia deștului mare. De mai multe ori. Și m-a durut. Și-am înjurat. Dar înăuntru, aceeși tipă de care am pomenit la început, râdea ca o nemernică, bucuroasă că s-a găsit pe sine. Mă fericește, mă repară, mă adună. Să fac lucruri cu mâna mea e terapie curată. Terapia mâinilor ocupate, am mai zis eu.

Povestea lui senor Jose și-a preafrumoasei lui Josefina

Cum stăteam eu așa, cu vreo juma de oră înainte să mă duc să-mi culeg copchilu' de la grădiniță, m-a lovit: ce-ar fi să-i fac repede o șoricică și să o iau cu mine în poșetă?, cred că ar bucura-o surpriza mea!, îmi spuneam eu încântată. Îhî!

Zis și făcut! Ia bucata de fetru, taie bucata de fetru, coase repede că zboară timpul și, șoc, a ieșit un șoricel:)) Senor Jose, după cum mi s-a prezentat.

L-am aruncat în poșetă și zâmbind mulțumită de ideea mea, mă prezint în fața Marelui Juriu. Mulțimea era în delir, îngerii dansau, primarul tocmai apărea să-mi înmâneze premiul pentru ză greatest mom evă', eforturile mi-au fost, desigur, răsplătite:

- NU MI PAȚE, MAMI!

- hă, say what?!

- nu mi pațe, e foate uât!

Ăăă, ok, păi bine, atunci îți mai fac unul:)) Și-am făcut-o pe Josefina că na, nimeni nu tre să fie singur pe lume:p

PS: Iubirea nu știe de regnuri:p Iubiți-vă azi, iubiți-vă mâine, iubiți-vă poimâine, iar dacă nu e iubire, nu vă prefaceți:p

Christmas gifts

Cred că o să vă surprindă tare când o să vă zic că asta este o (mini)listă a cadourilor pe care le puteți face singuri. Dacă vreți. Dacă atașamentul față de persoana cadorisită e peste mediu. Dacă vă bucură ideea de a face ceva cu mâinile voastre pentru cineva care vă e drag. Nu, nu urmează să vă învăț să coaseți bikini, să înlocuiți bunurile frumoase/utile din magazine sau să reduceți costurile. O să vă invit la joacă. O să vă arăt doar că se poate să personalizați cadoul principal cu un detaliu or something de la voi, trecut prin mâinile voastre. Da, e foarte posibil să vă înțepați, să vă mânjiți pân' la coate de lipici sclipicios, să vă iasă strâmb sau foarte departe de imaginea-inspirație. Și ce?!

Ideea nr. 1: Dacă vă știți amuzanți (și voi și victimele), snowman poop:))

Ideea nr. 2: Borcane, și-aici diversitatea e tare generoasă: le poți umple cu coloratele m&m s, cu premix homemade pentru fursecuri/brioșe, sare de baie, condimente, mini-biscuiți în formă de brăduți, steluțe și alte din astea de sezon sau îl poți face tip candelă de aromaterapie, desenat și decorat după cum vrei, cu mesaje personalizate ș.a.m.d.

Ideea nr. 3: Intră în bucătărie, mânjește-te până-n vârf de nas de făină și fă o tartă cu spanac și brânză de capră sau un carrot cake sau orice altă plăcintă/prăjitură și fă-o cadou unei persoane dragi, mai ales uneia care nu te-ar vedea făcând asta vreodată, cu atât mai puțin pentru ea special (cum ar fi soacra:p).

Ideea nr. 4: Ornamente handmade, cu care puteți decora cutiiile de cadouri, de exemplu, pe care le puteți face în ce culori sau forme știți că ar încânta persoana care le-ar primi, cu mesaje pe care le știți și înțelegeți doar voi.

Oh, brad frumos!

Poate n-aveți ce face. Poate n-are el ce face. Poate vreți cu orice preț să nu stea degeaba. Eu vă-nțeleg și vă susțin :D
În momentul în care mi s-a aprins în cap ideea asta, am și pus mâna pe telefon:
- Bă, ne trebuie un palet!
(accent pe ne, implicați-l de la început în poveste :)))
- Ce prostii mai ai în cap?
- Da' nu-i nici o prostie astaaaaa, mă, e un brad.

Și-a venit după vreo 2 zile c-un palet. Eu am multe ideiproaste, ar spune unii, dar Pinterestul e mult mai tare ca mine. Problema cu el e că te face să crezi că e de ajuns să vrei ceva ca să și faci, iar talentele mele la lucru manual sunt ascunse bine, foarte bine, atât de bine că nimeni nu poa' să spună că le-a văzut vreodată. Noroc Ghinionul meu e că am voință!

Așa că, cu voința atent direcționată spre domnul beau, m-am închis în altă cameră unde mă făceam că strâng jucării, dar în realitate mă ascundeam cu Iris prin dulapuri țipând tot la el să ne găsească. Adică nu era de-ajuns că i-am dat așa o sarcină complicată, trebuia să mai și distreze copilul. Yes, sunt groaznică!

Dacă nu aveți liniște până nu faceți ceva perfect, absolut perfect, nu vă apucați de treaba asta. În rest, e mișto, copilul e încântat, tu mulțumită că, iată, ai mai făcut ceva, deși, dacă ați fost atenți la poveste, eu n-am făcut chiar nimic. El a tăiat și prins stinghiile alea (nu, bradul nu-i șui, e special touch acolo:p), iar Iris a împodobit.

 

Deși planul a fost să-l vopsim alb/verde/roș', deocamdată îmi place așa. Nu e finalizat, nu are stea în frunte și nici nu-i încheiată operațiunea împodobitului (mai ales că după ce le înșiră pe toate, Iris ia toate ornamentele alea, le ascunde prin poșete și vine să mi le vândă mie, pardon, nu mie, domnișoarei mami:p), dar până la Crăciun terminăm noi (și dacă nu, Crăciun mai e și la anu'. și la anu'.). M-am grăbit să vă arăt ca nu cumva să ratați așa treabă grozavă (:p) și ca să am timp să vă mai arăt și altele. Yeees, mooooore!

Rețetă de copil fericit (scăpat în butoiul cu OMGvineCrăciunuuuul!)

Poate nu e pentru toată lumea. Pot să accept asta. Cu greu, dar pot:p 

Pentru cei, însă, care găsesc o fericire în lucrurile mărunte, care cred în terapia mâinilor ocupate, care au nevoie de noi prilejuri să se mai joace puțin, care nu știu ce activități să mai facă cu copiii (cu un scop, eventual), dar mai ales pentru cei care țopăie de încântare că, la 3 săptămâni distanță, se află sărbătoarea sărbătorilor, marele, puternicul, grozavul, fermecatul Crăciun, I give you today o rețetă:

• 3 cups făină (cea mai ieftină posibil, there's no reason să o cumpărăm pe cea mai scumpă, nu mâncăm :D)
• 1 cup sare (la fel, cea mai ieftină, preferabil din aia fină, eu, nemaifolosind din asta de foarte mult timp, m-am încurcat între pungi și cutii și m-am ales cu una cam grunjoasă)
• 1.5 cup apă.

Se amestecă cele 3, se întinde aluatul ăsta (0.5 cm) și cu formele din dotare se dă startul la joacă.
După ce v-ați săturat de tăvălit, aveți 3 opțiuni cu formele: le puteți pune la microunde (3 minute), la cuptor (3-4 ore) sau le puteți lăsa pur și simplu la uscat (4-7 zile).

Când sunt coapte/uscate urmează distracția no. 2: pictarea, decorarea, mâzgâlirea lor după cum vă duce capul.

 Pe listele mele cu DIY am foarte multe de bifat, sper să revin cu episodul 2 curând:p Spor la joacă!