în mine
și-acolo am găsit
pe una
ținea un picior sub fund
și stătea aplecată
asupra unor chestii colorate
trăgea de ațe și se-nțepa aiurea cu acul
când m-a văzut
mi-a spus
'ce câcat ai întârziat atât?
avem atâta treabă.
Și treabă am făcut. Nu știu câtă eu, nu știu câtă ea, dar așa întoarsă la mine și adunată-n capul meu nu m-am simțit niciodată. În ultimele 2 săptămâni atâta ce-am tăiat și cusut și lipit de n-am mai știut de mine. Și am trecut cu acul prin buza inferioară (yes, yes). Și mi-am lipit deștele între ele. Și mi-am băgat alt ac, mai mare și mai gros, sub unghia deștului mare. De mai multe ori. Și m-a durut. Și-am înjurat. Dar înăuntru, aceeși tipă de care am pomenit la început, râdea ca o nemernică, bucuroasă că s-a găsit pe sine. Mă fericește, mă repară, mă adună. Să fac lucruri cu mâna mea e terapie curată. Terapia mâinilor ocupate, am mai zis eu.
Postări
