duminică, 9 decembrie 2007

Revision

O camera tare "galagioasa" dintr-o manastire din Grecia

joi, 6 decembrie 2007

Furtuni in suflet

"Si totusi nu te cunosc!

Si totusi, cat de putine
banuiesc despre tine!

Ce stiu eu despre
furtunile din sangele tau?
Si despre nesfarsitele mangaieri
cand ingeri coboara in tine?
Stiu eu cate umbre
de iubite parasite
au si inceput sa albeasca
in inima ta?

Si totusi nu te cunosc,
pe tine nu te pot descrie,
pe tine te pot doar iubi...
(Cati Motea)



Poveste


M-am obisnuit sa tac...
Doar sufletul meu stie cat te iubesc, iar el este mut.

L-am intrebat ce face marea...
Mi-e dor de el de parca nu l-as fi vazut o viata...
Cum a ajuns el micul meu univers?!
Il iubesc si stiu ca ma poate face fericita
Intotdeauna cand m-am gandit la viitor l-am vazut pe el acolo, langa mine.

E atat de greu sa dai afara din tine copilaria si sa inchizi usa in urma ei pt totdeauna!

Cand vor disparea indoielile din mine si tentatiile din viata lui?!
Am suferit mult pt ca am iubit mult; Cat am plans cand a trebuit sa-l iert, sa-l cred, sa-l astept!
Au murit atatea vise in mine.

Senzatia de "to be continued" persista.
Nu ma indoiesc de sentimentele mele, ele vor fi mereu aceleasi.

Cel mai bine vorbesc cand tac. Si nimeni nu vrea sa priceapa asta!

Nu, nu sunt fericita cu el!
N-o sa se schimbe. Asa va fi mereu relatia noastra. Si eu mereu imi voi dori mai mult!
Nu stie ce nevoi am!
Ma simt singura langa el!

As vrea sa-mi pot fotografia sentimentele; pt ca in cuvinte nu pot cuprinde emotiile mele.
Eu nu-l vreau decat pe el, iar el e prea putin langa mine...

Sunt o colectionara de dovezi de dragoste. Ca si cand la sfarsitul vietii m-as afla in fata unei instante careia va trebui sa ii justific toate sentimentele legate de el...

Eu apreciez valoarea unui cadou in momentul in care descopar ca nu mai primesc altele;
adica tarziu.

Ratacesc intre iubire si ura.

-Si daca nu ma iubesti, de ce ne dam drept o pereche?!
-Am visat sa ma marit cu tine.

"Parc-as avea o fereastra in suflet... Si de fiecare data cand incerc sa te indepartez, gasesti o cale de a te strecura inauntru..."

Parca nu l-ar lega sentimente de mine.
Poate ca oricum ar fi fost, tot pe el l-as fi ales.
Oamenii se schimba, sentimentele la fel.
Relatia noastra a fost ca o interminabila "Zi a cartitei"; toate s-au repetat.
O relatie goala, fada. O relatie fara prezent si fara viitor.
E clar ca mi-a marcat viata.
Constat cu durere ca e parte din mine
E greu sa-ti dai seama ce e bine si ce-i rau cand iubesti.
Fara el n-am stralucire.

-Am poza ta in suflet!

Sunt prea multe amintiri care nu vor sa moara!
Nu merita iertarea mea, dar iubirea e toata a lui!
Ma gandesc cu nostalgie la anumite momente si parca imi lipsesc. Ele, nu el!
Daca el e cu adevarat barbatul vietii mele, va fi al meu oricum.

Credeam ca o sa ma bucur stiind ca sufera...
N-am vazut niciodata o persoana care sa planga asa. Mi-au trebuit eforturi supraomenesti sa strabat cei 20 de cm care ne desparteau, ca sa ajung la el si sa-l iau in brate...Nu ma puteam impotrivi, nu depindea de mine. Mi-a fost mila de el! Suferinta era atat de vie ca parea palpabila.

Ma simte...
Viata nu mi l-a oferit decat pe el. A fost o zgarcita!

M-am saturat sa ma plictisesc langa el.
Ma chinuie nostalgia vremurilor bune ca o fantoma insistenta si rautacioasa.
Parca totul se prabuseste la o mica neatentie. Teama imi dicteaza reactiile.
As da orice pt siguranta relatiei noastre!
Sunt atatea pe care le urasc la el!

Parca destinul mi-a fost scris de mana unui lenes care s-a plictisit dupa cateva randuri si a dat "repeat".

Intr-o relatie totul trebuie sa se imparta la doi. Am obosit sa lupt. Intr-un fel, viata mea n-are culoare fara el. Nu e suficienta iubirea...

Cred ca la mijlocul distantei dintre noi, se afla fericirea.

Pe el il port in suflet.
Am lacrimi in inima... Mi-e frica sa ma apropii de el, imi vuieste capul de atatea minciuni, simt ca nu mai am putere.
Ma simt in continuare impinsa spre el.
Nu mai pot numi dragoste intamplarea dintre noi.

Toate pana-ntr-o zi...toate se duc, de ce nu si nebunia dintre noi?!

Tot timpul mi-e dor de el. Sunt cu el, dar sunt singura!

Il simt cum ia distanta.
Am vant si ploi in suflet...

- E o iluzie ceea ce zicem ca simtim, nu exista nimic intre noi, decat un morman de caramizi. Ne pierdem si ne gasim de nenumarate ori, de fiecare data mai goi... E o relatie seaca. Greselile s-au adancit in noi. Daca un vis a murit inseamna ca nu a meritat sa traiasca, nu?!

"Sorry seems to be the hardest word"...

El trebuia sa fie floarea mea de cires...
N-am stiut sa-l fac sa fie doar al meu...
Nu reusesc sa ajung la el...
Desi suntem impreuna, noi n-o sa ne mai impacam niciodata.
Pt ca unul si cu unul nu mai vor sa faca doi!

El va fi mereu para mea de foc.

Poate ca dincolo de iubire exista ceva mai mult, ceva care nu se defineste, nu se uita, nu se modifica si nu se pierde.

De ce nu ma satur sa-l pedepsesc?! Il pierd pt ca nu stiu sa iert...

Exista barbati si persoane de gen masculin...

Anii care au trecut nu ne-au apropiat si mai mult, ba dimpotriva.
Eu de cine m-am indragostit?!!?!
Ne despartim. Imi asum riscul.

El e inceputul.
O sa ma gandesc mereu cu drag la el.

Mergem in directii diferite.

"Cine n-a urat niciodata iubirea, n-a urat niciodata."

"Oare se poate ca atatea tristeti fara nume sa fi disparut fara urma, ca aburii, ca praful si ca fumul?"

Ma duc spre el ca un dependent spre furnizorul de droguri.

Portile spre fericire imi sunt inchise!
Nimic din ce am pretuit eu nu a rezistat in timp...
Nu mai cred in iubire! Cred in mine!
Absenta lui m-a golit...

- Drumul spre mine nu-l mai stii?!

Iubirea e sora vitrega cu durerea.
Ce bine ar fi sa nu existe memorie afectiva!

El nu stie, nu vrea sa stie de nevoia mea de el...
Mi-e frica sa-l las sa plece!

Am fost atat de departe de adevar!...
Ma chinui sa ingrop un trecut care nu vrea sa moara.
Nu poti sa ai lacrimi pt asa o durere. Totul e inauntru. Macina. Zgaraie. Dizolva.
Am sufletul stins...
Cu fiecare cuvant pe care-l spunea se departa tot mai mult de mine...

Am facut pace cu amintirile mele.
Sper sa nu-l mai intalnesc decat in vise...

<>

Si-l iubesc cu atat mai mult cu cat stiu ca intre noi nu mai e posibil nimic niciodata!
El o sa fie mereu punctul luminos spre care o sa tind tocmai pt ca stiu ca nu-l pot atinge...

Imi lipseste el pt ca mi-e dor sa fie cineva langa mine.
Trebuie sa fac pace cu iubirea asta. Tot ce mi-a mai ramas de la el sunt dezamagirile.

- Daca ai reveni n-as mai putea sa te iubesc!

Am fost modelata astfel incat sa ma potrivesc lui, numai lui... de-as fi putut sa plec fara resturi care sa ma aduca, inevitavil, inapoi!...Nu poti sa pleci inainte sa uiti! Eu nu am ce sa mai dau; ale lui sunt toate!

Eu i-am dat valoarea pe care o are acum.

E o pierdere pe care nu stiu cum s-o numesc, pe care nu am cum s-o numesc, pe care nu o pot cuprinde...

- Mereu ne vom cauta...

Daca ar veni, ceilalti ar inceta sa existe!
... Apoi o sa plece si o sa-mi fie frig.
Ma sperie ingrozitor singuratatea care se intinde in fata mea...

- Stii ce-a fost iubirea pt mine?
O fata ascunsa a durerii.

"N-am sa inteleg
cum lacrimile
aud mereu
plecarea ta..."




luni, 3 decembrie 2007

307

Nu va zic ca azi m-am trezit fata-n fata cu trecutul.
Trecutul meu langa un Peugeot 307.
Negru.