luni, 30 decembrie 2013

Și ultima postare pe anul ăsta, aia cu "la mulți ani!"

I wish my eyes could take photos,
să-mi tapetez pereții sufletului cu mii de imagini pe care nici un aparat foto nu le-ar putea înregistra vreodată-
cum se uită fetița asta a mea la mine când se trezește,
cum îi tremură zulufii ăia rotunzi pe cap când aleargă sau dansează, de s-a decis că ea e leul din Carpați, Leoncio/Leoncito, Leuța,
cum dansează ea cu ta-su și cât îmi place mie să mă uit la ei, răgazul ăla mic pe care-l am până vin amândoi să mă tragă de câte o mână în dansul lor e un moment perfect, dar mai mult ca perfect e hora noastră cu ritmul impus de ea,

dar cel mai mult și mai mult, I wish my soul could take photos-
cum sună râsul meu când beau-ul mă mânjește de jur-împrejurul degetelor de la picioare cu ojă roșie,
cum sună râsul ei gâlgâit sub gâdilăturile lu' ta-su,
vocea ei când mă întreabă îți pac pupiții mei? da? și iubitu' meu? da? muah, muah, muah!, mi-aș umple borcane cu mirosul părului ei, cu cântecelele în engleză (în engleza aia unde jingle bells e tincă bei:))), cu textele ei de leu înțelept, cu momentele astea mici care fac, așa, în felul lor ridicol de simplu, sensul vieții mele,
cum îmi tremură (încă) ceva în stomac când simt mirosul after shave-ului lui și cum s-a-ntâmplat de dintre toti, mi-a căzut la tragerea asta la sorți, mai mult ca sigur deloc întâmplător, fix ăla cu care să mă pot manifesta în toată splendoarea nebuniei mele și, totuși, el să știe că în spatele acestor multiple tulburări (:D) există încă tipa aia pe care-a vrut s-o sărute de la prima întâlnire, cu care a râs atâta, pe care a scăpat-o-n cap la munte, căreia i-a dat numele lui și-a făcut-o regină, pardon, mamă.

N-am multe rezoluții pentru 2014, se termină anul ăsta cu convingerea (și teama) că să fii sănătos e tot ce contează, așa că aș vrea să nu uit asta și să vin în sprijinul actualei (presupunând, în absența dovezilor medicale, că sunt, totuși, preponderent sănătoasă:p) și viitoarei mele sănătăți cu sport și-o alimentație mai curată. Ceea ce vă doresc și vouă:p La mulți ani!

PS: Azi se fac 5 luni de când am fumat ultima țigară:p

joi, 12 decembrie 2013

Christmas gifts

Cred că o să vă surprindă tare când o să vă zic că asta este o (mini)listă a cadourilor pe care le puteți face singuri. Dacă vreți. Dacă atașamentul față de persoana cadorisită e peste mediu. Dacă vă bucură ideea de a face ceva cu mâinile voastre pentru cineva care vă e drag. Nu, nu urmează să vă învăț să coaseți bikini, să înlocuiți bunurile frumoase/utile din magazine sau să reduceți costurile. O să vă invit la joacă. O să vă arăt doar că se poate să personalizați cadoul principal cu un detaliu or something de la voi, trecut prin mâinile voastre. Da, e foarte posibil să vă înțepați, să vă mânjiți pân' la coate de lipici sclipicios, să vă iasă strâmb sau foarte departe de imaginea-inspirație. Și ce?!

Ideea nr. 1: Dacă vă știți amuzanți (și voi și victimele), snowman poop:))

Ideea nr. 2: Borcane, și-aici diversitatea e tare generoasă: le poți umple cu coloratele m&m s, cu premix homemade pentru fursecuri/brioșe, sare de baie, condimente, mini-biscuiți în formă de brăduți, steluțe și alte din astea de sezon sau îl poți face tip candelă de aromaterapie, desenat și decorat după cum vrei, cu mesaje personalizate ș.a.m.d.


Ideea nr. 3: Intră în bucătărie, mânjește-te până-n vârf de nas de făină și fă o tartă cu spanac și brânză de capră sau un carrot cake sau orice altă plăcintă/prăjitură și fă-o cadou unei persoane dragi, mai ales uneia care nu te-ar vedea făcând asta vreodată, cu atât mai puțin pentru ea special (cum ar fi soacra:p).

Ideea nr. 4: Ornamente handmade, cu care puteți decora cutiiile de cadouri, de exemplu, pe care le puteți face în ce culori sau forme știți că ar încânta persoana care le-ar primi, cu mesaje pe care le știți și înțelegeți doar voi.













luni, 9 decembrie 2013

Oh, brad frumos!

Poate n-aveți ce face. Poate n-are el ce face. Poate vreți cu orice preț să nu stea degeaba. Eu vă-nțeleg și vă susțin :D
În momentul în care mi s-a aprins în cap ideea asta, am și pus mâna pe telefon:
- Bă, ne trebuie un palet!
(accent pe ne, implicați-l de la început în poveste :)))
- Ce prostii mai ai în cap?
- Da' nu-i nici o prostie astaaaaa, mă, e un brad.

Și-a venit după vreo 2 zile c-un palet. Eu am multe ideiproaste, ar spune unii, dar Pinterestul e mult mai tare ca mine. Problema cu el e că te face să crezi că e de ajuns să vrei ceva ca să și faci, iar talentele mele la lucru manual sunt ascunse bine, foarte bine, atât de bine că nimeni nu poa' să spună că le-a văzut vreodată. Noroc Ghinionul meu e că am voință!
Așa că, cu voința atent direcționată spre domnul beau, m-am închis în altă cameră unde mă făceam că strâng jucării, dar în realitate mă ascundeam cu Iris prin dulapuri țipând tot la el să ne găsească. Adică nu era de-ajuns că i-am dat așa o sarcină complicată, trebuia să mai și distreze copilul. Yes, sunt groaznică!

Dacă nu aveți liniște până nu faceți ceva perfect, absolut perfect, nu vă apucați de treaba asta. În rest, e mișto, copilul e încântat, tu mulțumită că, iată, ai mai făcut ceva, deși, dacă ați fost atenți la poveste, eu n-am făcut chiar nimic. El a tăiat și prins stinghiile alea (nu, bradul nu-i șui, e special touch acolo:p), iar Iris a împodobit.
 
Deși planul a fost să-l vopsim alb/verde/roș', deocamdată îmi place așa. Nu e finalizat, nu are stea în frunte și nici nu-i încheiată operațiunea împodobitului (mai ales că după ce le înșiră pe toate, Iris ia toate ornamentele alea, le ascunde prin poșete și vine să mi le vândă mie, pardon, nu mie, domnișoarei mami:p), dar până la Crăciun terminăm noi (și dacă nu, Crăciun mai e și la anu'. și la anu'.). M-am grăbit să vă arăt ca nu cumva să ratați așa treabă grozavă (:p) și ca să am timp să vă mai arăt și altele. Yeees, mooooore!

marți, 3 decembrie 2013

Rețetă de copil fericit (scăpat în butoiul cu OMGvineCrăciunuuuul!)

Poate nu e pentru toată lumea. Pot să accept asta. Cu greu, dar pot:p 

Pentru cei, însă, care găsesc o fericire în lucrurile mărunte, care cred în terapia mâinilor ocupate, care au nevoie de noi prilejuri să se mai joace puțin, care nu știu ce activități să mai facă cu copiii (cu un scop, eventual), dar mai ales pentru cei care țopăie de încântare că, la 3 săptămâni distanță, se află sărbătoarea sărbătorilor, marele, puternicul, grozavul, fermecatul Crăciun, I give you today o rețetă:
  • 3 cups făină (cea mai ieftină posibil, there's no reason să o cumpărăm pe cea mai scumpă, nu mâncăm :D)
  • 1 cup sare (la fel, cea mai ieftină, preferabil din aia fină, eu, nemaifolosind din asta de foarte mult timp, m-am încurcat între pungi și cutii și m-am ales cu una cam grunjoasă)
  • 1.5 cup apă.
Se amestecă cele 3, se întinde aluatul ăsta (0.5 cm) și cu formele din dotare se dă startul la joacă.
După ce v-ați săturat de tăvălit, aveți 3 opțiuni cu formele: le puteți pune la microunde (3 minute), la cuptor (3-4 ore) sau le puteți lăsa pur și simplu la uscat (4-7 zile).
Când sunt coapte/uscate urmează distracția no. 2: pictarea, decorarea, mâzgâlirea lor după cum vă duce capul.

 Pe listele mele cu DIY am foarte multe de bifat, sper să revin cu episodul 2 curând:p Spor la joacă!