luni, 31 decembrie 2012

Choose to be happy!

Nu s-ar fi lipit atât de tare îndemnul ăsta al Anei dacă nu se-ntâmpla ceva aseară. Iris era mai aproape de starea de bestie decât de cea de fetiță preaminunată, aveam amândoi nervii făcuți noduri, casa era din nou vraiște, ne spuneam unul altuia imi-vine-să-fug-de-acasă-ba-nu-mie-mi-vine și apoi, din senin, am început să râdem ca proștii, să glumim, să ne dăm ochii peste cap, s-o boscorodim pe moștenitoarea noastră, să ne jucăm cu ea, ne boxam, ne înghionteam, fugeam de ea, dacă începea să behăie și până la urmă s-a lăsat și ea convinsă că e mai mișto să te joci, decât să stai în cur să behăi. Și-așa după-amiaza care se anunțase horror, a sfârșit prin a fi chiar drăguță. E drept, a cerut eforturi din partea noastră și meritul e doar al lui, ca să fiu sinceră.
Deci da, viața e despre alegeri. Poți să stai în cur să plângi sau poți să te ridici și să te joci. Poți să-ți plângi de milă sau poți să alegi binele din orice zi. Poți să te târâi toată ziua ca un zombie sau poți să te îmbraci frumos și să remarci cum te privește el. Poți să țipi și să înjuri sau poți să-i spui o prostie omului care-ți încălzește picioarele noaptea.

Choose to be happy! Cu 2012 nu mai avem ce face, dar cu 2013 putem face orice vrem noi. La multi ani, dragilor!

vineri, 21 decembrie 2012

2y1m: din ce în ce mai greu de cuprins în cuvinte

De când a pășit peste pragul lui 2 (și a mai și ieșit din viața noastră suzeta), Iris e alt copil. Pe bune, e o fetiță adevărată, vorbește mai mult, mai corect, mai complex. E mai frumoasă, are ditamai pletele față de anul trecut și-i trec mai multe prostii prin cap. 
Îi place să se ascundă, cel mai mult și mai mult dintre toate activitățile ei, nu putem merge la somn, până nu se ascunde ea sub pilote sau sub puloverul meu și-acolo cu ea, tre să fim amândoi. 
O iubește pe Meme și încântarea de-a o vedea și de-a se juca cu ea, e cea mai vizibilă dintre toate (până și înainte s-adoarmă spune ubetse Meme mine tot-tot). 
Se cocoloșește în scaunul ei întors invers, între picioarele lui, își pune o eșarfă-batic pe cap și spune că e pințesă, vrea să-i aducă moșu' cătite și beioșe, îmi ascunde maimuțe în sân și spune nuuuuu-i mamuța, undi etsi mamuța? (maimuță care tre să stea țonțoroi pe caloriferul din baie, companie pt ea când stă pe vețeu), știe precis cine și ce cadouri i-a adus, când îmi sună telefonul, tre să-i dau ei raportul (cine și de ce a sunat), știe că tati e la seviți și că vine cu masina când e sea'ă afauă.
I-a plăcut teribil de mult zăpada, mai ales când am trântit-o eu într-un morman, stătea acolo, lățită pe spate și râdea, râdea, cu gura pân' la urechi, de s-a făcut cald instantaneu în toate cele 4 camere ale inimii mele.
Ca să compenseze dezastrul care rămâne în urma ei la sfârșitul zilei, când o întrebăm dacă vrea să ne ajute să facem curat, se-arată foarte încântată și-i foarte serioasă când duce haine de la mine la el, când o rog să-mi aducă laptele din frigider sau să-și pună dresurile în sertarul ei și știe clar unde stau șosetele mele și unde ale lui (păcat că încântarea asta n-o ține cât ar trebui ca să fie din nou o semi-ordine, măcar în una dintre camere:p). E împrăștietoare ca mă-sa. Scoate tot, răstoarnă tot. O să-l căpiem pe ta-su.
O prindem cu telefoane în mână și când o întrebăm pe cine sună, zice că pe Goofy. Mai mult n-am putut să scot de la ea.
Am renunțat la pătuț, mă enerva prezența lui mare și inutilă.
E foarte, foarte simpatică, mă! Oare toți copiii sunt așa?:p
Îmi place să dorm ziua cu ea. Problema e că, în 9 din 10 ocazii, nu pot să adorm :p Dacă sunt cu fața la ea, mă holbez ca una care doarme cât și cînd vrea ea, parcă o văd pt prima oară, așa că mă întorc cu spatele, mă lipesc de ea caldă și bum!, o mie de gânduri îmi tropăie prin cap, ca niște capre smintite care aleargă de colo-colo, fără nici un sens- mai mut mobila în camera irisului din mintea mea/ încerc să aflu răspunsul exact la ce-aș face cu un milion de euro/ mă visez leșinată superb pe-o plajă de la marginea pământului/ îmi trec prin fața ochilor flash-uri de toate felurile și vorbe de geniu pe care tre să le repet ca să nu le uit (dar mai mare chinu', că oricum le uit)- mă uit înspre geam și-ncerc să ghicesc dacă ninge sau cât de frig poa' să fie și-ntr-un final mă cuprinde caldul din toate direcțiile, îmi curge moleșeala prin vene, am genele grele, grele, grele, dar, vai, ce păcat, au trecut iar alea 2-3 ore și-n ceafă simt zâmbetul odihnit al bestiei. Oh, well, mâine de-acum!... 
Mi-e din ce în ce mai greu s-o cuprind în cuvinte, mă semi-hotărâsem să nu mai scriu postări aniversare, dar când m-am uitat în urmă, la tot ce-am scris în lunile astea, n-am putut să nu mă felicit că m-am ținut de ele, că uite, timpul trece, io îmbătrânesc, memoria își bate joc, so, da, o să mai scriu o vreme, ce, cum și cât oi putea.

Funny words: tubi-dup (scooby-doo), bebeiuș (bebeluș), foață (hoață).

Vă las cu poezia pe care Iris i-a scris-o moșului :D

Mo’ cățiun
Apteapt-așa
Zic și io de ruga mea
Veau cado
și unu’ mare
zi-mi, e-ascuns prin sertare?
Mămădingă nu refuz,
Pâne, unt, dzjem și măține,
Să mă fac cât un obuz,
Hai să fie și-o țupiță
Cu catop și cu căniță,
O mănânc frumos pe toată,
Nu aplauzi încă, odată?
Mo’ căciun,
Acum te las,
Tre să-mi scot un muc din nas.

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Ce-și dorește căprioara

De Crăciun, de 3 ianuarie sau 14 mai, oricând, numai să.

  •  ojă opi. să începem cu asta.
  • trusa asta, dacă nu toate.
  • rochii-pulover, lălâi, călduroase, colorate, fără număr, fără număr
  • bluze-pulovere cu Minnie, Mickey, Olive, buline
  • o bască-căciuloi cu moț mare, care să mă ajute să arăt și mai ridicol
  • mănuși fun-colorate
  • cizme piele fără toc, maro ȘI verzi
  • converși roșii/cu buline
  •  cizme de cauciuc
  • rochie-ie
  • o rochie prețioasă
  • inel (după cum arată poza)
  • dresuri groase, colorate (+ o pereche cu model crăciunesc)
  • pantaloni cu buline
  • 3 sacouri mișto (roșu, verde, galben, albastru :p).
Ce nu mi-ar plăcea să primesc: chestii mici, drăguțe pt casă, dar profund inutile, haine sport (de mers la sală, gen:p), mănuși din fâș, papagal, pești și orice animal de casă, bijuterii din aur galben.
Ce-aș mai adauga pe listă: joc twister, rame foto mari, de perete, acuarele tempera, haine/jucării pt Iris (da, pe lista mea, nu a ei, sunt astea:p).

Alte liste, menite să vă ajute, nu ca a mea, care e DOAR pt mine, găsiți la Ana și la Ioana :D

vineri, 14 decembrie 2012

Renunțarea la suzetă

Duminică foarte-noapte. Mă trezesc c-un schelălăit în ureche: sicaaa, siiiiicaaa?. What, un' se-aude? A, da, așa-i, am un copil (beautiful, special kid, dacă mă întrebi la ore mai mari din zi:p). Bestia irisească se trezise, escaladase pătuțul și stătea moț între noi, căutând suzeta. Mă-ntorc eu pe toate părțile, caut în pătuț, caut în pat, caut pe lângă, pe sub, se trezește și ta-su, aprinde lumina, caută în pătuț, caută în pat, pe lângă, pe sub, nada, suzeta părea dusă naibii. Noi eram, bien sur, leșine de somn, așa că i-am zis fată, ori te culci fără sica, ori faci ce vrei și ne lași pe noi să dormim, că uite, nu o găsim, aia e. În mod absolut năucitor, a ales să se culce.

Day 1. Acum serios, se-aștepta cineva (în afară de Iris) să răstorn eu camera cu curu' n sus a doua zi, ca să găsesc suzeta, acel obiect de care-mi era silă și de care nu știam cum să fac să scăpăm, și să i-o îndes în bot la prima strigare? Deci da, m-am făcut că plouă, tună și trăsnește. Dimineața a fost ok, dar cu cît se apropia ora prânzului, cu-atât mi se zburlea chelea mai tare. Pentru că da, cele 2 tentative de renunțare aveau încă urletele vii în urechile mele. A venit ora de nani, cu inima strânsă, am luat calea dormitorului, ne-am așezat comod, a întrebat de vreo 2 ori de ea, a bodogănit ce-a bodogănit și gata, a adormit. Mă uitam șocată la ea, avea altă față acum, fără suzeta aia care-i bloca gura și-un mușchi din inimă a tresărit scurt a ce copil mare am! Cum zicea Ana Savin, nu suntem extrem de încântați de rapiditatea cu care cresc copiii noștri, renunțarea la suzetă era ultima ei legătură cu bebelușia și fix așa am simțit-o, sorry pt siropoșenia greu de înțeles:p Noaptea a fost tot rezonabilă, deși i-a luat mai mult să adoarmă.
Day 2. S-a trezit bufnită și bufnită a rămas toată ziua. Asta a fost cea mai nasoală zi dintre toate. La prânz a avut nevoie de DOUĂ ore ca să adoarmă, s-a foit, s-a bocit și s-a jelit. Probabil intrase în sevraj:p M-am ținut tare, n-am cedat, thank you very much! Seara a adormit într-o oră și cel puțin am fost scutită de bocete.
Day 3. Good day. Mai întreabă de sica de câteva ori și-o dată îi zic păi nu-i, unde-i? și ea-mi răspunde peduto, EEEEU? Deci da :D
Day 4 și 5 (cea de azi) sunt liniștite și cred că pot spune că am scăpat.

Ce noroc pe capul meu și cum s-au întâmplat toate fără ca eu să-mi propun ceva, aaah, ce profitoare mai sunt, n-am putut să las să-mi scape așa ocazie! Se pare că acum are foarte multe de zis, no, I mean FOARTE MULTE! Înainte să adoarmă trăncănește, trăncănește și când, într-un final, închide ochii, mă-sa, defecta, stă și se holbează la ea cum a făcut-o încă din prima zi, încearcă să se prindă dacă are fața ovală sau triunghiulară, dac-o să-i dispară crețurile și dac-o să existe între ele relația AIA (so help me god:p).

joi, 13 decembrie 2012

Am citit, (nu) recomand

  • Romantic porno, Florin Piersic jr. Hmm.
  • Momo, Michael Ende. Beautiful Momo.
  • Terapia, David Lodge.
  • Corigent la limba română, Ion Minulescu.
  • Despre dragoste și alți demoni, Gabriel Garcia Marquez. Îmi place, mă, Marquez!
  • Să ucizi o pasăre cântătoare, Harper Lee. Plăcut, plăcut!
  • Siddhartha, Herman Hesse. Sorry, câh!
  • Mândrie și prejudecată, Jane Austen. Oh, mr. Darrrcy!
  • Aventurile unei prostituate de lux londoneze, Belle de Jour. O porcărie!
  • Albastru nemărginit, aproape transparent, Ryu Murakami. Say what? I mean wtf?!
Am încercat Orbitor, nu s-a lipit. Acum citesc, în sfârșit, Lolita lu' Nabokov. Voi, ați citit ceva năucitor în ultima vreme?

luni, 3 decembrie 2012

Că de n-ar fi, nu s-ar povesti

Cred în somn, în morning sex, în weekend-uri fugite de-acasă, în terapia prin shopping. Cred în puterea unei rochii noi. Cred în unt și-n salată de vinete. Cred în blugi și-n cizme care-ți țin picioarele calde. Cred în nisip și-n păr sărat uscat la soare. Cred în cărți și-n an nou. Cred în buline și-n clătite cu nutella. Cred în verighetă și în dor. Cred în răspunsuri, în haine colorate și-n teiubescul spus (altfel). Cred în albastrul ochilor ei și în joacă. Cred în primii fulgi de zăpadă și în hohote de râs. Cred în prietenie, în vise și în papuci de casă. Cred în cercei și-n femeile-arici. Cred în ceea ce poți să faci cu mâinile tale și cred în puterea cuvintelor. Cred în ajutor, în reciprocitate și în brioșe. Cred în ceea ce vreau, dar nu cred în ceea ce pot.