miercuri, 8 aprilie 2009

Fata lu' tata

Bun. Mă simt în formă azi să fiu scârbă. Nu pot să las starea să dispară. Nu, când atâţia oameni tânjesc după mângâierea cuvintelor mele. Nu, când saturaţia mea e atât de saturată că începe să dea pe-afară. Nu, când sinceritatea şi neapartenenţa la situaţie mă fac să văd lucrurile aşa cum sunt, nu machiate, nu coafate. Eu, recunosc, sunt un om înţelept. S-au spălat zeii pe ochi deasupra mea, că mă simt poleită:)
Aşea. Să zicem că am o viaţă sentimentală dezastruoasă. Să zicem că da, am avut încercările mele, toate nefericite, neîmplinite. Să zicem că mi-am trăit cei 25-26 de ani în mijlocul unei cirezi de boi. Ca bou principal, tatăl. Ce mă face să-l cataloghez drept bou? Ok, let me begin, că vă gândiţi aiurea voi:) Tatăl-bou e tatăl care sădeşte în fiică frustrări, complexe, traume. Atenţie la neatenţie, nu fizice! E tatăl care nu-şi lasă copilul să respire alt aer decât al lui propriu. E tatăl care îţi oferă bani, bani şi iar bani. Fără să ceri. Dar cu singura pretenţie de a nu-l abandona niciodată. Stai liniştită, nici nu ai putea, dependenţa financiară o să te împiedice mereu să faci chiar şi un pas în faţă. Şi are el grijă de viitorul tău. Tu nu trebuie decât să exişti. El o să ştie pentru tine, mereu, ce să-ţi doreşti, cum să obţii, pe cine să ai lângă tine. Dându-ţi o oarecare libertate, care nu e reală decât în mintea ta, va şti să te ghideze când o iei pe alt drum decât cel visat de el, va şti să-ţi taie aripile sau, după caz, fondurile, când ieşi din schema lui. El ştie tot, a trăit tot, tu eşti şi rămâi doar o prelungire fără personalitate a lui.
Cred că-i clar că nu tre să fii un reputat psiholog ca să pricepi ce-i cu influenţa tatălui în viaţa sentimentală. Evident, dai cu bâta-n baltă de câte ori ai ocazia. Dezvolţi pasiuni şi dependenţe pentru cei mai nepotriviţi indivizi. Indivizi care au o personalitate, care deţin controlul, care fac cu tine şi din tine ce vor, atâta timp cât vor. Când nu mai vor, devii istorie pentru ei. Tu, nu şi nu. Aşa cum nu poţi ieşi de sub tutela tatălui, aşa rămâi agăţată la nesfârşit, ca o plantă insipidă, de aceste personaje. Te simţi trădată, te simţi minţită, batjocorită. Vin depresii peste tine. Poate te gândeşti să te sinucizi. Te duci la preoţi. Cauţi confirmări peste confirmări că ce ai trăit tu a fost real. Cauţi martori ai fericirii tale trecute. Cauţi, ai nevoie să afli, că nu tu ai greşit, că nu tu ai provocat suita asta de drame, tu eşti bună, pură, deosebită, ei sunt răii, perverşii, idioţii.
Ce nu înţelegi tu? Ce nu o să înţelegi tu niciodată? Ce nu încape în căpşorul tău? Fii atentă, că nu repet. TU ai o problemă. TU eşti o problemă. Ţie ţi-au mâncat moliile trimise de taică-tu din personalitate. Ştii cum rămâne din urma termitelor? Aşa arată psihicul tău. Ţi-au fost inoculate în cap idei şi principii în care, poate, sper, nu crezi. Nu banii te fac specială. Nu banii te duc pe culmile fericirii. Nu ai prieteni plătiţi la oră să te asculte. Dacă-ar fi aşa, aş fi miliardară. Grow up, recunoaşte-ţi carenţele, problemele, ia-le una câte una şi rezolvă-le. Cauţi cu disperare pe cineva, când ar trebui să te cauţi pe tine. O, da, cât de deşteaptă şi de puternică şi de stăpână pe mine sunt eu, cum vorbesc şi cum gândesc şi ce viaţă am avut şi cât de specială şi extraordinară mă simt!... Păi da, mă, pentru că mie mi-a păsat de mine, pentru că m-am iubit suficient de mult încât să nu mă las să mă pierd. Ia, adună-ţi tu toţi neuronii într-o şedinţă şi poate o să reuşeşti să înţelegi că schimbându-te pe tine îţi schimbi şi norocul, că fiind tu în relaţii bune cu tine însăţi, aşa vor fi şi aşa te vor privi şi ceilalţi oameni cu care intri în contact. E adevărat, dacă tu nu te simţi bine cu tine, e normal ca ceilalţi să fugă din calea ta.

11 comentarii:

dyanna spunea...

Pari un pic cam pesimista azi.Sigur ai o zi proasta.In rest imi place blogul tau.

dramaqueen spunea...

Bai honey, pe asta ai zis-o bine tare. Problema e ca nimic din toate astea nu-i va deschide ochii si mintile persoanei in cauza. Dar te inteleg perfect, daca as avea ocazia sa spun cuiva astfel de lucruri in fata, ar fi insotite cu siguranta de cel putin o pereche de palme. Intrebarea in astfel de situatii este daca sa mai incerci sa explici sau sa abandonezi un om care in mod evident este slab si-ti mananca energia si rabdarea pe paine... Cam trist... Hai ti pup din zbor!

Liana spunea...

Auzi, auzi... noi nu am apucat sa stam de povesti ca lumea. De ce scri despre mine? Apreciez totusi ca ai deformat-o la partea cu "E tatăl care îţi oferă bani, bani şi iar bani. Fără să ceri."

But still... di ce ma folosesti pe post de inspiratie? :P

mariana spunea...

poate am inteles gresit,si poate am sa comentez gresit.
sau nu o sa ma exprim coerent si o sa fiu inteleasa gresit.

aici...prin actiunile tatalui pui fata in fata noastra si ne explici ce ne explici.
dar cele care au avut parte de indiferenta 100% din partea 'tatalui' iubit...ele cu ce sunt de vina?
sunt de vina ca nu pot avea incredere in barbati,ca au mereu impresia ca vor fi parasite si mai ales ca e mereu vina lor? stiu...o sa zici ca nu are cum sa fie 100% vina tatalui....si nu este...dar lipsa unui asemenea personaj in viata unei fete,in diferite momente cruciale isi spune cuvantul...

Ambasadoarea spunea...

Dyanna, nu eram deloc pesimista ieri si in general, cand sunt, nu fac din asta un articol. E o realitate. Ma bucur ca-ti place blogul;)

Honey, incercarea de a explica e exclusa, dupa atatea si atatea tentative. Stii, structura psihica a unui om nu prea poate fi schimbata si e mai bine sa abandonezi orice plan. Asta-i concluzia mea, in legatura cu unii oameni.

Liana, nu cred ca te incadrezi in tiparul asta, sorry, esti respinsa:)

Mariana, vorbind despre indiferenta tatalui, deja treci in alta poveste, la care eu nu am facut referire. Sunt cazuri si cazuri. Eu cred in importanta figurii masculine in viata unui copil, dar, uneori, poate ca e mai bine si fara... Cu toate astea, indiferent de situatii, sunt oameni care efectiv nu vor sa-si recunoasca problemele, sa le accepte si sa le rezolve, e aberant si asta ma enerveaza... o, well, nu pot fi toti intelepti ca mine :D

motanes spunea...

Toate trec, nu te mai frământa. O vorbă de la un marinar bătrân: "Toată treaba e să nu-ţi baţi capul şi să păstrezi secretul!" Aia e. :)

diana spunea...

Acum stau sa ma gandesc cum as putea sa numesc persoana de sex opus care are un comportament posesiv excesiv fata de cei apropiati. mama-vaca?suna urat, aiurea, pesimist, demoralizant pentru cele care se pot mandri cu relatia perfecta mama-fiica.dar e chiar frustrant sa vezi cum iti sunt blocate elanurile profesionale doar pentru ca mama nu poate concepe ca fiica ei sa fie departe, singura printre straini. ca ea nu mai poate sa o controleze cu nu-stiu-cate telefoane pe zi, sa-i ia pulsul existential tot la 4 ore. cand in final, fiica isi face curaj sa reia discutiile dupa multe suspensii, sa afirme ca s-ar simti mai realizata, mai provocata intelectual si mai increzatoare in ce poate oferi intr-un alt mediu, mama-vaca incepe sa scoata sunete prelungi, sa se revolte, sa reproseze. si atunci ma intreb, oare piesa e aceeasi si doar mastile difera?

Ambasadoarea spunea...

Deci mă'nervez, comentasem si eu frumos la Motanes si Diana si nu vrea sa apara. Si era ceva sclipitor:)

azde-la-a-la-z spunea...

Mah, tu scrii aceleasi prelegeri pe care le tin eu - verbal - ca mi-e prea lene sa scriu:p

Ambasadoarea spunea...

Alina, ce usurare pt. tine! :)

de-la-A-la-Z spunea...

Da,da. Celor care nu le intra in cap din prima, pot sa le trimit link spre blogul tau!