- Bună ziua!
- Mdea...
- Ştiţi, am venit la dumneavoastră pentru că mă simt bolnavă... mă tem de ce-i mai rău...
- Da, spuneţi, ce simptome aveţi?
- Ah, păi, nu ştiu cum să zic, nu mi s-a mai întâmplat niciodată...
- Domnişoară, am şi altceva de făcut pe ziua de azi, spuneţi odată!
- Păi, da, înţeleg, aşa e... ştiţi, cred că a început de ceva timp să mă doară-n cur. Mă simt ciudat, eram obişnuită să-mi pese, nu ştiu cum să tratez problema asta, parcă am aşa o strângere de inimă, ca o părere de rău pentru ceva fără nume, parcă mă simt goală, fără sens, fără rost. Mă doare, doamnă, golul ăsta... Dacă cineva mi-a amputat sufletul, cum să-mi mai trăiesc viaţa aşa schilodită?!...
- A, domnişoară, aţi venit exact unde trebuia, suntem specialişti în domeniu, noi am inventat noţiunea, m-aţi făcut să-mi pierd timpul aiurea, domnişoară. Ia lăsaţi sentimentalismele astea că nu e loc de ele aici! Ia, hai, luaţi dumneavoastră doza asta dublă de tinctură de nesimţitamol de 3 ori pe zi, după masă, însoţită de pastilele astea împotriva omeniei şi-o să vedeţi, într-o săptămână o să fiţi ca nouă.
- Da, doamnă, ştiţi... eu...
- Hai, lăsaţi prostiile, la revedere! Ur-mă-to-ruuul!
- ...
- Mdea...
- Ştiţi, am venit la dumneavoastră pentru că mă simt bolnavă... mă tem de ce-i mai rău...
- Da, spuneţi, ce simptome aveţi?
- Ah, păi, nu ştiu cum să zic, nu mi s-a mai întâmplat niciodată...
- Domnişoară, am şi altceva de făcut pe ziua de azi, spuneţi odată!
- Păi, da, înţeleg, aşa e... ştiţi, cred că a început de ceva timp să mă doară-n cur. Mă simt ciudat, eram obişnuită să-mi pese, nu ştiu cum să tratez problema asta, parcă am aşa o strângere de inimă, ca o părere de rău pentru ceva fără nume, parcă mă simt goală, fără sens, fără rost. Mă doare, doamnă, golul ăsta... Dacă cineva mi-a amputat sufletul, cum să-mi mai trăiesc viaţa aşa schilodită?!...
- A, domnişoară, aţi venit exact unde trebuia, suntem specialişti în domeniu, noi am inventat noţiunea, m-aţi făcut să-mi pierd timpul aiurea, domnişoară. Ia lăsaţi sentimentalismele astea că nu e loc de ele aici! Ia, hai, luaţi dumneavoastră doza asta dublă de tinctură de nesimţitamol de 3 ori pe zi, după masă, însoţită de pastilele astea împotriva omeniei şi-o să vedeţi, într-o săptămână o să fiţi ca nouă.
- Da, doamnă, ştiţi... eu...
- Hai, lăsaţi prostiile, la revedere! Ur-mă-to-ruuul!
- ...
(... au rămas gândurile spânzurate în aer,
cuvintele atârnă pe marginea buzelor, infirme din cauza nerostirii,
o durere de cap scurmă amintirile şi în ochi se nasc ultimele lacrimi ...)
cuvintele atârnă pe marginea buzelor, infirme din cauza nerostirii,
o durere de cap scurmă amintirile şi în ochi se nasc ultimele lacrimi ...)
2 comentarii:
Ei, uite, asta imi place mie sa citesc, domnule! E foarte tare textul asta! Ai unele sclipiri si zvacniri care ma lasa cu gura cascata. Eu, una, sunt incapabila sa produc fictiune, la mine totul trebuie sa se fi intamplat deja in realitate ca sa pot povesti. Dar tu esti inzestrata, you're gifted, cum ar spune francezii :)). Pup dramatic si foarte important!
Auzi, fata?! In veci sa nu mai spui asa ceva, deloc nu-mi place cum vorbesti despre mine. Da' deloc-deloc ;))
Trimiteți un comentariu