Ţara gâţei şi a biţiţilor

Undeva, la nici o sută de kilometri distanţă de casă, se află şi se găseşte de atâţia ani de zile Ţara gâţei* şi a biţiţilor**. În ţara asta, peste dealuri, solare, răţi, câini, pisici şi praf domneam eu*** acum 20 şi ceva de ani. Cu picioarele goale, murdară în coate, cu praf la gură pentru că-l consideram o mare delicatesă, aşa îmi trăiam prima copilărie, niciodată singură, mereu strigată de copii la poartă.

Nu mai fusesem de 5-6 ani şi duminică ne-a scos iar soarele din casă. Nu mi-a părut rău nici o clipă. Mă temeam că n-am să nimeresc şi că o să mă fac de râs sunând pentru indicaţii. Da' de unde! Ochii mei vedeau şi recunoşteau:) Când am intrat pe poartă am avut senzaţia că am călătorit cu o maşină a timpului şi că scad în înălţime, fix un pic mai sus de genunchii bunică-mii, că picioarele mi se împleticesc şi că pot să stâlcesc iar cuvintele cerând celebra gâţă şi parcă mă şi vedeam pe jumătate băgată în lada de sub pat căutând biţiţii ăia, doar ăia, de atunci. Deşi bunica din partea tatălui e cea care m-a crescut câţiva ani, în timp, relaţiile n-au mai fost atât sau aproape deloc strânse. Din diferite motive. Să o văd, totuşi, exact la fel ca atunci, ca-n anii ăia, m-a şocat. Peste ea anii nu au trecut. La aproape 80 de ani fizionomia, mersul, vorba, toate au rămas ca-n urmă cu 20-şi de ani. Ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva în comună a apărut de nicăieri o fântână cu apă vie, apă magică. De la ea, în timp ce taică-miu făcea un preafericit grătar, am mers la mătuşa mea preferată din zona aia, care şi-a făcut cruce după cruce când m-a văzut. Una dintre fetele ei, pe care n-am recunoscut-o şi nici ea pe mine (era prea mică), m-a luat în braţe şi a zis că nu mă mai lasă să plec.

Ce scriu acum e numai pentru mine, pentru aducerea mea aminte. Dacă a trecut timpul, el nu a trecut deloc degeaba. Şi merită, oamenii ăia merită să-i evoc, pentru că sunt şi vor rămâne mereu la atâta distanţă, şi nu mă refer la cea fizică, de mine, de viaţa mea. Acum, ţara e a lor, o ţară a altor copii, a altor pisici, a altor câini, cu bunele şi relele ei... A mea nu mai e decât în amintire.

___________
* mămăligă
** biscuiţi
*** Titirezu' Voievod :)