Maică-mea a fost cea care m-a iniţiat. Să tot fie vreo 10 ani de atunci.
Cum să spun, eu dacă sunt aşa specială, evident că îmi plac lucrurile speciale:) Ceea ce înseamnă că tind spre a fi unică:) Asta se reflectă, sau îmi place mie să cred asta, şi în haine. Nu-mi place şi evit să port aceleaşi haine ca prietenele mele (oricât de mult mi-ar plăcea ceva), ca fetele pe care le văd în cluburi sau pe străzi, nici chiar ca vedetele. Evident, alegerile mele nu sunt de fiecare dată reuşite, uneori chiar par dubioase, poate sunt cazuri când nu sunt avantajată de o anumită rochie sau fustă, dar mie hainele îmi dau o stare. Pentru asta le îmbrac. Sunt bluze pe care atunci când le îmbrac mă simt sclipitoare, fuste în care mă simt ca la 17 ani şi toate combinaţiile mele vestimentare, câteodată ciudate pentru ochiu' privitor, mă fac pe mine să mă simt într-un fel şi asta e cel mai important.
Încă de pe vremea liceului practic cu regularitate un sport. Ce să zic, tre' să ai vocaţie pentru asta (slavă Domnului, la mine chiar dă pe-afară!:), tre' să nu-ţi pese de gura lumii, tre' să-ţi placă de tine şi de corpul tău, să nu fii snoabă şi, mai ales, să (vrei să) fii altfel. Eu întruneam condiţiile, aşa că acum, după atâţia ani de experienţă, deja am evoluat, sunt o profesionistă în cutreieratul prin sehaşuri. Sunt 2 la număr cele din oraşul meu, în care mă duc aproape în fiecare luni. Inutil să mai spun că niciodată nu mi s-a întâmplat să văd pe altcineva o haină luată din sehaş. Inutil să mai spun că, cel puţin de câţiva ani, hainele ajung acolo noi, cu etichete, la preţuri derizorii. Inutil să mai spun că sunt de firmă, că sunt aduse din Anglia, Germania sau mai-ştiu-eu ce ţară şi că materialele au o calitate net superioară celui mai tare brand de la noi. Inutil să mai spun că poţi să-ţi iei 2 fuste, o rochie, un bolero, o pereche de balerini, o bluză sport şi încă o rochiţă cu mai puţin de 70 lei. Toate noi.
Părerea mea, de specialist în domeniu, după atâţia ani, e că nu există femeie pe faţa pământului care să nu se simtă atrasă de ideea de a cumpăra haine deosebite, calitative din toate punctele de vedere, la preţuri infime. Voi- profesionişti, începători sau inapţi pentru sportul ăsta? :D
Cum să spun, eu dacă sunt aşa specială, evident că îmi plac lucrurile speciale:) Ceea ce înseamnă că tind spre a fi unică:) Asta se reflectă, sau îmi place mie să cred asta, şi în haine. Nu-mi place şi evit să port aceleaşi haine ca prietenele mele (oricât de mult mi-ar plăcea ceva), ca fetele pe care le văd în cluburi sau pe străzi, nici chiar ca vedetele. Evident, alegerile mele nu sunt de fiecare dată reuşite, uneori chiar par dubioase, poate sunt cazuri când nu sunt avantajată de o anumită rochie sau fustă, dar mie hainele îmi dau o stare. Pentru asta le îmbrac. Sunt bluze pe care atunci când le îmbrac mă simt sclipitoare, fuste în care mă simt ca la 17 ani şi toate combinaţiile mele vestimentare, câteodată ciudate pentru ochiu' privitor, mă fac pe mine să mă simt într-un fel şi asta e cel mai important.
Încă de pe vremea liceului practic cu regularitate un sport. Ce să zic, tre' să ai vocaţie pentru asta (slavă Domnului, la mine chiar dă pe-afară!:), tre' să nu-ţi pese de gura lumii, tre' să-ţi placă de tine şi de corpul tău, să nu fii snoabă şi, mai ales, să (vrei să) fii altfel. Eu întruneam condiţiile, aşa că acum, după atâţia ani de experienţă, deja am evoluat, sunt o profesionistă în cutreieratul prin sehaşuri. Sunt 2 la număr cele din oraşul meu, în care mă duc aproape în fiecare luni. Inutil să mai spun că niciodată nu mi s-a întâmplat să văd pe altcineva o haină luată din sehaş. Inutil să mai spun că, cel puţin de câţiva ani, hainele ajung acolo noi, cu etichete, la preţuri derizorii. Inutil să mai spun că sunt de firmă, că sunt aduse din Anglia, Germania sau mai-ştiu-eu ce ţară şi că materialele au o calitate net superioară celui mai tare brand de la noi. Inutil să mai spun că poţi să-ţi iei 2 fuste, o rochie, un bolero, o pereche de balerini, o bluză sport şi încă o rochiţă cu mai puţin de 70 lei. Toate noi.
Părerea mea, de specialist în domeniu, după atâţia ani, e că nu există femeie pe faţa pământului care să nu se simtă atrasă de ideea de a cumpăra haine deosebite, calitative din toate punctele de vedere, la preţuri infime. Voi- profesionişti, începători sau inapţi pentru sportul ăsta? :D
Postări
17 comentarii:
Cum sa aveti, ma, numai 2 SH-uri??? Hunedoara e plina de asa ceva. Din pacate, nu atat de geniale cum le-ai descris tu pe ale tale.
Giolly, nu e un post doar pt. femei, m-am referit la ele in mod direct pt. ca ele, mai ales, au mania shoppingului in sange. In plus, chiar ma bucura ca a intervenit un baiat;) Mie da, chiar imi place sa dau doi bani pe haine. Da' fix doi bani :D
Liana, nu am zis ca sunt doar 2. Am zis ca eu ma duc la astea doua aproape saptamanal ;) Intra la categora "Descoperiri geniale" :D
Si eu am haine sau accesorii luate de prin SH-uri si nu mi-e rusine. Daca vad ceva care imi place, de ce nu?
si eu sunt initiata intr-ale secăndului, inca din tinerete port haine cumparate de prin sehaşuri pe care lumea mi le admira si majoritatea se crucesc cand afla de unde le iau de fapt. In buzau am 2 pe care le frecventez constant (desi e orasul plin, dar mie astea imi plac), iar in Bucuresti aveam mai multe, dar acum sunt fidela unuia singur de unde plec mereu cu bratul plin de rochite si fustite pe care n'ai sa le gasesti in veci pe rafturile oricarui magazin, fie el de fiţe sau nu.
Stiu ca multa lume inca mai considera SH-ul un subiect tabu, dar mie nu mi'a fost niciodata jena sa intru intr'unul sau sa recunosc ca sunt un guru in acest domeniu (un guru care e mereu dispus sa invete :D)...
sh sa traiasca!
primele mele achizitii h&m au fost luate din SH.
si stiu un sh in predeal unde ma duceam special cel putin 1 data/luna sa vad ce si cum.
nu mi-e rusine sa port haine de calitate cumparate la preturi modice!
decat sa am un tricou 'fred perry' si apoi sa-mi mananc de sub unghii mai bine caut si gasesc&cumpar ceva finut si dragut dintr-un sh.
nu hainele ii fac pe oameni,ci felul in care ei le poarta,nu?
Leah, ca bine zici, uitasem de curele si posete:)
Barbie, si eu ma bucur de reactiile oamenilor si-mi place la nebunie sa le zic de unde ma aprovizionez, desi, in trecut, spuneam asta mai degraba cu jumatate de gura...deh, alte vremuri;) Nu ti se pare mare diferenta intre preturile practicate in Buc. fata de cele din Buzau?
Mariana, corect, nu are rost si e aberant sa investesti sume enorme de bani pt. haine. Mai ales ca eu una ma plictisesc repede de ele, de fapt, cred ca-s putin bolnava psihic, de muuuulte ori cumpar doar ca sa ma aflu in treaba si uit sa le mai si port :D
si eu imi iau din sh-uri, in special in cluj.am gasit lucruri minunate la preturi mici.dar desi sunt din gl, aici nu am gasit niciun sh-minune.unde sunt astea doua minuni daca poti spune?
Pfuai, musai sa scriu un post ca replica la articolul tau. Ca am atatea de zis despre haine ca as umple cateva randuri bune.
Da' ca sa raspund cat de cat la subiect: si io ma mai imbrac de la SH. :)
Anonim, imi pare rau dar nu sunt atat de generoasa;) Nu inca.
Tomata, pai toti oamenii deosebiti se imbraca de la sh, asta e concluzia mea:) Sa scrii, ca acum e un curent care prinde;)
intr'adevar, SH-urile din bucuresti sunt mai scumpe decat in buzau, trebuie sa recunosc. Ultima data mi'am luat din buc. 2 rochite, 2 fustite si un tricou, toate cu 80 lei, dar era marfa proaspata si au ei un sistem prin care scad pretul zilnic, doar ca ma nimerisem fix in ziua de top. Dar si daca nu mergi cand aduc marfa, cu greu mai gasesti chestii cu adevarat misto.
Si da, ca bine zici, oamenii deosebiti se imbraca de la sh :))
Barbie, sistemul asta il au toti, de asta si eu ma duc doar lunea, in restul zilelor raaaaaaaar dai de ceva misto;) Si destepti :D
Bolnava psihic, obsedata de haine de la SH, pe care le cumperi dintr-un fel de impuls maniacal? Darling, sintem suflete pereche! Probabil stim si aceleasi locuri magice (abia dupa fluturasul despre marturii am realizat ca sintem si concitadine).
Daiana, probabil ca da:D
Imi place poza ta si cred ca s-ar putea sa te cunosc; macar din vedere;)
Am mailul la profil (cred...), daca vrei sa mai uiti de focurile nuntirii la vreo cafeluta :))
... abia cand ti-am vazut numele m-am prins ca ne-am cunoscut. Nu mai stiu cand, probabil in liceu, deci cu mare drag, vin la o cafea;)
Pai da-mi un mail, sa am si eu adresa ta. Chiar ca trebuie sa te scot intr-o zi la o cafea, sa deslusesc misterul :).
Trimiteți un comentariu