Din jurnalul unei femei chibzuite

Sunt defectă.

După ce m-am lămurit că sunt prea proastă ca să mă las de fumat am căutat şi am găsit o soluţie ca să scap de sentimentul (nu chiar atât de) apăsător de vinovăţie-neputinţă-laşitate cauzat de preacostisitorul şi preadistrugătoruldedinţiplămânişisănătate. Soluţia asta poartă numele de filtre de ţigări. Oh, şi ce satisfacţie am când le văd maronite şi scârboase aşa, ca şi cum eu m-aş alege cu ce e mai bun dintr-o ţigară şi ele cu tot ce-i rău. De parcă din ele mi-aş lua necesarul de vitamine, coenzime şi proteine... Pe scurt, nici nu mă las de fumat, nici nu mă gândesc mai mult la sănătatea mea. În schimb, mai tre' să am şi grija filtrelor, să le cumpăr, să mi le împrăştii în fiecare poşetă şi, evident, din cauză că fiecare ţigară fumată e mai light decât orice light, surpriză!, fumez mai mult. Asta da afacere!

În acelaşi mod am făcut eu mari afaceri şi cu cremele de corp. Le vreau parfumate, hidratante, colorate, naturiste, anticelulită, antidetoate, mă gudur pe lângă ele prin magazine, le cumpăr fără să mă las influenţată de ochii beau-lui daţi peste cap, le aduc cu mândrie în casa mea, cam cum şi-ar aduce mama copilul nou-născut prima dată acasă, le dau câte un loc în dulăpiorul cu alte creme parfumate, hidratate, colorate, naturiste, apoi mă arunc în cadă, cu planuri măreţe şi-mi spun că o să mă dau zilnic cu ele ne-gre-şit şi, surpriză, negreşitul ăsta e un pic greşit, că după maxim 3 aplicări zilnice, entuziasmul meu creşte spre 0. Zero!!! Totuşi, am grijă de psihicul meu şi, ca să nu mă mai simt ca o vacă, le ascund, le iau din câmpul meu vizual, le acopăr cu câte o eşarfă, sau, practic, le transform în suport de cutie de bijuterii. Pe scurt, cu banii cheltuiţi, cu creme (în curând) expirate, cu pielea la fel (de preaminunată:)), cu dulăpiorul aglomerat, darrrrr, asta mă înalţă sufleteşte pentru că le donez! :D

Mult mai grav, dar din aceeaşi categorie, vă prezint marea mea afacere cu cremele de faţă. Complicat! Asta mă doare! După 24 de ani tenul meu a început să o ia rara, să aibă nevoi, să pretindă nişte drepturi. Când am văzut că se usucă de-aiurea sau se înroşeşte pe ici, pe colo ori se irită, ori mai ştiu eu ce, am zis că e cazul să-l bag mai mult în seamă. 3 ani de zile m-am chinuit (şi nu!, chinul nu s-a sfârşit) să găsesc cremele potrivite. Nu, dom'le, lui nu-i place nimic. El strâmbă din nas la fiecare nouă cremă. Le respinge din start. Singura, şi mă foarte mir, pe care o suportă e apa termală, şi nu, nu din aia mai ieftină, că-i stă în gât. Nivea nu, Garnier nu, L'Oreal doar demachiant, Vichy nu, de Avon şi Oriflame nici nu pomenesc, Amway nu vreau să folosesc, naturist nu, câcat nu, mă disperă! Pentru că înainte de Paşte s-a gândit să-mi facă o surpriză, da, tot el, tenul, de bucurie am ajuns la dermatolog, care cel puţin m-a lămurit că am o alergie (la ce? eh, evident că alt doctor o să-mi spună) şi că, citez, refacerea tenului dumneavoastră se poate face prin metoda expunerii la lumină intens pulsatilă, 2-3 şedinţe, n-o să mai aveţi apoi probleme deloc. Wou, super, ce tare! Cum facem?, bâiguiam eu nerăbdătoare. Păi să vă hotărâţi când veniţi, trebuie să începem cât mai repede că vine şi nunta (da, mă, i-am zis, şi?:), o şedinţă costă 125 euro. Acum imaginaţi-vă o fată clipind des, înghiţind în sec, făcând înmulţiri, împărţiri, adunări şi scăderi în minte mai rapid ca un calculator, cu o faţă de trăsnită în cap de un pian ... şi aveţi astfel reprezentarea cea mai corectă a preaminunatei mele fiinţe. Sper să nu fiu nevoită să mă întorc acolo, să mă jumulească de atâţia bani oamenii ăia răi şi obraznici! Deşi, ca să fiu pe deplin sinceră, doctoreasa asta avea un teeeeeeeeeen de-mi venea să-i smulg toată chelea de pe ochi şi să fug cu ea, transplantându-mi-o mie însămi, rapid, la vreun colţ de stradă.

Un capitol minunat din acest roman deosebit îl reprezintă economiile pentru nunta curului, cum îmi place mie s-o alint. Păi, ca s-o iau uşurel, se făcea că trebuia să economisim şi noi nişte bani. Nu prea mi-e clar pentru ce, dar deh!, aşa mi-au spus oamenii mai mari. Şi ne chinuim să facem asta de câteva luni. Nu, nu ţine vrăjeala! Întâi am zis că nu mai ieşim să mâncâm în oraş (apropos, alergia mea pare că are o legătură cu ultima masă luată în oraş, pretext cu care am renunţat la obicei) decât o dată pe lună. Eh, în momentul în care am luat decizia asta, ne-am pomenit ducându-ne în restaurante-baruri mai ceva ca înainte. În plus, suntem animale sociale, trebuie să ieşim, mai ales înainte de nuntă, să ne vadă lumea, să-şi aducă aminte de noi şi să vină la nuntă ca să ne îmbogăţim noi:)) O, scuze, e o eroare, ăsta nu e gândul meu :)
Şi-apoi, dacă s-a nimerit să găsesc rochiţa aia aşa frumoooooasă cu bulinele ei albe cum era să nu o cumpăr? Şi cum să nu mă duc lunea la sehaş, ce viaţă e asta? Cum să nu cumpărăm tăvi, tăviţe, mai înalte, mai joase sau oala aia în care a zis el că face ficăţei şi n-a făcut? N-aveam în ce să facem plăcinţele şi oricum n-am făcut, da' nu despre asta e vorba aici ... şi tot aşa, mereu intervin chestii de care am sau avem nevoie, deşi nu, nu e aşa ...

Şi mi-e rău, mai sunt 9 săptămâni!

Am mai dat comandă de invitaţii că alea pe care le făcusem oricum mai multe, s-au dus. Nu ştiu de ce apar noi şi noi doritori şi mi-e groază că 50-60% dintre oamenii care vor veni la nunta MEA sunt nişte necunoscuţi pentru mine. Nu am cumpărat rochia, normal!, şi, o chestie care mă umple de nervi, nici mărturii nu am găsit. Dacă-s proastă şi nu vreau săculeţii-cutiuţele-chestiile cu bomboane-arahide înăuntru, aşa-mi trebuie! Am vrut să fiu mai cu moţ, să ofer omului o amintire frumoasă şi eventual utilă, pe care să n-o arunce after, na!, ciuciu posibilităţi. De câte ori am găsit câte ceva care să ne placă, să putem adapta la situaţie, deşi chestiile nu erau făcute să fie mărturii, nu aveau în numărul dorit de noi şi nu, nu se putea face comandă şi da, artiştii plastici nu ştiu ce să facă, că nu s-au mai întâlnit cu cereri din astea; şi eu care credeam că asta vor artiştii, să facă mereu altceva, ceva nou, ceva altfel, şi, mai ales, fără îngrădiri ... Uatevă'...