luni, 29 decembrie 2008

Gândesc prea mult, deci sunt proastă!

Un om singur e un om fără răspunsuri. E un om care a murit fără să ştie că putea fi şi altfel. Un om care nu-şi mai doreşte nimic, căruia nimeni nu i-a spus rămâi! sau intră! Un om care nu-şi mai aminteşte că cineva, chiar şi o singură persoană, s-a bucurat că s-a născut. Un om care a pierdut. Un om care a visat doar în alb-negru, care ar vrea, dar nu zice mai stai! Un om care nu cere şi nu aşteaptă nimic, care uită de sine şi abandonează.

Poporul român e un popor deprimat prin definiţie. Ia-i un lucru cu care s-a obişnuit şi a trăit toată viaţa şi-l vei face nefericit de moarte. O să lege de absenţa acelui lucru toate nenorocirile pământului şi toate găurile negre se vor căsca în jurul lui.

Bişniţarul vieţii mele,
în fiecare vineri îmi duci inima
la talcioc. Oamenii nu ştiu că o inimă uzată nu e o inimă moartă şi o privesc în silă.
Ce proşti sunt! Şi cum uită ei cât le-ar fi utilă!

Poate că aşa e. Avem un simţ moral care ne deosebeşte de animale. Avem libertatea să alegem între bine şi rău, dar ce instanţă şi cât de superioară ar trebui să ne fie, ca să admită că un lucru e bun sau e rău şi că ăsta e un adevăr universal, singurul adevăr, nu adevărul ei?!

Oamenii ăştia, deosebiţii, cei cu stea în frunte sunt cutezători, deschizători de drumuri, susţinători ai marilor idei sau eroi în stofă de sinucigaşi?

Ce-o să ne facem dacă nu există viaţă după viată? Dacă asta e singura de care avem parte şi dincolo de ea nu e nici o altă viaţă? Ştii cum e, te obişnuieşti să crezi în nişte idei, nici nu mai ştii dacă îţi aparţin, dacă sunt testate de tine sau doar le-ai împrumutat de la cineva mai deştept decât tine. Nici nu contează, atâta timp cât ajungi să crezi în ceva. Apoi, dintr-o dată, descoperi că există şi altă faţă, altă posibilitate. Ce faci? Alegi să rămâi fidel primului crez sau fugi de-ţi rupi picioarele să îmbrăţişezi unul nou?

3 comentarii:

Anonim spunea...

Deci, aia cu viata dupa viata, nu avem cum sa o testam, din pacate. Asta vom vedea la momentul respectiv. Daaaar, eu tind sa cred ca ceva, ceva este. Nu cred ca o sa existe vreodata ceva care sa-mi darame mitul asta! Cred cu tarie ca ceva exista.

Sa ai un an nou...minunat!XOXO

Anonim spunea...

să ajungi să crezi în ceva... e suficient şi dacă te gîndeşti doar la asta... chiar dacă, zic eu, nici în ultima clipă nu vei şti foarte clar ce sau cine este acel "ceva"...
La mulţi ani.. La mulţi ani de gînduri!
cele bune
Flavius
Brasov

Ambasadoarea spunea...

Justl, e important si confortabil sa crezi. De-asta mi-e si mila de atei.

Flavius, multumesc pt urari!