duminică, 21 decembrie 2008

Colecţiile unei ambasadoare ratate

Colecţionam pietre pe vremuri. Atunci fugea fericirea de mine ca dracu' de tămâie. Nici acum n-aş putea spune că ştiu ce e aia fericire. Să fie secunda ce urmează orgasmul? Sau masa pătrată (neapărat pătrată pentru că nu tind să cred că fericirea se îngână cu perfecţiunea) la care se aşează, pe rând, pahare mai mari sau mai mici, mai pline sau mai goale, din care orice am sorbi are acelaşi gust pentru amândoi? Pentru toţi invitaţii? Să fie atunci când plouă, dar nu în suflet? Să fie în mare, pe care o găsesc tot mai frumoasă pe măsură ce trec anii? Câteodată cred că e în palma lui. În paharul de Bacardi pe care nu l-am băut niciodată. (Când am intrat prima oară în apartamentul ăsta, am ştiut că aici o să rămân. Poate de aici revolta mea). Cred că fericirea e o stare de tâmpeală, de atât de scurtă durată că nici nu apuci să-ţi dai seama că e. Şi nu poţi să mai fii vreodată fericit atâta timp cât nu mai eşti întreg, când te-ai înjumătăţit pe drum, lăsând în anumite momente, iremediabil încrustate dureros în tine, resturi din tine, care nu-şi vor mai găsi niciodată drumul înapoi. Şi când mă gândesc că tot timpul ăsta care trece, mă duce unde vrea el şi că vor fi zile când oamenii vor începe să moară iar ... cum să mai fii vreodată fericit în absenţa atâtor dragi care dau vieţii tale un sens?

Şi scoici. Scoicile astea au şi-acum mirosul unui timp mort, dar neuitat.

Şi vederi. Cu miros de nou, de netrăit.

Şi momente unice, irepetabile.

8 comentarii:

O๑n๑ spunea...

Sunt aproape sigura ca nu ma vei crede daca iti spun ca am camera plina cu fel de fel de castronase, cosulete si alte tampenioare pline ochi cu scoici si pietre... Nu m-as fi gandit niciodata ca "strangem" lucruri similare:))

Razjudec spunea...

sunt invidios pe voi...
eu stau cu inca 4 colegi de facultate in casa..iti dai seama nu pot sa imi adun ,ceea ce imi face placere

Ambasadoarea spunea...

Oana, nu suntem chiar atat de "unici si irepetabili" cum se zice:)

Razjudec, acum depinde si ce iti face tie placere:D

Tomata cu scufita spunea...

Hm... nu prea dibuiesc bine colectiile tale. Imi pare un post trist si abstract.
Fericirea e, asa cum zici tu, formata din momente atat de scurte ca de multe ori nici n-o putem percepe. Poate doar daca ne gandim mai mult la ea o putem considera fericire... Of... filosofeala asta...

Ambasadoarea spunea...

Da, Tomata, am talentul de a-mi fabrica stari si tristeti care nu au un suport real;) E si asta un efect al sarbatorilor si al sfarsitului de an. Darrrr, de azi, pornesc fabrica de ganduri si stari bune:D Am zis!

misscinnamon spunea...

Ma regasesc in postul tau, cu toate ca nu mi-as dori si nu as dori nimanui sa faca din tristete o stare de fapt.Felicitari, imi place cum scrii!

Ambasadoarea spunea...

Misscinnamon, bine-ai venit!

dramaqueen spunea...

Honey, stii cutia mea de acasa-acasa (stii tu unde e acasa-acasa)? Nu vreau s-o aduc aici pt ca amintirile din cutia aia sunt legate de locul ala. Si de ce m-as lipsi de momentele in care vin acasa-acasa si incepem sa scoatem de prin ea servetele mazgalite in ora de mate cu mesaje de la "cele mai buze senzuale" pentru "cei mai ochi verzi"?