Studiu de caz (real)

Situaţie: O familie locuia împreună cu cei doi dobermani ai săi într-un apartament dintr-un oraş oarecare. Când au decis să plece pentru două săptămâni într-o vacanţă, cei doi câini au rămas în grija vecinei de vis-a-vis care urma să vină o dată pe zi să le dea de mâncare (ăsta era programul lor de masă) cu care erau familiarizaţi. Cu o zi înainte ca proprietarii să se întoarcă acasă, doi bărbaţi au primit un pont cum că apartamentul de care vorbesc este nelocuit (de câini nu ştiau, se pare), aşa că s-au gândit să dea un buf. Când au intrat în casă şi au închis cu grijă uşa, cei doi dobermani au sărit pe ei. A doua zi, când stăpânul a intrat în casă, sub ochii lui se întindeau următoarele imagini: un bărbat, câcat pe el şi disperat, urcat pe mobila din sufragerie, tremurând din toate încheieturile. Celălalt bărbat era jos, pe covor, sfâşiat, încadrat strategic de cei doi câini, care, nescăpându-l din priviri nici pe cocoţat, din când în când, îl mai şi ronţăiau un pic. Da, mort.

Să ne gândim că aţi fi stăpânii câinilor.

Varianta nr. 1: Aţi fi profund şi definitiv recunoscător câinilor că v-au protejat casa şi bunurile, gândindu-vă cu groază că dacă nu erau ei, nu vă mai rămânea decât varul de pe pereţi şi praful de sub mobilă şi, Doamne fereşte!, bine că nu era nimeni în casă, că cine ştie ce se mai întâmpla! Ulterior, poate vindeţi apartamentul, vă mutaţi cu tot cu câini şi începeţi o nouă viaţă, mulţumiţi că vă puteţi baza pe dragii de ei.
Varianta nr. 2: Cu toată dragostea pentru animalele care v-au protejat casa şi bunurile, nu puteţi să-i mai mângâiaţi, spunându-le alintat Mânca-i-ar mama pe ei de frumoşi şi deştepţi, că n-au lăsat ei hoţii să mă nenorocească!, când botul lor e plin de sânge de om, fie el şi hoţ, şi din colţuri le atârnă bucăţi de piele, urechi, etc. De om. Aşa că hotărâţi, cu greu şi cu durere, să îi daţi altcuiva, undeva la ţară sau la un centru, oricum, nu mai puteţi sta în aceeaşi casă împreună. Din frică, greaţă, pentru că nu puteţi uita sau oricare alte considerente.
Varianta nr. 3: You name it!

Rugăminte: Dacă părerile voastre coincid cu una din variantele 1 sau 2, e simplu. Dacă diferă de acestea, v-aş ruga să mă informaţi şi pe mine, cu singura precizare de a rămâne strict la cazul ăsta concret, care e foarte clar şi concis, fără să divagaţi de la subiect şi fără alte ipoteze, interpretări legale sau presupuneri. E un fel de sondaj, dacă vreţi, şi pentru mine e important să aflu mai multe păreri;)