Sfârşitul de an m-a prins într-o comună de la marginea oraşului. Nu, nu orice comună, ci locul copilăriei mele. Zuza de bunică-mea era şi ea dusă în viaţă, ca n-am găsit-o acasă s-o jumulesc;) La var-mea masă întinsă, bucate alese, băuturi de toate felurile. Eu, varză! N-am nici o bază în mine! Îmi propusesem, ca un intelectual destoinic ce sunt, să mă chitrofonesc puţin, atât cât să mi se pară totul amuzant. N-a mers. Becksul cu lămâie era amar dintr-o dată, cocktailurile erau amare, Reddsul era amar, Cinzano era amar, toate erau amare, în afară de vin care era acru:) Paradoxal, eram totuşi într-o mare formă, deşi acasă, înainte de plecare, eram cam plouată. Deh, bătrâneţile!
Mi-am făcut poze de piţipoancă, just for fun, şi am râs cu lacrimi în timpul şedinţei foto:) M-am gândit dacă să le fac publice. Şi nu. Dup-aia m-am mai gândit oleacă. Şi nu! Apoi, m-am mai gândit o dată şi tot nu:)) Deci, fără material didactic de speriat copchiii:)
Înainte de 12 noaptea am fost mai mult târâtă într-un parc, de pe lângă Căminul cultural unde mi s-au promis artificii magistrale, desăvârşite şi formidabile totodată. Eu strâmbam din nas ca o orăşeancă snoabă ce sunt! Eheee, da' ce minunăţie, ce culori ... numa' ochiu' meu ştie:) A fost frumos, mă, neaşteptat de frumos şi nemilos de frig. Am căscat gura ca proştii vreo 10 minute si ne-am pupat şi am dansat şi am băut şi şampanie şi ne-a ieşit în cale şi un găborel, aşa, să ne poarte noroc în noul an:)
Ajunşi acasă, dă-i dans. Şi când nu dansam, mai mâncam oleacă, că nu puteam intra în noul an cu maţu' gol, mă-nţelegeţi. Şi iar dansam. Şi râdeam. Şi atâta mulţumire am şi eu, chiar am intrat cu gura pân' la urechi în 2009, că în buzunare n-aveam nici 5 bani. A, da, şi aveam şi bikini cu floricele roşii, să moară băeţii dupe mine, de chiparoasă ce eram.
Pe la 6 dimineaţa, răpusă mai mult de durerile de spate decât de oboseală (recunosc, băusem şi 4 cafele strong, ca o spartă) mă lăţesc pe o canapea. Pentru că muzica duduia în continuare, somnul îmi făcea cu mâna, la mişto, de la mare distanţă. Beau-ul meu a cedat şi el într-un final şi ajung în fundul patului undeva între 7 şi 8. Cu spaima-n suflet că 2009 e anul căsătoriei noastre, cu mintea la Madame Bovary şi la ce-o fi având în cap să facă, între un cucurigu îndepărtat şi un cucurigu enervant care părea că vine de sub pat, am adormit, doar pentru vreo 4 ore, cu vaga idee în cap că ar fi fost tare bine să mă şi demachiez.
PS: Nu, nu m-am întors păduchioasă de la ţară:) Asta, aşa, ca să fac o legătură între ultimul post din 2008 şi primul din 2oo9;) V-a fost dor de mine?:D
PS iar: Să nu uit. Pe 1, înainte să plecăm spre căsile noastre, culcuşiţi toţi într-un pat la căldurică, urmăream cu un ochi penibilele emisiuni din seara cea mare, în reluare. Cu un ochi dormeam. Nu înţeleg cine face asta şi de ce naiba se aduc pe scenă obosiţi ca Ţociu, Sociu sau-cum-naiba-s-o numi, cu Palade şi cu tot neamu' lor de înapoiaţi, cu terminatul ăla de Doru Octavian Dumitru care se crede mare comic da' nu e decât un clovn patetic şi scârbos, cu manelişti în straie de Vlad Ţepeş şi târfe slinoase care ştie să facă şou. Ce Românie e asta? Cine mai gustă revărsările astea generoase de talente?
Gluma care m-a făcut să râd ca o dementă, eu râzând la cele mai tâmpite chestii:
Un individ întreabă pe altul în legătură cu meniul din seara de revelion: Ai şi picioare de broască?
La care ăla răspunde: Nu, aşa e mersul meu :))
Mi-am făcut poze de piţipoancă, just for fun, şi am râs cu lacrimi în timpul şedinţei foto:) M-am gândit dacă să le fac publice. Şi nu. Dup-aia m-am mai gândit oleacă. Şi nu! Apoi, m-am mai gândit o dată şi tot nu:)) Deci, fără material didactic de speriat copchiii:)
Înainte de 12 noaptea am fost mai mult târâtă într-un parc, de pe lângă Căminul cultural unde mi s-au promis artificii magistrale, desăvârşite şi formidabile totodată. Eu strâmbam din nas ca o orăşeancă snoabă ce sunt! Eheee, da' ce minunăţie, ce culori ... numa' ochiu' meu ştie:) A fost frumos, mă, neaşteptat de frumos şi nemilos de frig. Am căscat gura ca proştii vreo 10 minute si ne-am pupat şi am dansat şi am băut şi şampanie şi ne-a ieşit în cale şi un găborel, aşa, să ne poarte noroc în noul an:)
Ajunşi acasă, dă-i dans. Şi când nu dansam, mai mâncam oleacă, că nu puteam intra în noul an cu maţu' gol, mă-nţelegeţi. Şi iar dansam. Şi râdeam. Şi atâta mulţumire am şi eu, chiar am intrat cu gura pân' la urechi în 2009, că în buzunare n-aveam nici 5 bani. A, da, şi aveam şi bikini cu floricele roşii, să moară băeţii dupe mine, de chiparoasă ce eram.
Pe la 6 dimineaţa, răpusă mai mult de durerile de spate decât de oboseală (recunosc, băusem şi 4 cafele strong, ca o spartă) mă lăţesc pe o canapea. Pentru că muzica duduia în continuare, somnul îmi făcea cu mâna, la mişto, de la mare distanţă. Beau-ul meu a cedat şi el într-un final şi ajung în fundul patului undeva între 7 şi 8. Cu spaima-n suflet că 2009 e anul căsătoriei noastre, cu mintea la Madame Bovary şi la ce-o fi având în cap să facă, între un cucurigu îndepărtat şi un cucurigu enervant care părea că vine de sub pat, am adormit, doar pentru vreo 4 ore, cu vaga idee în cap că ar fi fost tare bine să mă şi demachiez.
PS: Nu, nu m-am întors păduchioasă de la ţară:) Asta, aşa, ca să fac o legătură între ultimul post din 2008 şi primul din 2oo9;) V-a fost dor de mine?:D
PS iar: Să nu uit. Pe 1, înainte să plecăm spre căsile noastre, culcuşiţi toţi într-un pat la căldurică, urmăream cu un ochi penibilele emisiuni din seara cea mare, în reluare. Cu un ochi dormeam. Nu înţeleg cine face asta şi de ce naiba se aduc pe scenă obosiţi ca Ţociu, Sociu sau-cum-naiba-s-o numi, cu Palade şi cu tot neamu' lor de înapoiaţi, cu terminatul ăla de Doru Octavian Dumitru care se crede mare comic da' nu e decât un clovn patetic şi scârbos, cu manelişti în straie de Vlad Ţepeş şi târfe slinoase care ştie să facă şou. Ce Românie e asta? Cine mai gustă revărsările astea generoase de talente?
Gluma care m-a făcut să râd ca o dementă, eu râzând la cele mai tâmpite chestii:
Un individ întreabă pe altul în legătură cu meniul din seara de revelion: Ai şi picioare de broască?
La care ăla răspunde: Nu, aşa e mersul meu :))
Postări
9 comentarii:
La Multi Ani! Sa ai un 2009 fericit si plin de realizari:)
Nu te-a amuzat doar pe tine glumita cu picioarele de broasca;))
sunt de parere ca este o gluma fara haz. dar nuuu vreau sa va suparati pe mine si ma goniti asa ca zic si eu..
La multi ani, Ambasadoareo si la cat mai multi fluturi invatati sa zboare de tine.. :)
te pup!
Oana, La multi ani si tie! Eu am crezut ca rad la gluma aia pe fondul oboselii acumulate. Pe naiba, si-acum tot amuzanta o gasesc:D
Vyanna, nu se supara nimeni ca difera gusturile;) La multi ani! Ti pup!
baff :X
invata-ma sa zbor !
gluma veche,da' beton...:)))
Draga "mia", ma bucur ca ai facut in asa hal incat te-ai distrat de sarbatori, in schimb imi pare rau ca nu am fost si eu pe-acolo sa facem un bis la revelionul trecut cand ne-am "aghezmuit" pe la 10 si am crezut c-o sa ratam revelionul in sine daca o tinem tot asa.
Orisicum, stii ca eu iti doresc tot binele, fara urari pompoase si, vorba ta, alea-alea. Abia astept sa vii pe la Bucale sa pornim in goana dupa rochie si apoi sa ma imbraci in fondanta in ziua cea mare.
Ti pup dulci si mi-i dor di tini! :D
Anca, pai da:D
Honey mio, cut the crap ca nu-ti pare nici un rau, cand tu ti-ai tarat chicioarili prin fitoasa Viena:) Inca putin mai e... Pup, fa!
la multi ani si 2009 sa fie unul dintre cei mai faini ani pe care ii ai. :)
Se pare ca te-ai distrat mai mult la sat, decat oriunde altundeva te-ai fi dus.
Cat despre emisiunile de la TV, din pacate oamenii aia care se uita la asa ceva sunt publicul tinta. Cei care nu isi petrec Noaptea de Revelion la teveu sunt plecati aiurea si nu le pasa ce dau astia.
Merci, Tomata;)
Da, a fost frumos, desi altele au fost planurile initial.
Nu stiu, mie emisiunile astea mi se par facute in bataie de joc si in sila, la misto si de umplutura, sa fie;;)
Trimiteți un comentariu