luni, 12 ianuarie 2009

Franţuzoaice în ograda mea

Nu mi-a plăcut deloc de Emma Bovary. Mă aşteptam să fie o femeie stăpână pe ea, dominatoare şi răvăşitoare, nu una instabilă psihic şi toantă. Romanul, însă, e strălucit şi ultimele 100 de pagini le-am devorat ca o termită;) Asta poate şi pentru că port o dragoste mai veche scriitorilor francezi;)

Vreau o carte care să mă dea pe spate!
Acum mă aşteaptă Notre Dame de Paris în bucătărie, la o ţigară. Dnd:))

3 comentarii:

Hellene, tomata cu scufiţă spunea...

Eu ma cam regasesc in unele apucaturi de-ale lu' Emma asta. Ma tratez insa.

Notre Dame e superba.

Si daca vrei o carte care sa te dea pe spate... tinand cont de gusturi si toate cele... eu ti-as recomanda "Sa ucizi o pasare cantatoare". (daca n-ai citit-o inca).

Ti-as mai recomanda eu multe, da' ma potolesc. :P

PS. Ce ai facut cu alegerea identitatilor de la comentare? Nu mai pot sa bag numele si adresa, tre' sa folosesc contul de Google. :(

Ambasadoarea spunea...

Stiu, Tomata. Cred ca tocmai asta arata cat de veridic si de bine inchegat este un roman, ca ii face pe oameni sa se regaseasca in el.

Notre Dame ma face sa imi smulg paru' din cap de nervi. Nu reusesc sa-i prind esenta si nici nu am curiozitatea de a depasi pagina cu nr. 20:| S-ar putea sa o abandonez:(

Nu am citit-o, dar nici nu o am, merci pt. recomandare, o adaug la lista de carti pe care tre' sa le citesc in urmatorii 5 ani;)

PS: Cred ca am rezolvat problema cu setarea aia:)

Do spunea...

ciudat, coincidenta, tocmai am terminat de citit cartea...
sunt total de-acord cu tine, alta coincidenta:)