Oaia neagră a Europei

Scris la nervi de 13!

Şi peste o sută de ani tot oaia neagră a Europei vom fi.

Pentru că vrem. Pentru că putem. Pentru că ne conduc nişte costume scumpe, fără conştiinţă şi răspundere. Pentru că lăsăm să ne împută viaţa ba o savarină, ba o senzuală, ba o brăileancă. Pentru că aplaudăm apariţia lor la televizor. Pentru că s-a creat o interdependenţă între rahaţii cu ochi din politică şi vor continua să se susţină şi să se apere cu strigături. Pentru că acceptăm să se joace un teatru ieftin cu actori proşti care nu are un final. Pentru că tăcerea nu schimbă niciodată nimic. Pentru că nici resemnarea nu e o soluţie. Pentru că ne place spectacolul de baltă. Pentru că nu tindem, nu spre mai mult, nu spre mai bine, ci spre normal. Pentru că am visat să ajungem oameni mari şi undeva pe parcurs am uitat că ne doream să schimbăm ceva în bine. Pentru că ne e o foame continuă, cotropitoare şi nu ne mai ajung nici banii, nici terenurile, nici puterea. Pentru că ne amuză cum banii din vistieria statului devin invizibili şi neurmăribili. Pentru că ne e greaţă. Pentru că îi punem la zid pe cei care se pun de-a curmezişul nedreptăţii.

- Ce-ţi doreşti, Nicuşor, să te faci când o să fii mare?
- Neamţ.

Mi-e milă de copiii ăştia mici care nu au, ca noi, nostalgia unor vremuri mai grele, încorsetate şi în care nu se mai cultivă spiritul ăla de cutezător, de visător prin excelenţă, de iubitor de patrie şi neam, şi care vor căuta pe alte meleaguri ce le lipseşte aici. N-o să vrea nici unul să schimbe nimic, pentru că o să le fie silă, o să se gândească la România ca la o rudă hidoasă, retardată şi involuată. Nu ştiu dacă mă fac înţeleasă. Mi-e silă mie de mine că am ajuns să-mi fie scârbă de ce se întâmplă în jurul meu, că nu aud şi nu văd în afară de crime, nedreptăţi şi exemple de fufe analfabete care fac carieră, nimic!!! Văd şi ştiu că justiţia e luată la mişto, în derâdere şi parcă am senzaţia că suntem ca într-o oală sub presiune care va da pe-afară. Sau poate mi se pare. Poate vorbeşte din mine mila şi m-am săturat să zic Dumnezeu să-i ierte! unor oameni care au murit nevinovaţi. Poate mi-e frică. Fierb în mine nişte nervi şi nişte regrete că nu am urmat o cale care mi-ar fi permis să schimb ceva.

- Nimeni nu e mai presus de lege*.
- Da, în afară de cei care sunt mai presus de lege.

Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative. Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu*.

Ce bine sună! Şi ce încrezătoare mă simt în viitor!
__________________
Constituţia României