Buletin de Galaţi

M-am hotărât să vă prezint oraşul meu. Everybody, this is Galaţi! Galaţi, this is everybody!

Nu mă omor după el, nu mi se pare cel mai frumos oraş din ţară, e poluat ca dracu', nu se investeşte în el aşa cum ar merita, s-au început construcţii care par că nu se mai finalizează vreodată, ceea ce strică aspectul general, nu e foarte curat, un anumit procent din populaţie ar trebui reeducat, reintegrat, remodelat, nu avem nici un mall (doar ăla care se construieşte şi unul care a decedat), nu mai avem cinematografe (din atâtea câte erau au rămas doar amintirile), de vreo 2 ani au apărut ca ciupercile după ploaie cazinouri şi bănci atât de apropiate una de alta de parcă se ţin de mână să nu se piardă, îl populează oameni şi foarte bogaţi, sunt licee bune şi foarte bune sau şcoli profesionale, avem o grădină botanică superbăăă, o universitate particulară pe numele ei Danubius, şi multe altele pe care le vom descoperi împreună pentru că aşa vreau eu:) În ciuda neajunsurilor lui, rămâne totuşi oraşul în care mi-am petrecut cei mai frumoşi ani!

Astăzi vă arăt: Grădina Publică, Muzeul de Artă, Facultatea de Drept, Catedrala, case-monument istoric, Teatrul Dramatic, Prefectura, un monument al eroilor, Universitatea Dunărea de Jos, strada Domnească, parcul Eminescu, şi nişte busturi că am eu fixaţia asta: Alexandru Ioan Cuza, Anghel Saligny, Lascăr Catargiu, Spiridon Vrânceanu, George Enescu, Ion Luca Caragiale şi cel al lui Mihai Eminescu.