Dacă voi ați uitat cum am făcut eu de m-am întors din luna de miere fără verighetă, vă asigur că eu am jelit-o atât de tare încât în sfârșit, sâmbătă, pe nepregătite, draga de ea, reîncarnată într-una mai frumoasă, mai lucioasă, mai ochioasă, a găsit drumul spre casă și de-atunci tronează pe degetul ei, al meu, al nostru, al tuturor. De bucuria mea nici nu mai pomenesc, vă spun doar că mă trezesc din somn cu gândul de-a mă holba la ea și ... ce frumos e s-o știu acolo!:)
PS: Beau-ul speră să nu fac un obicei din asta, să nu ajungem la ceva de genul o verighetă pe an. O, dar de ce?:)
Postări
3 comentarii:
S-o porti sanatoasa pe asta, reincarnata! :)) Pff, mi-ai adus aminte ca si noi trebuie sa plecam in cautarea verighetelor si sa vezi cum o sa scoata flacari pe nas Al Meu Ca Bradul cand eu nu ma voi putea decide pe care o vreau! :))))
You stay away from the ocean, girl!
Merci, Margeluta:)
A, sa stii ca degetul alege, nu tot ce vei vedea in magazine, o sa fie pe placul lui:D
Da, nu cred eu ca mai "pup" ocean prea curand.
Trimiteți un comentariu