Adevărul e că suferința din pricina unei femei de inteligență superioară, delicată, sensibilă, oricât de capricioasă, e ca o boală lungă, cu remisiuni trecătoare, cu anumite voluptăți în suferință, cu o adâncire în sine și cu o iluminare a lumii exterioare nebănuite până atunci. Acele boli despre care un scriitor spunea că dezvoltă inteligența. Dar dacă suferința din pricina unei femei "bine" seamănă cu tuberculoza, suferința din pricina unei femei vulgare are ceva din usturimea și exasperarea unei furunculoze, a unei boli rușinoase. E insuportabilă...
... numai femeile vulgare provoacă "drame din amor", sinucideri sau crime.
Nu recomand Amantul doamnei Chatterley. E slăbuță.
Later edit: Deși n-am mai citit până acum o carte cu și despre vampiri, vârcolaci și teriantropi, Mai rău decât moartea, Charlaine Harris mi-a plăcut.
<<Patul lui Procust, Camil Petrescu>>
Dumnezeul meu personal nu e nici creștin, nici păgân. E, pur și simplu, Dumnezeu, adică falimentul rațiunii mele. Punctul dincolo de care logica nu-mi mai e utilă. Bâjbâi printr-o întunecime în care simt nevoia să mă rog, nemaiputând să mă bizui pe nimic. Nu știu dacă "Dumnezeul meu personal "există, dar știu că negându-l, aș fi ca o busolă stricată. Îmi e frică nu de Dumnezeu. Îmi e frică de absența lui Dumnezeu.
<<Convorbiri cu Octavian Paler, Daniel Cristea-Enache>>
Se lichefie din nou toată, în valuri puternice, de parcă, țâșnire după țășnire, își pierdea soliditatea și conștiința și devenea un flux lichid topit. Și în timp ce conștiința i se volatiliza, îl privi în față și nu văzu decât amețitoarea concentrare a ochilor lui.
O posedă printre copacii deși, și țipetele ei de pasiune scurte, aproape scâncite, total inconștiente, răsunară în hățiș, umplând sufletul lui de extazul triumfului.
Ceva mai târziu în acea seară, de la casa avocatului McKellar, s-a întors un mamifer de provincie, incitat la maximum, din genul Homo sapiens, pe scurt, acel vertebrat trist și cu toate acestea cu sânge cald, Robert Shannon.
O posedă printre copacii deși, și țipetele ei de pasiune scurte, aproape scâncite, total inconștiente, răsunară în hățiș, umplând sufletul lui de extazul triumfului.
<<Amantul doamnei Chatterley, D.H. Lawrence>>
Ceva mai târziu în acea seară, de la casa avocatului McKellar, s-a întors un mamifer de provincie, incitat la maximum, din genul Homo sapiens, pe scurt, acel vertebrat trist și cu toate acestea cu sânge cald, Robert Shannon.
<<Anii tinereții, A.J. Cronin>>
Nu recomand Amantul doamnei Chatterley. E slăbuță.
Later edit: Deși n-am mai citit până acum o carte cu și despre vampiri, vârcolaci și teriantropi, Mai rău decât moartea, Charlaine Harris mi-a plăcut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu