Sunt dimineți când mă trezesc undeva prin secolul al XVIII-lea. Pe fereastra închisă pătrunde zgomotul unei căruțe trasă de cai bine potcoviți. N-am reușit până acum să mă ridic vreodată din pat ca să văd cum arată vizitiul, câți cai trag la căruță, dacă sunt albi, negri, maronii sau doar slabi.
De fapt, în ziua în care voi face asta, eu voi fi fiica aristocrată a unui mare scriitor, de după perdeluța ferestrei mele voi urmări dansul frunzelor trezite de copitele cailor caleștii care m-așteaptă în stradă. Voi rupe o mușcată, roșie ca amintirea unui sărut, și voi coborî cu ea în mână. În fața caleștii mă va aștepta un tânăr care mă iubește de dinainte să învețe să scrie. Mă va plimba prin centrul orașului, vom aspira pe nas mirosul îmbătător de flori de tei (flori de tei, flori de tei, flori de tei...) și el nu va ști niciodată că ziua aia va fi singura în care ar putea să mă ia de mână nehotărât, apoi să mă urce în brațe și în viteză pe treptele singurului hotel din oraș, acolo să mă privească cu ochii goliți și de trecut și de viitor, să nu-mi spună nimic-nimic și cu mâinile un pic reci să-mi golească umerii de catifeaua negru-violet a rochiei pe care apoi, ca-ntr-un vis, să culce, pe ei și pe sâni, săruturi care-mi vor imprima în piele amintirea lui și care vor aluneca rotunjindu-se, înmulțindu-se și rostogolindu-se ca un bulgăre de ceară fierbinte. Vom face dragoste așa cum numai atunci când nu știi că vei face dragoste poți să faci, iar cearșafurile creponate sub greutatea corpurilor noastre, pernele aruncate pe podea, draperia groasă de brocart vișiniu trezită din singurătatea zilelor în care n-a intrat nimeni în această cameră, etajul 1, a treia pe stânga, vor rămâne singurii martori ai unei iubiri consumată toată într-o zi. O iubire pe care n-o voi întinde ca pe-o gumă de-a lungul și de-a latul vieții mele, pe care-o voi lăsa liberă, curată, o iubire care peste ani și ani o să se transforme într-o amintire despre care n-o să mai știu sigur dacă e chiar a mea sau dacă a fost un vis.
2 comentarii:
Mi-a placut mult textul tau. Mi-a trezit amintiri si m-a facut sa visez. Numai bine !
Merci, Cony!
Trimiteți un comentariu