Ding-dang-dong

Solelei matinî, solelei matinî, ding-dang-dong... adică_cânt. Nu ştiu de ce cânt, ce sărbătoare s-o ţine prin mine, pe lângă mine, pe sub mine. Eu nu sunt la curent cu nici una. Am senzaţia, câteodată, când mă iubesc eu pe mine mult, că aş putea să fiu un pictor preaminunat dacă vreau. Culmea e că eu vreau, mereu vreau, mereu îmi trece. Poate am o mână dreaptă handicapată, care refuză să se supună geniului meu artistic. Poate eu sunt cu totul handicapată. Mda, asta da revelaţie!:)

În afară de asta, nu mai fumez de 2 zile! Douăăăă. Şi stai, că asta încă nu s-a dus. Evident că nu mi-am propus eu să mă las, că nu sunt atât de deşteaptă. S-a întâmplat să mă doară gâtu'. (Şi-aici îmi vine să zic gâtu' mă-tii, da' nu zic). Acum, sincer, nici nu ştiu dacă să-mi doresc să mă doară gâtul toată viaţa sau nu... Ce-o fi mai rău oare? Eh, mă mai gândesc şi vă mai anunţ io, nu vă faceţi grji!

Cred că e cazul să mă întorc în câmpul muncii, aşa cum fac toţi oamenii mari. Mdea, prea am lălăit-o, cineva tot trebuie să beneficieze de talentile meli, de inteligenţili meli. Urmează să vedem pe capul cui aterizez şi cui îi fac viaţa mai frumoasă:) Chiar, unde m-aţi vedea muncind? Da, şi asta nu e tot, am în cap să mai fac o facultate şi nu la ID...

În rest, de mâine e luna mea! Nu cred că mai scot ceva inteligent di sub deştili astea săptămâna asta, deja am stors tot acum, aşa că vreau să-mi urez de pe acum La mulţi ani!, să-mi spun să fiu cuminte, ascultătoare, măcar până mă văd cu cadourile în braţe:) A, da, aceleaşi urări şi tot ce-mi doresc mie le doresc Corei şi Lolei, care au fost binecuvântate să se nască fix de ziua mea:)) Adică pe 3 a lu' april. Şi pupici!