vineri, 5 noiembrie 2010

Me. Help. Now.

Nu pot să încep altfel decât prin a mărturisi că eu o iubeam cu adevărat. Îmi plăcea să o mângâi, să o miros. Mă mândream cu ea. Mi se părea nu doar frumoasă, ci deosebită de-a dreptu'. Credeam că n-o s-o pierd niciodată, că suntem făcute să rămânem împreună o viață. Asta până când a căzut victima dezgustătoarelor vergeturi. S-a împotrivit, s-a zbătut, dar a fost învinsă.

Ce mă fac acum? Țin să precizez că m-aș masa și cu găinaț de pasăre măiastră, deci orice (orice!) a funcționat la voi, o să fie numai bun de încercat și pe pielea mea. Oh, pielea mea...

12 comentarii:

elEna spunea...

Ola!

Am citit ca NIMIC n-ajuta (mai sti, poate ma insel). Inafar' de operatie dup-aia. Sau sa te obisnuiesti cu ideea. Vaaaaaai ce prostii vorbesc. Si eu am, dar nu pe burta. Ma doare-n cot!

Ambasadoarea spunea...

Stiu si eu povestile cu nimic nu ajuta, asa e, nu dispar definitiv decat daca ti se intampla o minune. Dar le poti ajuta (God knows cu ce, asta vreau sa aflu) sa se mai estompeze, nu stiu, cumva...

Andrada spunea...

Eu le am din adolescenta, cu vremea te obisnuiesti cu ele, they become part of you nu in sensul rau :). Eu am crescut foarte brusc pe la 14 ani si in inaltime, dar si in latime (nu m-am ingrasat, ci eram foarte slaba inainte). Primele mi-au aparut pe genunchi si apoi pe coapse. Acum aproape nu se mai vad... Mi-au aparut apoi si mai tarziu prin alte zone ( :D) , dar la fel - acum nu prea se mai vad. I has no problem with them, nu m-au impiedicat niciodata sa fiu in vreun fel :P .

Ambasadoarea spunea...

Cre ca de-aia ma dau eu de ceasul mortii cu ele, ca nu am avut niciodata si nu le suport, damn it! Ma impac greu tare cu gandul ca o sa le am forever. Si nu cred ca o sa am norocul tau, ca in timp sa se estompeze asa tare, pt ca nu mai sunt chiar o adolescenta, orice-ar crede lumea:)

Carla spunea...

Partea proasta e ca nu a scapat nimeni de ele, poate doar cu ceva tratamente laser sau operatii estetice...

Partea buna e ca avem toate, nah! Mor pe capete caprele tuturor vecinilor!

Si, desi te inteleg si empatizez cu tine, trebuie sa te previn ca hop-ul inca n-a trecut... dupa nastere, cand burta se dezumfla brusc, atunci sa vezi nenorocire... :(((((((

p.s. Daca reusesti sa te consolezi cu gandul "mamicesc" ca vergeturile sunt o MINUNATA amintire a sarcinii... zi-mi si mie cum! :)

Andrada spunea...

N-are legatura cu adolescenta, pur si simplu asa sunt ele. Sunt foarte vizibile la inceput si apoi se...integreaza in peisaj cumva. :)

Ambasadoarea spunea...

O, Carla, mai e, cat mai e? Eu nu mai suport atatea degradari, minunate, de altfel, cum sa nu?!:(
A, si nu au chiar toate bafta asta, unele sunt mult mai norocoase.

Ii bun, Andrada, deci tre sa ma resemnez pan' la urma.

shmeny spunea...

baaaai, io am avut dungi si vergeturi pe toata burta pe final de sarcina si au disparut asa cum au aparut. eram imensa.
o sa treaca si la tine, sunt aproape sigura

Carla spunea...

Nah, uite ca primesti si mesaje pozitive, de la "norocoase"... ma agat si eu de ele, cu eprmisiunea ta! :D

Ambasadoarea spunea...

Sper sa ai gura pocita, Oana!

Evergreen spunea...

Citii eu undeva ca au descoperit astia un tratament cu laser care ajuta la diminuarea vergeturilor, dar nu cred ca dispar de tot.

Google it si cauta o clinica specializata.

Si eu am. Pe san. Pe coapsa... le dau si eu cu crema si ma prefac ca nu le vad :(

:*

Ambasadoarea spunea...

Am citit si eu cam tot ce se putea despre hidoseniile astea. Dar cel mai greu de suportat e tot gandul ca am permis sa se intample asta, ca n-am facut suficient, ca DACA si DACA si DACA ... nu as fi ajuns aici:( Uateva'. Probabil ca voi mai cauta solutii o perioada, dupa care voi face ce stiu eu mai bine, ma prefac ca nu le vad:)