marți, 2 noiembrie 2010

Luna a opta, un coșmar

Sunt slăbită emoțional. Sper ca la sfârșitul celor 9 luni să mă regăsesc pe mine. Nu că aș fi fost perfectă, dar mă obișnuisem cu mine, cu ceea ce învățasem despre mine timp de 28 de ani.
După 2 luni (a șasea și a șaptea) în care m-am lăfăit în energie și în bine, m-am trezit în luna a opta ca într-un coșmar pus pe repeat. 
Visez mult, prea mult, tot. Pentru cât de prost dorm asta e o mare mirare. 
Adorm greu, mă trezesc de fiecare dată când mă întorc de pe o parte pe alta, nu că aș vrea asta, dar îmi amorțesc oasele, carnea și ochii în cap. 
Mă dor oasele bazinului, burta parcă stă să pocnească, a, nu, stați, deja a pocnit, cu toate uleiurile și unturile și câcaturile, pielea a simțit nevoia să pocnească, s-o ia dracu! 
Cred că și când respir mă mai îngraș oleacă, acum vreo 2 săptămâni aveam 75 de kg, acum am sigur o tonă. 
Poate din cauză că m-am mințit pe mine, am fost pedepsită și mi-a crescut nasul (care, fie vorba-ntre noi, nu era chiar mititel).
M-au dezamăgit toți oamenii din viața mea. Și sper să uit asta.
Cel mai tare mă enervează oamenii care raportează totul la ei. Și mă deprimă cei cu care nu am punți de comunicare.
O să vină maică-mea și-aș vrea să nu.
Mi s-au ascuțit simțurile: îi aud pe toți vecinii din bloc cum se pișă, cum cad frunzele, cum se scarpină câinele de la 2 sau cum se întorc tocurile de la 3 sâmbătă noaptea din club; de mirosuri nici nu mai pomenesc. Iar glandele lacrimale funcționează ca artezienele vara, le detest, aș vrea să le amputez.
Am mâinile umflate, mărite și dimineața mă trezesc cu dureri de degete, ori dorm cu zgaibele încleștate ori nu știu ce naiba.
Mi-e cald și în casă și afară. Iar dacă mi-e cald, mi-e rău. Păcat că din cauza durerilor de spate-șold nu pot merge prea mult pe jos.
Psihic, sunt o handicapată, o instabilă.
Îmi doresc să se termine odată, dar nu mai devreme de 23 noiembrie (mă scuzați, nu vreau să fie scorpion:), so help me God!

7 comentarii:

Maria Coman spunea...

ah, durerile de degete, uitasem de ele....
vestea buna e ca da, intr-adevar uiti :))
si sagetatoarele sunt simpatice. cred. smaranda asa pare

Ambasadoarea spunea...

:D Chiar sper sa fie sagetatoare, am o fixatie.

elEna spunea...

"m-au dezamagit toti oamenii din viata mea". hihihihi. E normal, asa a programat creierul. Al tau, nu al lor. Asa ca, orice ar fi spus/facut oamenii in jur, tot un-fucked (scuzati limbajul, voiam sa fiu la subiect) era atitudinea ta.

Nush daca o sa uiti, dar bine ca sti ca si varianta asta exista. hihihhihih

Bine, mai scrie ca noi citim!

shmeny spunea...

mie mi se pare ca esti curajoasa. o sa se termine, doar ca perioada asta este un adevarat treat. si aia cu maica-ta e decisiva :D dar peste o luna cine va fi in curs de slabire si de refacere la capatana??? ambassadoren va fi

Ambasadoarea spunea...

Well hello, Elena, unde mi-ai umblat? Inchidem paranteza:) Eu mai scriu, da' si tu sa mai dai un semn de viata din cand in cand, da?

Shmeny, curajoasa, eu? Cum asa?
Abia astept refacerea, si eu si beau-ul, cu siguranta, la cate a avut de indurat:)

Evergreen spunea...

:) Scorpion, uuuuhaaaa... mda, dar au și ei farmecul lor.

Îți țin pumnii! :)

aby spunea...

Ti-am descoperit blogul azi, ti l-am citit si rascitit, imi place tot ce ai scris... Sa nu incetezi sa mai scrii pe blog ar fi pacat. Multe salutari!!Cu drag Roxana
:)