luni, 8 noiembrie 2010

Întrebare-ntrebătoare

E firesc să mă gândesc la moarte de cel puțin 200 de ori pe zi? Așa se întâmplă oricui în perioade din astea?
Pentru că mie mi se pare că o să mor. De când a murit unchiul meu mi se pare extrem de ușor și de posibil să mi se întâmple și mie. Mai ales acum când mă așteaptă un așa mare moment cum e nașterea. Nu cred că el, săracul, s-a trezit în ziua aia și a avut marea revelație că o să moară. De fapt, sunt sigură că s-a prins târziu, când era deja pe altă lume, că nu s-a mai trezit din anestezie în lumea pe care-o cunoștea. 
Pentru că totuși eu cred în semne, le caut. Dacă e un semn că Loli vrea cu orice preț să stea numai la mine în brațe? Dacă toate visele astea înseamnă ceva? Dacă toate pregătirile mele și faptul că le vreau pe toate cumpărate, spălate, aranjate reprezintă tot un semn? Mai mult, mă macină o chestie (și chiar mă amuză): cu ce m-or îmbrăca ăștia când oi muri?:) Și, dacă mor și nu știu că mor? Dacă mor și nu apuc să văd pe cine vreau să văd? Dacă mor și nu apuc să zic ce am de zis? Nu-s tâmpită că mă gândesc la toate astea? Dar de ce am gândurile astea?

14 comentarii:

elEna spunea...

Hiihihihihih, hai ca esti tare! Doctorita mea zice ca sarcina face creierul sa lucreze mai repede/ sa ia decizii mai repede dar ridica la infinit toate felurile de FRUICI pe care le aveam in viata de zi cu zi. Asa ca, da, e normal sa-ti fie frica, spaima, groaza, sa vezi in fata ochilor toate scenariile posibile, sa cauti semne si chiar sa le gasesti.

E normal ca bietul catel sa vrea la tine in brate. Dupa ce nasti n-o sa mai ai asa mult timp de el...

Ambasadoarea spunea...

Dear, are you pregnant? Ca mie asa mi se pare:)

Nu stiu daca creierul meu lucreaza mai repede, dar cu siguranta "coace" numai prostii. Bine ca cel putin am scapat de depresiile alea cacacioase:)

Evergreen spunea...

:* Draga mea, eu nu am fost insarcinata niciodata. Ma gandesc serios sa nu fac asta pentru ca ma infioara gandul.

Dar ma gandeam la moarte de 100000 de ori pe zi. Apoi m-am linistit, am invatat sa accept si ideea asta.

Ma gandesc ca poate este sentimentul matern, teama de a nu pati ceva sa nu ramana Iris singura... Nu-s nici psihoterapeut...

Iti trimit "vibe-uri" pozitive :)

Ambasadoarea spunea...

Evergreen, groaza cu care ma gandeam la o viitoare sarcina nu cred ca poate fi intrecuta decat de groaza de a fi la un pas de a naste. Dar si cand voi fi trecuta deja prin experienta asta, n-o sa ma simt eu Xena Xenelor? Ba da, eu cred ca da:) Multumim pt vibe-uri, primim oricand!

elEna spunea...

Sunt, madamme, sunt. Si am mai fost inca o data (si jumate, da' nu se pune), hiihihihihi

Ambasadoarea spunea...

O, me so happy for you, stiu ca-ti doreai asta. Sa fiti sanatosi si voiosi!

Andrada spunea...

Si eu ma mai gandesc, sa stii... Destul de des chiar pentru o persoana neinsarcinata. Acum, de exemplu, ma gandesc ca dau coltu' inainte de nunta si nu apuc si eu s-o fac si pe asta :P

Ambasadoarea spunea...

Da, si-nainte de nunta aveam ganduri din astea:)) Se pare ca asa-i setat creierul nostru, inaintea unor mari evenimente ne trec prin cap numai tampenii. Cred ca din cauza schimbarilor.
Thank God I'm not the only one :D

shmeny spunea...

bai gata! io nu ma gandeam la moarte deloc inainte sa nasc, ma gandeam ca o sa treaca o luna si o sa ma duc sa beau niste bere.
deci nu o sa mori. o sa traiesti si o sa te bucuri. am zis!

Ambasadoarea spunea...

:))))
Ma gandesc si la bere si la Salitos si la ce jumuleala o sa-si ia Iris si la sex si la ce vacante o sa avem de acum inainte... da' uite, printre astea, rasare si buruiana cu moartea, asa, ca sa condimenteze ultimele 25 de zile :D

elEna spunea...

Bine ca e numai "printre astea". Uneori am senzatia ca e planta principala din decor. Senzatia, zic. Bine ca a fost gresita...

Mai, sa stii ca e de bine. Zici ca mai ai 25 de zile? Vrem informatii LIVE inclusiv din sala de nastere, se-aude?

Ambasadoarea spunea...

Si eu am uneori senzatia asta. Dar e de scurta durata, foarte scurta durata cateodata:) Restul se umple cu alte senzatii.

Da, da, live, am inteles :D

Carla spunea...

Of... La mine, dupa gandurile negre nesfarsite si spaima constanta de moarte din timpul sarcinii, a venit nasterea si a adus cu ea angoasa de a nu-mi pierde fetele, in vreun fel...

A fost pentru prima data in viata cand am inceput sa ma tem pentru viata altcuiva mai mult decat pentru a mea. E un sentiment ingrozitor, ce ma bantuie regulat, in vise si in realitate, de 8 luni... fara nicio perspectiva de a trece (de la sine). Cartile zic ca e la fel de normal ca si teama de care vorbeai tu... eu zic ca sunt demoni pe care tebuie sa-i imblanzim, fiindca e clar ca nu-i putem ucide...

Ambasadoarea spunea...

Ce angoasa, Carla, e ditamai groaza... ma bantuie si pe mine, dar o sa ma straduiesc sa o tin in parametri normali.