joi, 11 noiembrie 2010

Rugați-vă să NU îmi crească aripi!:)

Am ales eu sau m-a ales ea pe mine? M-am întrebat ieri asta. Azi n-o mai fac. Azi las toate gândurile să se sedimenteze. Cumva, ce mi-a sunat inițial ca o sentință, mi-a devenit spuma de liniște de care aveam atâta nevoie. Am hotărât, așa rămâne, facem cezariană. Cel mai devreme pe 29 noiembrie. Cel mai târziu pe 5 decembrie. 

De ce n-am putut să aleg nașterea normală?
-      Sunt, deși poate părea dubios, pudică; zona dintre picioarele mele vreau să rămână a mea. Și a apropiaților mei (glumesc, mă cred amuzantă azi). Ideea de pelerinaj la vaginul meu îmi surâdea la fel de tare ca o clismă făcută cu tinctură de ardei iuți.
-      Nu puteam să mă imaginez acolo, în sala de travaliu, schelălăindu-mă cu orele, iar dacă nu puteam face asta ca un exercițiu de imaginație, era clar că nu aveam ce căuta în situația asta.
-      Am certitudinea (nu știu de unde) că psihic și fizic nu sunt genul de femeie care să nască normal.
-      Faptul că nu aveam o reprezentare clară a ceea ce urma să se întâmple și că totul ar fi fost nou și pentru prima oară pentru mine (indiferent câte povești și câte încurajări aș fi primit) mă bloca și mă speria mai tare decât durerile în sine (și da, zic asta, pentru că n-am nici o idee despre ce înseamnă durerile facerii).
-      Lipsa controlului, lipsa siguranței, incertitudinea (nu știi când începe, când se termină), posibilitatea de a se interveni cu forceps sau vacuum sau chiar posibilitatea de a se ajunge la operație după ore de chin, necunoscuții care-ar mișuna pe lângă mine făcându-mă să mă simt ca o vacă la abator, epiziotomia și multe altele au fost toate motive care au dus la decizia asta, dar nici unul n-a fost mai presus de credința mea că pur și simplu, eu nu sunt femeia aia care să nască normal. Mi-ar fi plăcut să fiu (eh, plăcut e mult spus), dar adevărul e că nu-s. Asta-i. 

Sigur că cezariana vine și ea cu pachetul ei de avantaje și dezavantaje. Eu le-am analizat, am discutat (în parte) și cu doctorița, mă oripilează unele aspecte, mă sperie actele premergătoare operației, anestezia, durerile de după și ... cam tot ce presupune operația de cezariană, mai ales că până la venerabila-mi vârstă nu am mai trecut prin nici o operație sau zile de spitalizare. Dar sunt împăcată cu ideea. Feels so good.

Și Iris are 3200 grame. O purcică:) 

A, și cică am slăbit. 2 kg. Weird:) 

Later edit: Fantaaaastic, maică-mea (anunțată telefonic, că m-a mâncat în cur) nu e de acord cu cezariana! Auzi, tu nu faci ce vrei aici, ia mai gândește-te că n-ai să faci asta, o să fii handicapată toată viața după, îi strici horoscopul copilului (?), bla bla bla. Ei na, hai să ne întoarcem la momentul când eu aveam 14 ani și tu-mi interziceai să mă duc la ziua vecinului de la parter, vrei? Hai, că e același lucru, tu decizi, tu știi mai bine, cumva ai făcut să fie vorba (iar) despre tine, despre curul tău, despre copilul tău. Bă, e extraordinară femeia asta, auzi, nu faci tu cezariană că vrei tu, ca și cum o anunțam că plec la mare cu banii din alocație ... da' câtă nesimțire pe mine să-i nesocotesc ordinele și cum am crezut eu că decizia asta e numai și numai a mea. Cum de-am îndrăznit să n-o convoc la ceas de seară la marea sfătuială și cum mi-am permis să cred că eu pentru mine știu cel mai bine și ce-o fi fost în capul meu de m-am așteptat la sprijin din partea ei (sau măcar să-și țină părerile pentru ea, că mie-mi ajung gândurile mele)?!

12 comentarii:

elEna spunea...

Oricare e ideea pe care mergi, e bine ca te-ai impacat cu ea, restu' (DE CE AI ALES ASA, ce cred altii, cum ar fi ales altii, etc.) e apa de ploaie. Ca parti bune si rele sunt in ambele cazuri, vad bine ca le cunosti...

Legat de ce zice mama: stii ca ea intotdeauna iti vrea binele; parca o vad pe maica-mea... OK, sa te vad revenita acasa cu bebelusa, sanatoase amandoua. "Si sa nu te-aud de dureri de cap, de dureri de operatie, sau de faptul ca ai nevoie de ajutor, ca te ia mama circului" hihihih

Ambasadoarea spunea...

Ai ghicit-o, Elena, fix asa mi-ar zice dupa, la intoarcerea acasa. Bine ca n-am sa-i ofer satisfactia asta si ca nu e ea omul pe care sa ma bazez ca sa ma ridice din pat sau de pe jos:)

Ma enerveaza tare de tot oamenii care isi impun parerile, care invadeaza si oripileaza cu vehementa lor, ca si cum nu exista decat o varianta a unei situatii, a lor, in cazuri care nu-i privesc catusi de putin.

Ma bucur ca mi-ai confirmat ca mi-am facut bine temele si ca, bine-rau, am ales informat, asa cum am crezut si simtit eu.

elEna spunea...

Ok, nu te supara pe maica-ta, probabil din auzite sau din experienta proprie, cezariana inseamna un mare rahat/chin/... pentru ea. Si, ca orice parinte iubitor -e iubitoare, mai!- ar face orice sa evite suferinta puiului.

(Din pacate acest ORICE este uneori atat de mare, incat copiii nu mai au experienta de viata. La tine nu e cazul; de era asa, nu erai asa dasteapta). Am pus la mine pe blog un fragment preluat de pe alt(ul), legat de tema parintilor exagerat de "protectori". Poate iti place.

Ambasadoarea spunea...

Nu sunt suparata, Elena, as fi vrut doar sa fie altfel.

Mi-a placut articolul si ma bucur ca eu si cu maica-mea nu suntem totusi in extrema aia. Suntem doar o incompatibilitate astrala (2 berbeci):D

Andrada spunea...

Mama m-a nascut prin cezariana. E adevarat - a fost necesar. Eram strangulata cu cordonul ombilical si dupa o zi de chin (eram deja sarcina depasita) medicul a hotarat ca trebuie sa faca asa.
Horoscopul meu este in regula, sunt o geamana ca la carte, viata mea este minunata, am avut o copilarie magnifica si nimic nu a mers prost doar pentru ca nu m-am nascut la termen, ci cateva zile mai tarziu. Mama n-a fost si nu e handicapata, a trait binemersi si inca traieste, desi pe vremea aia cezariana era mult mai greu de facut decat acum si mult mai putin sigura.
Stai linistita cu decizia ta. O sa fie totul perfect, o sa ai cea mai frumoasa Iris din lume si eu o sa fac cumva sa fac cunostinta cu voi in anii care urmeaza :D.
Si cu Loli, fireste :P.
Te pup, stay strong and enjoy the living and the family.

Ambasadoarea spunea...

Stiu ca am ales bine, Andrada, chiar am sentimentul asta (acum). Merci pt incurajari si te asigur ca imediat ce vom fi in stare sa mergem toti pe picioare (sau macar sa ne tinem capul:) vom veni la Bucuresti sa ne dam mari :D

Maria Coman spunea...

daca ti-ar mai trebui argumente, si eu sunt nascuta tot cu cezariana. maica-mea a facut 3 la vremea aia. iar despre cezariana mea numai de bine :)) asa cum am mai zis.
ah, sa fii atenta si la bunele prietene care cu o zi doua inainte de operatie o sa iti povesteasca ce nashpa e, ca n-o sa te poti ocupa de copil, ca vai legatura mama fiica va fi pusa in pericol, ca o sa fie cel mai mare cosmar.
eu am patit-o si m-am dus speriata toata.

Ambasadoarea spunea...

Eu nu ma gandesc la "prostiile" astea si nici n-am prietene care sa mi le bage in cap (nu au experienta cezarienei). Asta nu ma fereste insa de alte sfaturi si povesti, ca pan' la urma suntem toti niste enciclopedii de informatii adunate de-a lungul timpului, de cele mai multe ori complet gresite, iar sarcina si viitoarea nastere sunt un prilej numai bun sa reversi tot.

Off, daca am si eu bafta ta...

Maria Coman spunea...

oho, sa vezi dupa ce nasti informatii. si intrebari gen cum sa nu ii dai ciocolata, nu vezi ca pofteste....

shmeny spunea...

ma bucur pentru tine ca ai luat decizia asta. sper ca acum esti mai linistita si nu te mai gandesti la fluturi urati

Carla spunea...

Am venit si eu sa te cert! :D
Nu exista niciun motiv si nicio persoana pe lumea asta pentru care sa trebuiasca sa-ti justifici alegerea!

E corpul tau, copilul purtat 9 luni exclusiv de tine, e copilul tau si nimeni nu are dreptul sa te judece pentru decizia ta!

Cat despre cezariana, am fost si eu in situatia ta... prima mea operatie, prima spitalizare... ma ingrozea epidurala mai tare decat cezariana si recuperarea in sine... N-am simtit nimic, absolut nimic! Am ras si am glumit cu medicii pe parcursul intregii operatii... Iar recuperarea a fost absolut normala, fara niciun fel de efecte negative post-operatorii. De 10 ori daca as putea da timpul inapoi, as alege la fel.

Succes deci! Si curaj!!!

Ambasadoarea spunea...

Merci mult, Carla, chiar conteaza pt mine!;)