luni, 12 iulie 2010

Zic, ca să nu tac

Prietenii mai au și viața lor. Și oamenii, în general, au o viață a lor, o viață în care uneori nu ești inclus, nu ești pe primul loc, nici pe-al doilea, și poate chiar pe ultimul e bătaie. Mă rog, eu periodic uit asta, ei periodic îmi amintesc. 
Știu de mult timp asta, surpriza vine din faptul că persoana pe care o descoperi lângă tine (pentru că mereu e cineva lângă noi) e, de cele mai multe ori, fix cea de care ai nevoie, asta deși te vedeai făcând altceva, lângă altcineva. Numai orbii sunt mereu singuri.

4 comentarii:

Iulia Mihai spunea...

Oare e ok sa te complaci?:)

Ambasadoarea spunea...

Eu nu stiu, sa-ti raspunda cineva care o face:)

motanes spunea...

Şi orbii au viaţa lor.
http://www.motanes.ro/?p=2995

Ambasadoarea spunea...

Desigur, eu nu pe acesti orbi i-am avut in vedere (daca pot sa ma exprim asa).