joi, 22 iulie 2010

Nu mi se pare amuzant

Da. Mie chiar nu mi se pare amuzant să fii însărcinată. Ba, din când în când, mă mai dedulcesc și la borcanul cu depresii. Îi cam adânc borcanul ăsta și dacă n-o să mai pot să fiu o lady o să-l trântesc în capul femeilor care susțin că perioada sarcinii a fost cea mai frumoasă din viața lor, o perioadă în care s-au simțit  superbe și alintate ca niciodată. Și cred că și vomit dacă mai aud texte din astea.

Burta mea a reușit să-mi sperie până și somnul. Și eu îmi iubesc somnul, ce mă fac fără el? Prima noapte pierdută cu ochii pe geam și gândul aiurea părea să fie o întâmplare. Dar de atunci numai întâmplări din astea am. Dacă nu mi-e cald, vreau la baie, când vin de la baie nu mai știu în ce poziție să stau ca să și adorm, dacă toate astea lipsesc, atunci cu siguranță mă trăsnesc în moalele capului gândurile cele mai rele, alea care mă fac să mă simt ca ultima lepră. Nu, mă, mie nu-mi place burta asta mare, nu-mi place de mine cu burtă, nu știu ce să fac cu ea și mi-e silă de toate rochiile și tricourile pe care le am, toate mă arată a fi oribil de ... pătrată. De parcă asta n-ar fi de-ajuns, mă copleșesc și gândurile referitoare la creșterea unui copil, responsabilitatea imensă pe care o ai față de el, grija care o să mă mănânce de vie să nu se îmbolnăvească, știu eu ce să fac cu un copil?, n-o să-mi stea inima de câte ori tușește?, o să mai am timp și pentru mine?, o să fiu ca mamele astea din jurul meu, plictisitoare și enervante, orientate doar către copil și familie?

Poate c-o să fiu și ceva din toate astea. Dar le voi face pe toate în felul meu. Și-o să încetez de azi să mă mai simt o ciudată defectă din cauza trăirilor pe care le am. Asta e, le am, sunt ale mele, așa sunt eu, nu-i nici o tragedie că nu stau toată ziua să-mi fac poze la burtă în oglindă și nici nu cred că nu am stofă să fiu mamă sau că stofa mea ar fi de o calitate îndoielnică. Eu am rămas eu, sarcina asta nu m-a făcut nici mai superbă, nici mai minunată de cât eram, ce bine, nu mint pe nimeni!

10 comentarii:

Anonim spunea...

eu vreau sa vad o tona de poze cu tine, cu burta cu tot, pt. ca mie imi place sa admir femeile insarcinate si mi se pare ca's frumoase, na! (asta probabil pana o sa pasesc si eu dincolo de baricada)

Angela Ribus spunea...

Imi place cum scrii si-mi place sinceritatea ta. N-am sa-ti povestesc despre perioada sarcinii mele, nu cred ca asta vrei sa auzi, dar am sa te citesc cu drag si am sa-mi amintesc o multime de lucruri - nu toate bune, nu toate vesele - de acum doua veri.

Va trece si asta, vor veni altele si, da, important e sa le faci pe toate in felul tau si sa fii tu impacata cu asta. Iti tin pumnii si am incredere ca va fi bine.

delia spunea...

hmm, de dimineata m-am trezit si eu cu ganduri din astea, ma refer la intrebarile si fricile pe care le enumeri tu; inca nu am probleme cu mine si cu burta, ca nu se vede, dar recunosc ca am stari de semidepresie; aseara am crezut ca mor, asa ca m-am culcat ca sa ma calmez; sarcina schimba f tare psihicul unuei femei care citeste si vrea sa se informeze; ma intreb dc si femeile cu 10 clase au "probleme" din astea ca noi, astea care pretindem ca suntem pregatite;

Ambasadoarea spunea...

Barbie, eu n-am avut apucaturile astea nici inainte, deci tie s-ar putea sa ti se para totul minunat (ceea ce sincer iti si doresc). Cat despre poze... nici domnisoara Florea nu-si arata prea bine fata la ecograf, da' eu, "patrata"...

Angela, multumesc pt. gandurile tale, te mai astept!

Delia, o, da, si inca ce schimbari! Si da, poate o sa sune ciudat, dar sunt sigura ca femeile de la tara n-au nicidecum ganduri din astea, asa "inflamate". Eu n-am pretins ca sunt pregatita, am luat totul pas cu pas si-am incercat sa nu ma panichez la fiecare secunda. Cateodata reusesc, cateodata nu...

femeia fericita spunea...

Femeie, stau cu sufletu' la gura sa vad ce noutati ne dai, si tu cu "prostii" de-astea vii? Ia treci maica, la sapa, sa vezi cum ti-a trece. hihihihihihihi

Uite, sunt rea. Daaaaaaa, sunt foarte rea.

Fata, tu mergi la servici cu gandurile astea dupa tine, sau esti acasa zilele astea? Nu de alta, da' de atatea ganduri s-ar putea sa treci strada inainte de a te asigura ca nu vin masini... Imi fac griji...

Ambasadoarea spunea...

Elena dear, in momentul asta nu fac parte din clasa muncitoare, ceea ce face ca totul sa fie mai usor pt. mine, pe de o parte. Don't worry, o luam incet si-ajungem noi cu bine la marea intalnire:) In plus, ar fi mai rau daca nu as mai scrie despre toate astea... ti pup!

femeia fericita spunea...

Off-topic. M-am tot gandit daca poti avea copii fara durerile nasterii (indiferent daca cezariana sau nasterea clasica). Cred ca se poate. Daca faci un ou si il lasi la soare... (Da' eu cred ca de-aia nu-s asa inteligente reptilele, ca nu stau la caldura lui mami... hihhihi) Sau sa-l nasti cand e mic -cat un bob de fasole- si sa-l cari in marsupiu...

Fata, bine ca nu tre sa mergi la lucru. Mi-am luat o piatra de pe inima... Ok, scrie mai departe sa vedem cand da din picioruse domnisoara, ca mor de curioasa.

evergreen spunea...

Azi ma gandeam si eu la femeile insarcinate, dar din alt punct de vedere.

Nu stiu cum e toata treaba. Ma inspaimanta cu totul. Cred ca trairile tale sunt ale unui om normal, cu capul pe umeri pe care ar trebui sa le aiba toate, macar in pauzele dintre pozele la burta.

:)

Ambasadoarea spunea...

Evergreen, ce alt punct de vedere?
Si eu cred (de cele mai multe ori) ca sunt in limita normalului, desi am in jur si persoane care se uita pe sub sprancene la mine cand le spun una-alta... Deh, nu toti suntem perfecti. Nici macar in poze:)

Ambasadoarea spunea...

PS: Am inteles, eram la un clic distanta de raspuns:)