vineri, 2 iulie 2010

Unde-am împlinit un an

Să nu râdeți și voi ca alții! Noi am fost, ne-a plăcut, ne-am întors și mai vrem. Faptul că luni noapte la orele 22 eram deja acasă cu Loli în brațe, râzând unul de altul de lunga vacanță pe care am mai avut-o, nu trebuie să vă facă să credeți că s-a întâmplat vreo nenorocire, că ne-am gândit să divorțăm sau că de frica bufnițelor și-a veverițelor ne-am grăbit să ne întoarcem  acasă. Nu, explicația e mai simplă de atât. Deși aveam motorină și bani să tot circulăm, deși am văzut locuri atât de frumoase că mă dureau ochii în cap, deși ne-am amuzat teribil unul pe altul și nu ne-am dorit nici o clipă ca după 2 zile să ne întoarcem acasă, iată ca providența așa a făcut să fie. Detaliem.

Am plecat duminică dimineață la 7 (da, fix la prima oră. alarma telefonului a refuzat să sune la 4.30) pe traseul Galați-Focșani-Târgu Secuiesc-Sfântu Gheorghe-Codlea-Rupea-Sighișooooaaaara. Am descoperit pe măsură ce înaintam că fără să vrem am refăcut aproape 3/4 din drumul pe care îl făceam anul trecut a doua zi după nuntă. Trebuie să spun despre drumul ăsta, parcurs în mai puțin de 6 ore (cu desele pauze de pișu, dezmorțire și fumat) că e un vis. Mi s-a părut că sunt în altă țară. Șosele line, neaglomerate, curate, peisaje superbe, nici n-am putut să dorm de cât de frumos mi se părea. 

În Sighișoara parcă mă trăsnise un plici de muște peste ochi. Asta e Sighișoaraaaaaaaaaa? Unde??? Cam asta se citea în ochii noștri nedumeriți când ne-am trezit undeva în centrul orașului, parcă eram la țară, ba nu, într-un oraș abandonat, ba nu, un rest de oraș sau un sat sau ... unde naiba suntem?! Și unde ne cazăm? Și de ce n-am făcut rezervări? Eh, cu un telefon la un prieten am găsit și pensiunea de 3 stele care urma să se bucure de prezența noastră și unde, complet fascinată, am cunoscut-o pe doamna Bufni și domnul Uliu. Urma să ne lămurim dacă Sighișoara asta avea să ne arate sau nu adevărata ei față. Că de unde să știm noi că cetatea e cetate și orașul e oraș?:)
Cetatea Sighișoarei o trec rapid pe lista locurilor pe care trebuie să le vezi măcar o dată-n viață. E de descoperit la pas, cu împiedicat de dale și căscat ochii pe sus la turnuri, cu urcat scări și dealuri, cu citit inscripții de pe case, multe dintre ele monumente istorice, musai să-ți iei și un magnet, chiar dacă costă 10 lei și e din plastic, dacă ai mania asta, cum mai cunosc eu pe cineva, cu uitat indiscret în curțile oamenilor cu un oftat a De ce bunicii mei nu-s de-aici?, cu panorame perfecte pe care nici un aparat n-o să le cuprindă vreodată, cu întrebări de copchii tâmpiți de genul Îți dai seama că în casa asta chiar a locuit Vlad Dracul? Apropos, așa ne botezăm copilul dacă e băiat, nu? sau Zidul cetății e construit în sec. XIV, îți dai seama cât a trecut de-atunci?:) Personal mi-a plăcut mult mai mult fața cetății la 9 dimineața decât după-amiaza la 6. Mie, chinezilor, englezilor care cărau cu o Dacie break un sicriu dintr-o parte în alta dându-și indicații și sfaturi (habar n-am ce făceau) și găștii army inscripționată cu Dalmatia adventure.
Așa. Pentru că eram doritori de cât mai multe locuri frumoase pe care să le vedem, ne-am zis că o noapte petrecută dormită în Sighișoara ne e de ajuns. A doua zi, după o ultimă plimbare prin cetate și o omletă bună și scumpă, pe la prânz, eram deja în mașină cu o nouă direcție în minte: Sibiu. Traseul a fost Sighișoara-Copșa Mică-Mediaș-Sibiu. Drum frumos, cu munți și nori ca-n vederi. În centrul Sibiului, acolo unde ne aruncase Gps-ul, eram mai dezorientați ca o busolă stricată, era foarte cald, zărisem la un moment dat niște turnuri, aș fi vrut să o luăm la pas, să vedem și noi una-alta, da' cine să mai poată?! Eu nu. Noi nu. Cu părere de rău am lăsat Sibiul pe altă dată... Dacă am fi știut ce urmează, nu făceam prostia asta, nu ne mai îndreptam spre Brașov, nu mai încercam zadarnic să găsim un restaurant în Azuga sau o pensiune în Sinaia și nici nu mai ajungeam în situația de a declara cu ciudă că nu ne mai trebuie Brașov și zona Prahovei cam ... niciodată. Și din cauza drumurilor aglomerate și cariate. 

Nesatisfăcuți, am hotărât să o luăm tot înainte, spre casă. Și-așa ne era dor de muream de Loli și mă săturasem să vorbesc singură cu ea la telefon, ca o babă ciudată. Când am intrat pe ușă, am surprins-o  pe domnișoara Loli cu ochii împăienjeniți de somn, parcă mai grasă și mai înaltă de cum o lăsasem cu, da!, doar 2 zile în urmă:) Deși a fost o vacanță cam ciudată, noi chiar ne-am simțit bine, am râs cum făceam în primii ani de relație, la glume stupide, momente de care nici nu știam că mi-e dor. 
Acum vreau la mare! Se-aude, domnu' Florea?!

3 comentarii:

Ionouka spunea...

Bine bine, da' de ce asa scurt?
Welcome back!

Ambasadoarea spunea...

Pai de asta, ca am tulit-o din Sighisoara ca sa vedem Sibiul si-acolo ne-a apucat sila, apoi am luat-o spre Brasov si-aici ne-am umplut de alt gen de sila... si, de fapt, ne cam era si dor de Loli:)

Anonim spunea...

Poate alta data, cu putina valeriana, va hotarati sa vedeti si Sibiul. E foarte, foarte frumos. :)