Altfel nici o vibraţie nu s-ar strecura între tine şi ele.Dacă o să le arunc-dau foc-rup-distrug o să mă bântuie aşa cum fac fantomele oamenilor care i-au făcut pe îngeri să plouă lacrimi în ziua înmormântării lor. N-aş scăpa de apăsarea lor, doar le-aş însuti puterile.
A venit toamna. Pentru că mă doare-n piept. Pentru că toamna nu e a mea, ci a trecutului, a amintirilor, a danului care parcă în fiecare toamnă mai moare o dată, a prietenilor care-mi scriau pe bileţele-şerveţele-pachete de ţigări că mă iubesc, dar m-au uitat, a durerilor, a răscolirilor, a pozelor care au învăţat să vorbească, dar nu să mângâie, a venit toamna pentru că s-au trezit din somnul lor regretele. A venit toamna cu dorul ei, cu fâstâcelile ei de doamnă trecută de prima tinereţe şi timpul parcă-i iar o sârmă pe care merg nebunii care nu ştiu să moară.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu