marți, 29 septembrie 2009

Cum să convieţuieşti cu mai multe femei

Nu ştiu dacă există o dominantă sau dacă fiecare îşi exercită puterile când îi vine rândul. Cert este că nu-mi sunt străine, le cunosc, le ştiu apucăturile. Unii le numesc personalităţi multiple, alţii prieteni imaginari. Eu le zic vietăţi. Vietăţile mele. Din capu' meu adică, dacă nu v-aţi prins.

Cel mai tare mă induce în eroare una dintre ele, Mater Contradictio. Aia care se contrazice şi cu ea însăşi. Vorbeşte mult şi-i cam crede pe toţi tâmpiţi. Cred că e cea care îmi dă cea mai mare bătaie de cap. Adică, de fiecare dată când mă pasionează un subiect mă aprind şi în clipele alea ştiu sigur că l-aş convinge până şi pe dracu' că e un îngeraş bălăior. Am argumente, nerv, pasiune, exemple, tot tacâmul. Eh, în clipa în care am devenit sigură pe mine că aşa e şi altfel nu, fix în secunda aia, îmi vin în minte zeci şi sute de alte argumente, evident contrarii primei teorii. Am faţa şi reversul. Cred că asta m-ar fi ajutat foarte mult în cariera pe care n-am vrut s-o urmez.

Una care e cam cretină-aşa e Măria Sa, Încăpăţânăciunea. Nu prea-mi place de ea, ba chiar mă cam enervează. Au fost totuşi şi cazuri când m-a salvat, deşi mai multe cele în care se încăpăţâna fix de-aiurea să facă ceva, să rămână într-o situaţie, parcă fix de-a dracu', de tâmpită. Ştie când are dreptate şi nu se culcă până nu convinge:)

Câteodată preferata mea, Madame Sadica, e dişteaptă, tăioasă, intuitivă sau pragmatică, rece ca un gheţar, e aia care nu ţi-ar tăcea nici s-o tai, dacă greşeşti te trânteşte, nu te umflă-n cur şi nu te lasă să persişti în prostie, deşi nu are nici o intenţie (totalmente) rea. Are teste în cap, le ştie pe toate, le-a văzut pe toate. Chiar dacă, poate, nu în viaţa asta. Ea oricum e atât de specială că a reuşit să păstreze amintirile tuturor celorlalte vieţi. Prietenele mele, reale, nu o suportă:)

Una mai cu bot-aşa e Mofturoasa casei. O supărăcioasă şi o fiţoasă. Ei nu-i place, dragă, să o bulgăreşti că zăpada e rece şi udă şi ea are probleme cu spatele, nu ştii?!, ea n-are chef să bea pentru că nu-i place beuturica, e ba amară, ba acră, şi strică cheful tuturor pentru că na!, rămâne în altă dimensiune, e ţâfnoasă, nu-i place orice mâncare, bufneşte când ceva nu merge după cum ar vrea ea şi de cele mai multe ori, până nu-şi face numărul nu scapi de ea, ba câteodată pleacă-vine-pleacă-vine. Le vrea pe toate şi le vrea acum! Se plictiseşte repede şi face orice ca să ştie toată lumea asta.

Mai e una, Boemia Închipuită, care crede despre ea că emană talente prin toţi porii. Îmi place de ea, e în lumea ei, se exteriorizează destul de rar, dar mereu mă uimeşte. Nu ştiu cum reuşeşte dar captează unde, le culege şi le face buchete, se îmbracă ca o ţigancă sau ca o turbată, simte hainele, cărţile, oamenii şi melodiile, la ea, de fapt, totul e pe simţit. Ce nu simte, nu există. Are permis pentru alte dimensiuni, neaccesibile altora, şi nu e un partener bun de viaţă.

Soră vitregă cu Boemia e Zurli deprimata. Dacă nu are motive serioase să fie deprimată, cu siguranţă e capabilă să le inventeze. Le fabrică, coase şi înnoadă ca nimeni alta. Sunt zile când o deprimă că bate vântul şi zile când e deprimată tocmai pentru că nu bate vântul. Din fericire e de-ajuns un gest, un telefon, un film, o melodie, ca să o faci să dispară. Din nefericire, tot un gest, un telefon, un film sau o melodie o fac să se întoarcă.

Cea mai cuminte dintre ele e Bubulina-Gospodina. Nu prea are ea loc de celelalte să se manifeste, dar şi când o face, toată lumea-i mulţumită. Nu se teme de polonic, nu o sperie nici cuţitele şi tot ce a făcut pentru prima oară i-a ieşit de te lingeai pe degete. Are curaj să încerce şi se gudură când e lăudată. Crede că toate femeile ştiu să gătească şi cele care zic că nu, se prefac.

Femme fatale e numai una. Şi e o rara avis. Se caţără pe tocuri, doar prin casă de cele mai multe ori şi se admiră în oglindă. Ea e aia care remarcă dacă i-au mai crescut sânii şi spune asta tuturor ca pe-o chestie exterioară ei. Îi plac rochiile, culorile şi desenele pe pielea transpirată. E cochetă, parfumată şi face băieţii să întoarcă capul după ea. Sau poate doar i se pare:)

Sporadic, pe ici-pe colo, întâlnim: Privighetoarea isterică care nu ştie să vorbească, ci doar să ţipe, Casnica moglie, Trubadura dezaxată, Amica cerşetoare, Carierista ratată, Turbata hăhăită, care râde când nimeni altcineva n-o face, când nu trebuie sau când şi-aduce-aminte.
_____

Nu e uşor să trăieşti cu ele. Nici pentru mine, nici pentru beau. De asta, pentru restul de viaţă ce ne-a mai rămas de trăit, aşteptăm flori, omagii, medalii. Să ni se ridice statui şi să vină lumea să ni se închine nouă. Uitaţi de ceilalţi zei, noi suntem noua-mişcare:))

5 comentarii:

dramaqueen spunea...

Parca le cunosc de undeva pe aceste asa-numite "vietati". Una singura mi-e straina de tot, amica cersetoare. Nu vrei s-o dezvolti putin intr-o postare dedicata ei? ;;)

Ambasadoarea spunea...

Amica cersetoare e ... inofensiva pe langa celelalte, mai ales ca ea cerseste, ea aude:)

Anonim spunea...

tu in care te incadrezi?

Anonim spunea...

tu in care tipologie te incadrezi?

Stefan spunea...

interesant blog...ma felicit ca l-am descoperit (atat pe el cat mai ales pe tine...).
Stii ce cred eu? Ca toate sunt de fapt...PERSONALITATI. Personalitati ale tale, asa cum ele sunt si pot fi ale atator alte femei. Uita-te atent si adanc in suflet si spune-mi...am dreptate?