Cum să convieţuieşti cu mai multe femei

Nu ştiu dacă există o dominantă sau dacă fiecare îşi exercită puterile când îi vine rândul. Cert este că nu-mi sunt străine, le cunosc, le ştiu apucăturile. Unii le numesc personalităţi multiple, alţii prieteni imaginari. Eu le zic vietăţi. Vietăţile mele. Din capu' meu adică, dacă nu v-aţi prins.

Cel mai tare mă induce în eroare una dintre ele, Mater Contradictio. Aia care se contrazice şi cu ea însăşi. Vorbeşte mult şi-i cam crede pe toţi tâmpiţi. Cred că e cea care îmi dă cea mai mare bătaie de cap. Adică, de fiecare dată când mă pasionează un subiect mă aprind şi în clipele alea ştiu sigur că l-aş convinge până şi pe dracu' că e un îngeraş bălăior. Am argumente, nerv, pasiune, exemple, tot tacâmul. Eh, în clipa în care am devenit sigură pe mine că aşa e şi altfel nu, fix în secunda aia, îmi vin în minte zeci şi sute de alte argumente, evident contrarii primei teorii. Am faţa şi reversul. Cred că asta m-ar fi ajutat foarte mult în cariera pe care n-am vrut s-o urmez.

Una care e cam cretină-aşa e Măria Sa, Încăpăţânăciunea. Nu prea-mi place de ea, ba chiar mă cam enervează. Au fost totuşi şi cazuri când m-a salvat, deşi mai multe cele în care se încăpăţâna fix de-aiurea să facă ceva, să rămână într-o situaţie, parcă fix de-a dracu', de tâmpită. Ştie când are dreptate şi nu se culcă până nu convinge:)

Câteodată preferata mea, Madame Sadica, e dişteaptă, tăioasă, intuitivă sau pragmatică, rece ca un gheţar, e aia care nu ţi-ar tăcea nici s-o tai, dacă greşeşti te trânteşte, nu te umflă-n cur şi nu te lasă să persişti în prostie, deşi nu are nici o intenţie (totalmente) rea. Are teste în cap, le ştie pe toate, le-a văzut pe toate. Chiar dacă, poate, nu în viaţa asta. Ea oricum e atât de specială că a reuşit să păstreze amintirile tuturor celorlalte vieţi. Prietenele mele, reale, nu o suportă:)

Una mai cu bot-aşa e Mofturoasa casei. O supărăcioasă şi o fiţoasă. Ei nu-i place, dragă, să o bulgăreşti că zăpada e rece şi udă şi ea are probleme cu spatele, nu ştii?!, ea n-are chef să bea pentru că nu-i place beuturica, e ba amară, ba acră, şi strică cheful tuturor pentru că na!, rămâne în altă dimensiune, e ţâfnoasă, nu-i place orice mâncare, bufneşte când ceva nu merge după cum ar vrea ea şi de cele mai multe ori, până nu-şi face numărul nu scapi de ea, ba câteodată pleacă-vine-pleacă-vine. Le vrea pe toate şi le vrea acum! Se plictiseşte repede şi face orice ca să ştie toată lumea asta.

Mai e una, Boemia Închipuită, care crede despre ea că emană talente prin toţi porii. Îmi place de ea, e în lumea ei, se exteriorizează destul de rar, dar mereu mă uimeşte. Nu ştiu cum reuşeşte dar captează unde, le culege şi le face buchete, se îmbracă ca o ţigancă sau ca o turbată, simte hainele, cărţile, oamenii şi melodiile, la ea, de fapt, totul e pe simţit. Ce nu simte, nu există. Are permis pentru alte dimensiuni, neaccesibile altora, şi nu e un partener bun de viaţă.

Soră vitregă cu Boemia e Zurli deprimata. Dacă nu are motive serioase să fie deprimată, cu siguranţă e capabilă să le inventeze. Le fabrică, coase şi înnoadă ca nimeni alta. Sunt zile când o deprimă că bate vântul şi zile când e deprimată tocmai pentru că nu bate vântul. Din fericire e de-ajuns un gest, un telefon, un film, o melodie, ca să o faci să dispară. Din nefericire, tot un gest, un telefon, un film sau o melodie o fac să se întoarcă.

Cea mai cuminte dintre ele e Bubulina-Gospodina. Nu prea are ea loc de celelalte să se manifeste, dar şi când o face, toată lumea-i mulţumită. Nu se teme de polonic, nu o sperie nici cuţitele şi tot ce a făcut pentru prima oară i-a ieşit de te lingeai pe degete. Are curaj să încerce şi se gudură când e lăudată. Crede că toate femeile ştiu să gătească şi cele care zic că nu, se prefac.

Femme fatale e numai una. Şi e o rara avis. Se caţără pe tocuri, doar prin casă de cele mai multe ori şi se admiră în oglindă. Ea e aia care remarcă dacă i-au mai crescut sânii şi spune asta tuturor ca pe-o chestie exterioară ei. Îi plac rochiile, culorile şi desenele pe pielea transpirată. E cochetă, parfumată şi face băieţii să întoarcă capul după ea. Sau poate doar i se pare:)

Sporadic, pe ici-pe colo, întâlnim: Privighetoarea isterică care nu ştie să vorbească, ci doar să ţipe, Casnica moglie, Trubadura dezaxată, Amica cerşetoare, Carierista ratată, Turbata hăhăită, care râde când nimeni altcineva n-o face, când nu trebuie sau când şi-aduce-aminte.

_____

Nu e uşor să trăieşti cu ele. Nici pentru mine, nici pentru beau. De asta, pentru restul de viaţă ce ne-a mai rămas de trăit, aşteptăm flori, omagii, medalii. Să ni se ridice statui şi să vină lumea să ni se închine nouă. Uitaţi de ceilalţi zei, noi suntem noua-mişcare:))