joi, 26 martie 2009

Scrisoare nicăieri

Azi vreau să-ţi spun că mi-au înflorit cireşii pe deget. A trecut atâta timp de când nu am mai vorbit, mă gândeam că te interesează vestea asta, tu, care ai crezut mereu că or să pălească de-atâta frig cât ai lăsat în urmă. Azi nu te mai condamn. De azi, cu voia mea, altcineva îţi e judecător.
Mi-ai spus odată, nu ştiu dacă-ţi aminteşti, că noi doi suntem uniţi prin dragoste până la moarte. Mi se pare c-am murit, în cazul ăsta... Du-te repede la morgă, poate aştept să mă identifice şi pe mine cineva drept marea lui iubire, a, stai, nu, cineva deja a făcut-o, cineva ţi-a anulat existenţa, cineva te-a făcut să păleşti prin comparaţie.
Nu trebuie să te superi pe mine, am crezut că putem rămâne prieteni, nu asta-mi ziceai?! Oricum, sunt sigură că-ţi este bine, cu toate umbrele ofilite de femei care ţi-au albit tâmplele, îmi imaginez că te încălzesc amintirile sânilor lor, îmi imaginez că-ţi vei spune că ai ce ţi-ai dorit.
Ei bine, vreau să-ţi spun că nu mă ai pe mine, deci nu ai nimic! Azi nu mai ai nimic, prostule...
Cu drag, ti pup dulci!

4 comentarii:

Anca Dionisie spunea...

Ba mai are...amintirea care poate fi taioasa precum o lama ori dulce, nascand zambet...In cazul de fata...bag seama ca prima varianta i s-ar potrivi...:)
Da dulci mai zici ...dulci..;)!

Anonim spunea...

hmm ... nici o fiinta vie nu ne poate apartine. a crede opusul ne transforma in tirani, a crede ca apartinem ne transforma in sclavi ... in ambele cazuri insa pierdem exact ceea ce ne face, pe fiecare in parte, speciali.

Anonim spunea...

ok, maybe it's just me, da' scrisoarea asta inainte de nunta nu-mi miroase a bine. evident ca nu stiu care e povestea ei, da'... am niste filme in cap.

Ambasadoarea spunea...

Anca, fiecare cuvant din "chestia" asta inseamna ceva, inclusiv "dulcili" :) Desi nu-i (tocmai) real.

INTJ, asa e, mereu uit asta:)

Tomata, e mai mult o inchipuire decat realitate, desi porneste de la ceva real, dar cu implicatii inchipuite, asa, de amorul artei:D