Prilejul ăsta serios şi frumos deopotrivă, scormoneşte şi răstoarnă amintiri, atacă nervi şi disperă minţi şi-aşa şubrezite, dezvoltă vise şi rezonează uluitor cu toooată lumea, împinge de la spate şi deznoadă planuri, scoate la iveală ticăloşia din oameni şi un egoism de-a dreptul scârbos, putând un singur cuvânt, nunta, folosit în oooorice context, să te facă să îţi smulgi părul din cap, să compari, să vrei, să invidiezi, să deteşti, să plângi, să zâmbeşti, să devii visător sau să te întrebi de ce alţii da, şi tu nu. E tare interesant să priveşti, să-i observi pe toţi transformându-se, să-i vezi cum băltesc în frustrările lor, să descoperi că readuci, ca şi cum deţii nişte puteri uimitoare, trecutul atâtor persoane în prezent, în realitatea ta, în planul tău, în viaţa ta. Tu nu vrei asta! Tu ai capul plin de visele tale, simţi că ţi se aşterne un viitor la picioare, ai planuri şi sufletul plin de imaginile imaginate ale unui moment pe care, dacă nu îl trăieşti pentru toată viaţa (deşi pentru mine aşa o să fie), sigur îl trăieşti pentru prima oară! Şi e momentul tău, la naiba! Meriţi să te bucuri de el!
Oamenii nu mai ştiu să se bucure pentru bucuria altora! Oamenii compară, oamenii vor şi ei, oamenii se simt nedreptăţiţi, oamenii evită să audă de happy-end-uri, oamenii nu numai că sunt egoişti, dar nici nu mai sunt conştienţi de egoismul lor. Mi-e milă de ei, mă sperie uscăciunile sufletului lor, mă îngrozesc limitările lor şi comparaţiile astea inutile care nu fac altceva, decât să îndepărteze, să acrească, să îmbătrânească şi da!, să îmbolnăvească.
Nu zic că am găsit secretul fericirii veşnice, că nu am lipsuri sau nevoi nesatisfăcute, că nu îmi doresc mai mult, că nu am şi eu problemele mele de sănătate sau cum or fi ele, darrrr!!!, eu mă bucur dacă ţie îţi merge bine, chiar dacă nu te cunosc, eu admir curajul, bat din palme dacă ţi-ai găsit liniştea, dacă îţi urmezi visul, dacă naşti un copil tâmpit, dacă şi dacă... Asta, înainte de toate, mă face şi pe mine un om frumos! E atât de uşor să îţi schimbi viaţa, să te deschizi, să atragi, să aprobi şi să remarci, să recunoşti şi să susţii... iar ei aleg să se inferiorizeze psihic...
Îi declar pe toţi oamenii egoişti şi orientaţi complet spre sine, bolnavi!
Să se găsească dracu' un remediu şi pentru ei, ca să nu mă mai simt eu vinovată pentru toate nimicurile care mi se întâmplă! :) Hiiieeelăăăăău, grow up, people, you're missing the point heeeere!...
Oamenii nu mai ştiu să se bucure pentru bucuria altora! Oamenii compară, oamenii vor şi ei, oamenii se simt nedreptăţiţi, oamenii evită să audă de happy-end-uri, oamenii nu numai că sunt egoişti, dar nici nu mai sunt conştienţi de egoismul lor. Mi-e milă de ei, mă sperie uscăciunile sufletului lor, mă îngrozesc limitările lor şi comparaţiile astea inutile care nu fac altceva, decât să îndepărteze, să acrească, să îmbătrânească şi da!, să îmbolnăvească.
Nu zic că am găsit secretul fericirii veşnice, că nu am lipsuri sau nevoi nesatisfăcute, că nu îmi doresc mai mult, că nu am şi eu problemele mele de sănătate sau cum or fi ele, darrrr!!!, eu mă bucur dacă ţie îţi merge bine, chiar dacă nu te cunosc, eu admir curajul, bat din palme dacă ţi-ai găsit liniştea, dacă îţi urmezi visul, dacă naşti un copil tâmpit, dacă şi dacă... Asta, înainte de toate, mă face şi pe mine un om frumos! E atât de uşor să îţi schimbi viaţa, să te deschizi, să atragi, să aprobi şi să remarci, să recunoşti şi să susţii... iar ei aleg să se inferiorizeze psihic...
Îi declar pe toţi oamenii egoişti şi orientaţi complet spre sine, bolnavi!
Să se găsească dracu' un remediu şi pentru ei, ca să nu mă mai simt eu vinovată pentru toate nimicurile care mi se întâmplă! :) Hiiieeelăăăăău, grow up, people, you're missing the point heeeere!...
3 comentarii:
hai sa fie intr-un ceas bun!
eu ma bucur pt tine.
nu mai ma gandesc la nimic altceva ;)
Cand e über-ziua?
Merci, Mariana;)
Alina, peste 14 saptamani, 4 zile, 9 ore si 24 de minute :)) Sau 27 iunie, cum vrei :D
Trimiteți un comentariu