luni, 23 martie 2009

Datoria morală a prietenilor

Nu am vorbit niciodată despre asta şi mă mir.
Nu ştiu dacă s-a prins cineva şi dacă nu, spun eu acum, pe post de introducere, că prietenia pentru mine este foarte importantă, cu tot cu pachetele ei. Dacă eşti prieten cu mine înseamnă că nu râvneşti la ceea ce am eu, nu şopteşti altor urechi ceea ce ar trebui să audă urechile mele, nu mă minţi, nu-mi furi cerceii de pe frigider, banii din poşetă sau iubitul. Chestii simple, rezonabile şi responsabile. La rândul meu îţi ofer aceleaşi beneficii, poate şi în plus.

Româncele nu au o structură psihică prea bună. Mare parte dintre ele s-au născut şi se târâie prin viaţă cu singurul scop de a întâlni cât mai repede un bărbat care să le ia, să le ducă, să le facă. Cum populaţia României se bucură de un procent mai mare de femei decât de bărbaţi, lupta devine de-a dreptul perversă şi, ca să nu fiu acuzată că fabulez o să dau două exemple certe:
- primul: ea şi el sunt împreună, formează un cuplu de ceva timp. Ea se culcă cu prietenul cel mai bun al iubitului ei. Iubitul nu află sau nu vrea să afle numele celui cu care a fost înşelat. El şi ea se despart, apoi se împacă, după un timp se căsătoresc.
- al doilea: el şi ea sunt căsătoriţi, locuiesc la casă, nu au apă caldă. El se duce seara după muncă la părinţii ei să facă un duş. Apa caldă îl moleşeşte probabil şi rămâne peste noapte acolo. În sor-sa. Pardon, în pat cu sor-sa. Toooată lumea ştie, numai ea, soţia, nu, pentru că prietenii ei (printre care nu, nu mă număr) au decis să nu se bage.
Eu m-am săturat de oamenii ăştia, de cei care aleg să tacă, (zic ei) să protejeze, să nu se bage. Bine-bine, dacă asta e părerea ta, atunci de ce ai prefera ca tu să ştii dacă e să ajungi vreodată într-o situaţie de genul ăsta?! De ce să treci drept cea mai mare dobitoacă în ochii tuturor? De ce să nu ai posibilitatea să alegi? De ce să nu ştii că sor-ta e o lepră şi o animală? De ce să te duci ca bou' satului la o bere cu prietenul tău cel mai bun, eventual chiar fix după ce ţi-a futut fimeia?!

Trecând peste faptul că aşa ceva nu se face, dacă s-a întâmplat şi aşa a fost să fie, prietenii păţitului au datoria morală de a-i spune. Asta e părerea mea şi niciodată nu o să cred altceva, deşi ştiu că sunt femei care ţi-ar da o oală-n cap dacă vii să le spui asta, crezându-se fericite în ignoranţa lor, mergând pe principiul că ceea ce nu ştii, nu te afectează, gândind că nimeni nu trebuie să se bage în relaţia lor, că e treaba lor, etc, etc, etc.

Eu aleg oricând să fiu informată decât să trăiesc iluzia unei relaţii. Şi aleg să spun. Voi?

8 comentarii:

Anca Dionisie spunea...

Unele aleg sa nu stie...ciudata rau treaba asta...si complicat de spus. Ce-as face eu? As spune...cu pretul prieteniei si cu speranta ca in timp isi va da seama ca mi-a pasat cu adevarat...

Anonim spunea...

Eu intotdeauna m-am bagat. De multe ori mai mult decat era cazul, probabil. Dar dupa ce am trecut peste impulsul de "iti dau cu masa in cap, cretinule" m-am dus si am sifonat tot :)) Probabil era mai bine daca primeam feedback identic. Doar ca nah... nu toata lumea "scurge" informatii confidentiale ca mine.

Si da, ce nu stii nu te afecteaza. Dar ce stii poate fi folosit impotriva lumii :D Asa ca mai bine sa stii :D

Anonim spunea...

Stai sa mai citesc o data si apoi iti raspund. Ca din prima, n-am inteles nimic. Ce vrei...sunt ametit. :)

Anonim spunea...

Da. Am recitit. Mare dreptate. Sa stii ca intr-un fel, acest gen de prieteni, au si ei dreptatea lor. Adica: "ma...de ce sa-i spun eu...stiu si eu, si Georgel, si Costel, si Ionel, si Fanel. Chiar sa-i spun eu?! Sa-mi stric eu bunatate de prietenie cu el?!"
Si asta, doar pentru simplul fapt ca el nu intelege ca de fapt, asta e adevarata prietenie. Eu am o intrebare mult mai buna ca a ta. Daca acest lucru nu se intampla intre prieteni? Daca se intampla intre persoane cu o oarecare relatie de rudenie? Adica sotia se culca cu cumnatul, adica cu fratele sotului? Ce fac atunci, vorba lui Diaconescu, "prietenii, rudele, vecinii"?
Oricum la noi inca functioneaza de minune vorba "stie tot satul si nu stie barbatul". Si "viţăversa"

Anonim spunea...

Sunt perfect de acord cu tine.
Prefer sa stiu chestii oribile, decat sa ma fac ca ploua si sa refuz sa vad ce se intampla in fata mea.
Si da, si eu as spune daca as afla o faza de genul asta.

Anonim spunea...

adevarul (deobicei) doare si asta o stim cu totii. sunt oameni ca tine si ca mine care aleg adavarul chiar cu pretul durerii. da' nu toata lumea e asa ...

un exemplu din experienta proprie: el si ea casatoriti, copilul e mare si plecat deja "in lume", ea vine (iar) la job batuta rau de tot, toata lumea se face ca nu vede si nu scapa nici un cuvant ... doar eu, fraieru', intreb ce si cum ... si la final ii spun "eu as alege divortul, mai ales ca nu e prima data." ... peste catva timp ea divorteaza, nu trec 6 luni si se impaca iar cu el ... cine pica de fazan? eu ... ca doar eu am "influentat-o" sa divorteze ...

Ambasadoarea spunea...

Anca, eu nu inteleg de ce se ridica semne de intrebare dubioase deasupra capului persoanei careia i-a pasat atat de mult incat si-a asumat riscul de a spune o asemenea veste... Si stiu ca mesagerului nu i se taie capul :D

Liana, si totusi, sunt atatea alte persoane care aleg sa nu se bage :| Eu zic ca faci bine ce faci;)

Sorin, asa e si al doilea exemplu dat de mine: sotul se culca cu_cumnata. De cacat! E adevarat ca sunt situatii foarte delicate, dar "mesagerul" nu face altceva decat sa te scape de eticheta de prost-bou-chior:)

Alina, nici nu ma asteptam la altceva de la tine;;)

INTJ, nu cred ca pici in nici un fel, ti-ai spus parerea, ai dat un sfat, alegerea ii apartine in final. Si inca o chestie, femeile nu sunt chiar asa influentabile cum se crede;)

Anonim spunea...

se crede sau nu ... nu prea conteaza atata timp cat exact asa a sunat ce mi s-a reprosat. ulterior n-au mai existat decat "cuvinte oficiale" ... si nu din initiativa mea.