luni, 11 noiembrie 2013

Mini-poveste 1: O scrisoare netrimisă

Mi se pare că ești absent. Ca și cum ți-ai duce adevărata viață în altă parte și aici vii doar să dormi. Noi nu vorbim, nu facem planuri, nu comentăm filme, nu facem nimic împreună. Mai suntem împreună? Dincolo de faptul că suntem soț și soție, noi mai suntem împreună?! Cel mai tare mă disperă că mă faci să mă simt așa și să țip, să vorbesc aiurea,  să fiu o scârbă. Și eu nu sunt așa, mai poți să-ți amintești că nu sunt așa?! Nu știu ce-o să se aleagă de noi, dar sigur nu mergem în direcția cea bună.
De ce nu intri pe ușă val-vârtej să-mi spui "Iubito, lasă tot și hai să fugim un weekend doar noi doi, vreau să te strâng în brațe într-un pat în care n-am mai făcut-o, vreau să-mi înfig degetele în părul scurt de la ceafă și să te trag spre mine, hai, vino, o să ne alergăm goi prin camera de hotel și jur că nici o femeie în ochii mei nu-i mai frumoasă"? De ce tu doar taci și momentele frumoase sunt doar în mintea mea? Nu le intuiești, nu mă simți? Nu mă mai vezi... aș putea să-mi pun o oală în cap și tu n-ai observa cât sunt de caraghioasă, pentru că, nu că nu mă vezi, tu mă vezi neutră, nu sunt pentru tine nici, nici.
Eu am făcut asta? Tu ai făcut asta? Noi împreună am făcut asta? Cine dracu' a făcut asta?

Mototolise hârtia și privea de mult în gol. Când a sunat telefonul, un val de căldură i-a inundat obrajii și din ochi a început să plouă.
- Alo?
- Da, spuneți.
- Soțul dumneavoastră a avut un accident. Suntem pe autostrada Soarelui, kilometrul...
N-a mai auzit. A apucat cheile de pe masă, și-a pus trench-ul roșu peste pijamalele în carouri, s-a urcat în mașină și-a început să plângă cu lacrimi bolovan și muci. La radio Anouk urla never gonna be, never gonna be nobody's wife. Mă-ta!, i-a scăpat printre dinți și și-a șters mucii cu mâneca trench-ului.
Intrase pe autostrada Soarelui și nimic. Cât putea vedea cu ochii, nimic. Nimic neobișnuit. Ce câcat?!
Își scoate telefonul, trecuseră 14 minute, apelul era cu număr neafișat. Ce câcat?!
Oprește mașina de tot. Se uită în oglindă. Pe geam. Se dă jos și începe să râdă isteric lovind cu papucii de casă zăpada de pe marginea drumului.

Iubitule, e vineri, lasă tot și hai să fugim un weekend doar noi doi! A apăsat send message și-a așteptat.
Bine, nebuno, du copilul la mama, eu rezerv camera noastră, tot a nins așa frumos la Sinaia!

Niciun comentariu: