miercuri, 4 septembrie 2013

Doamnă educatoare,

Dumneavoastră nu o cunoașteți, nu știți nimic despre ea, cum nu știți nimic despre cum i se adună dimineața cârlionții în partea din față a capului, în cercuri jucăușe. Nu știți nimic nici despre cum sună râsul ei în somn sau ce mare caldă, grecească ascund ochii ei. Nu v-a complimentat niciodată felul de a găti cu mormăielile ei încântate și nici nu v-a prins de gât să vă spună iubețc pi tini, bucățica miea. N-ați auzit-o plângând niciodată și nici n-ați fost acolo să-i ștergeți sângele când și-a spart buza prima oară. Nu v-a spus niciodată să'u-mâna pe'tu masă după ce s-a ridicat de la măsuța la care pictase și nici n-ați fost cu noi când înțelegea să stea cu firele pe cap ca să iasă ok encefalograma. Nu știți că-i place să doarmă învelită oricât de cald ar fi și n-ați văzut nici cum îi fug colțurile gurii în jos când se supără. N-ați văzut-o reușind să se urce singură în leagăn și nici n-ați fost acolo să o prindeți înainte să cadă. Nu știți despre ea că, dacă țipi, îți taie toate punțile de comunicare și înțelegere și că felul ei caraghios de a râde te gâdilă pe dinăuntru. Nu ați văzut-o făcând primii pași și nici cum îi râdeau ochii când și-a pus prima mască de iaurt pe față.

O cheamă Iris (ea o să se prezinte Isis Foia) și e mai mult decât lumina ochilor și sufletului meu. Ea a înflorit în ăștia 2 ani și 10 luni, dar și eu am crescut lângă ea. Să o las să plece de lângă mine e ca și cum mi-aș deșuruba inima și-aș pune-o pe pervaz, la soare- oricum se usucă de dorul ei. Dar pentru că dragostea de mamă nu e dragoste de sine, am cumpărat pentru ea o rochie cu buline, iar pentru mine o mască cu un zâmbet încurajator pe ea și împreună vom veni să vă cunoaștem. Promit să nu plâng (decât după ce ies din incintă:p), să nu vă spionez (în fiecare zi:p), să nu mă îndoiesc de calitatea educațională și umană cu care-i așteptați pe copii (mai mult decât mă îndoiesc de bunici:p), dar trebuie și dumneavoastră să-mi promiteți că dacă va plânge, n-o veți uita singură într-un colț, că mă veți suna dacă ea va dori să mă audă și că, deși nu cred că e posibil să vă aducă vreodată în pragul acestei nebunii, nu veți ridica niciodată palma, bățul, rigla sau orice alt instrument, s-o loviți, nici în glumă, nici în serios, nici cu rol punitiv, orice ar fi făcut, nicicum. 

Ok, mamelordinlumeaîntreagă, we can do this!:))

3 comentarii:

Alina spunea...

ohhh, si eu simt exact la fel. Desi urmeaza sa mearga la gradinita peste 1 an, eu am inceput sa ma gandesc de acum :(.

Oita fantastica spunea...

hei, fruntea sus!cand este prima zi la gradi?
sa vezi tu cum o sa te simti cand o sa planga fata ca nu mai vrea sa vina acasa! mult succes va doresc si multe bulineee!!!

Ambasadoarea spunea...

Alina, mai vorbim peste 1 an despre asta, nu-ti toci nervii si inima in avans:)

Oito, pe 16. Multumim, tre sa fie bine, da-o-ncolo de treaba, ca doar nu-mi pleaca la razboi:))