Ești așa de urâtă

când te încrunți,
când te gândești să gătești ceva mișto și totuși n-o faci,
când lași ziua să treacă fără să râzi,
când legi banii de fericire,
când nu-ți suni prietenii pentru că aștepți s-o facă ei,
când nu te-oprești să mângâi cățelul care se ține după tine,
când (te) plângi,
când alegi să-ți amintești ce ai pierdut, nu ce ai câștigat,
când țipi,
când râzi de copilul (tău) văzându-l cum scutură o țigară imginară,
când îți asumi starea vegetativă de plantă de decor, nu pe cea de adult responsabil, dar mai ales interesant,
când nu mai numeri bucuriile mici pentru că le aștepți pe-alea mari,
când te minți,
când ai mai multe vise decât realizări,
când te sperii și fugi de the best version of you, în loc să alergi s-o iei în brațe,
când te ascunzi
și când spui nu la toate, de teama că s-ar putea chiar să-ți reușească ce îți propui!

Acum că știi, ce-o să faci?:p