joi, 29 aprilie 2010

Gânduri din săptămâna cu nr. 8

Am zile mai bune, când am impresia că nu mai există greață pe fața pământului să mă bântuie pe mine; zile mai proaste când greața se-ntoarce cu tot cu surorile ei, și nu ca să-mi spună un definitiv adio; și zile foarte proaste când ridicarea din pat mă încântă mai puțin decât să fiu călcată de tren de mai multe ori.

Adevărul e că nu m-am așteptat să mă simt chiar în halul ăsta, la fel cum nu m-am așteptat nici să-mi fie atât de rău încât să mă las de fumat. Că mi-am dorit asta, e partea a doua... Zilele trec oricum, indiferente la stările mele. Pentru mine primul trimestru se dovedește a fi criminal, câteodată mă întreb dacă și cum o să supraviețuiesc. Nu mai vreau să citesc nimic pe net că mă apucă groaza. Nu sunt pregătită să pierd. Să mă pierd. Să mă pun pe mine pe alt loc decât pe primul. Nu știu să gândesc așa. Cred că mă scald într-un soi de depresie, și cum ar putea să fie altfel când somnul nu mai e al meu, mă foiesc de 5 milioane de ori până să-mi găsesc o poziție în care să mă ia somnul, iar când am găsit-o greață îmi suflă-n ceafă? M-am săturat și să mă apuce plânsul în fața farfuriei de mâncare că nu mă pot apropia de ea și de burta asta așa mare în care pare că s-au aciuat 30 de embrioni, că altfel nu-mi explic de ce la 2 luni arată ca la 4. Ok, aș putea și să exagerez,  dar e dreptul meu, lăsați-mă!...

Ca depresia mea să aibă toate șansele să se-ntindă până dincolo de cer, în seara asta maică-mea pleacă din nou pe meleaguri străine, iar faptul că m-a mituit cu niște euroi nu șterge teama că o să mor într-un final de foame... Măcar primele analize par a fi ok, asta chiar e o mulțumire!
_____________________
Distracție plăcută de 1 Mai!
Vă invidiez și vă urăsc profund!

4 comentarii:

Annemarie spunea...

Poate suna sadic, dar ... mai scrie despre greturi si dureri! Eu citesc cu mult interes, pentru ca nimeni nu e sincer cand vine vorba de sarcina si de nastere, se spune doar ca "e un proces natural si frumos". Dar eu am vrut sa scormonesc putin, ca sa aflu adevarul. M-am gandit mult la toata treaba asta, si sunt la fel de egoista ca si tine... O colega de serviciu a nascut vara trecuta, si tin minte ca singurul lucru care-mi trecea prin cap era : "iti dai seama? trebuie sa stea tot timpul langa copil, n-are nici un moment pentru ea". Dar cred ca nu te ajuta cu nimic ce zic eu aici.... asa ca o sa incetez.
Ma rog, am pus si eu niste fluturi care sper sa nu te deranjeze.
Iti urez mult somn si un apetit cat mai mare!

Ambasadoarea spunea...

Annemarie, sa stii ca de asta o si fac, nu vreau sa imbrac in dulceata absolut nimic din ceea ce mi se intampla acum. Si daca pt. unii poate parea o exagerare sau o tampenie ori culmea egoismului, pt. mine nu sunt decat realitati. Realitati pe care nu multe femei le comunica celorlalte. Eu n-am stiut aproape nimic din ceea ce mi se intampla acum, pt. ca nimeni nu mi-a povestit la modul asta situatia.
Sa mai vii, ca mai stam la povesti!:)

elEna spunea...

"nimeni nu e sincer cand e vorba de sarcina si nastere?" hihihhhiiihihihi m-am rupt. Pai voi n-ati avut pe langa voi inca nici o "graviduta" sa vedeti ca are si zile de-alea si de-alealalte, ca multe vomita sau se irita din orice, sau sunt fricoase de mama focului? Sau ati avut dar n-ati vrut voi sa vedeti. hihihihih. Parca o si vad pe Amba in 3-4 sapt. cum "straluce" in post-uri care mai decare mai bine-dispuse. Ca sa nu mai vorbim "dupa nastere", ca e prea departe...

Sunteti prea dure cu voi insiva sa numiti asta egoism: ce scrieti voi e un punct de vedere bine intemeiat.

Uite, eu am fost la randul meu insarcinata. Zile ca dracu au fost. Muuuuulte. (Vomitari, greata, somn de picam de pe scaun, seara imi venea sa-i bat pe toti, etc. etc.) Da' parca in viata de zi cu zi nu sunt? Cate-odata imi vine sa dorm 24 din 24 si nici barem nu mai am scuza "sunt insarcinata"...

Ambasadoarea spunea...

Elena, eu i-am dat dreptate Anamariei pt. ca, desi am avut si am cunostinte mai mult sau mai putin apropiate cu burtoi, ele nu s-au manifestat in nici un caz asa cum o fac eu, iar daca eu le spun lucrurile astea, le recunosc si ele, altfel nu scot un sunet; parca s-ar feri sa fie atat de sincere si stiu sigur ca unele chiar fac asta, habar n-am de ce.
Eu sunt sigura ca voi avea momentele mele de "glorie" si ca voi uita zilele astea naspa de acum, iar momentele astea, in absenta sarcinii, nu sunt posibile, nu la mine...Deocamdata asta simt, cu asta defilez:)