Ne chinuim, lucrăm la asta, negociem termeni, dar practic vorbim singuri.
Nu prea reușim noi să ne înțelegem cu ea, poate că suntem cumva prea înguști la minte pentru șobolancă, Lola, de altfel, are zeci și sute de feluri de a se manifesta și de a comunica cu noi. De exemplu, nu mă piș pe păturica absorbantă, mă ia cu amețeală de la albul ei, mai bine-i pe gresie, parchet, pat. Sau, de ce să roadă bețele alea special create pentru dihori crăcănați ca ea când are la dispoziție atâția papuci, cizme, teniși, adidași?! Proști noi că am crezut că un câine de rasă înseamnă un câine educat:) Dincolo de răzvrătirile astea, are niște apucături și niște alintături în cap de ori mori de râs, ori te topești de drag. Și nu e, în nici un caz, un câine inactiv și apatic, cum îl avertiza pe beau femeia de la firma căreia l-a luat. Poate doar dacă vrea cu adevărat să doarmă și dacă se află în momentele alea în brațele/pe burta/în jurul gâtului unuia dintre noi. A, și să nu miști un deget, că dac-ai făcut-o, trezești iar bateria din ea.
De câteva zile, mai nou, crede că castronelul în care îi punem grăunțe este viu. Și el împreună cu grăunțele sunt, de fapt, niște creaturi malefice, deghizate, pe care ea le-a simțit și se chinuie să le îmblânzească. Asta când nu se sperie de ele și-i trece și pofta de mâncat.
Nu prea reușim noi să ne înțelegem cu ea, poate că suntem cumva prea înguști la minte pentru șobolancă, Lola, de altfel, are zeci și sute de feluri de a se manifesta și de a comunica cu noi. De exemplu, nu mă piș pe păturica absorbantă, mă ia cu amețeală de la albul ei, mai bine-i pe gresie, parchet, pat. Sau, de ce să roadă bețele alea special create pentru dihori crăcănați ca ea când are la dispoziție atâția papuci, cizme, teniși, adidași?! Proști noi că am crezut că un câine de rasă înseamnă un câine educat:) Dincolo de răzvrătirile astea, are niște apucături și niște alintături în cap de ori mori de râs, ori te topești de drag. Și nu e, în nici un caz, un câine inactiv și apatic, cum îl avertiza pe beau femeia de la firma căreia l-a luat. Poate doar dacă vrea cu adevărat să doarmă și dacă se află în momentele alea în brațele/pe burta/în jurul gâtului unuia dintre noi. A, și să nu miști un deget, că dac-ai făcut-o, trezești iar bateria din ea.
De câteva zile, mai nou, crede că castronelul în care îi punem grăunțe este viu. Și el împreună cu grăunțele sunt, de fapt, niște creaturi malefice, deghizate, pe care ea le-a simțit și se chinuie să le îmblânzească. Asta când nu se sperie de ele și-i trece și pofta de mâncat.
5 comentarii:
=)) =)) =))
Mare grija cu bateriile cainelui...ca dureaza mult..foarte mult...
Cred ca ai ceva virus p-aici, ca atunci cind dau sa comentez, imi deschide si o fereastra de spam.
Asa, Lola ta este de exceptie, iar tot circul asta e temporar!
Sa va traiasca caraghioasa!
Liana, :D (de la Lola)
Catman, pai sa dureze, ca jucariile la astea-s bune:)
Ionouka, si eu zic ca-s niste probleme pe-aici, dar de reparat... poate doar Lola sa se priceapa, ca eu sigur nu:)
Si sa ne vedem, fata, odata! Fa tu planul si noi ne tinem de el;)
e o scumpaaaaa :)
Trimiteți un comentariu