marți, 19 mai 2009

Colorată ca o zi de mai, cu sufletul curat ca o furtună SUNT EU

Ok, poate nu trebuie să ofer nici prezumţia de nevinovăţie, nici circumstanţe atenuante.
Prima oară când m-am gândit să scriu într-un colţ despre drepturile de autor am zis că o dau în paranoia, că nu e cazul, că există nişte reguli (unele nescrise) şi o bună practică pe care toată lumea le cunoaşte, că n-am de ce să mă cred mai cu moţ, cine să vină şi ce să fure de pe blogul meu? mă întrebam. Apoi m-am gândit să-mi depozitez aberaţiile (mai mult sau mai puţin) literare într-un alt blog secret, budit bine, numai de mine ştiut (şi încă o pereche de ochi verzi) şi să las aici doar poveştile şi gândurile comune. Dar m-am învăţat aşa. M-am obişnuit să fiu amestecată. Crudă. Brută.

Azi toate s-au schimbat. Răsfoindu-mi blogul descopăr aici o Alină care nu numai că mi-a ciuşpit ceva ce-mi aparţine, dar s-a mai şi înfipt în nişte versuri care pentru mine înseamnă ceva, că doar de aia se cheamă că sunt ALE MELE, şi, ca minunea să fie şi mai minunată, şi-a trântit şi un titlu de blog frumos: Colorată ca o zi de mai, cu sufletul curat ca o furtună. Nici măcar nu-mi face cinste alăturarea acestor cuvinte personale cu acel blog. Dacă cineva e curios poate să descopere singur de ce. Cu toate astea, şi dacă mi-ar fi fost solicitat acordul, tot aş fi spus nu. Din posesivitate sau zgârcenie? Din silă sau lipsa dorinţei de a figura aiurea, pe oriunde? Nu consider că trebuie să răspund sau să mă justific. Ca proprietar al unui lucru mă văd şi mă ştiu îndreptăţită să dispun de el fix aşa cum vreau eu.

Nu ştiu câţi dintre voi vor înţelege în ce hal m-a trăsnit în moalele capului descoperirea asta. Mai ales când e vorba de versuri, pe care niciodată nu le-am scris pentru alţi ochi, pentru alt suflet. Toate sunt din mine, pentru mine. Poate că asta înseamnă doar începutul şi poate că de acum mă voi cenzura şi voi renunţa la a publica altceva decât poveşti ordinare...

I-am scris individei un mesaj decent în care îi explicam situaţia. Un comentariu, de fapt. Pe care nu ştiu dacă l-a citit pentru că nu e publicat. Poate aşa o să ajungă la urechile ei şi poate că o să înţeleagă să şteargă cuvintele mele de pe blogul ei. Definitiv.

5 comentarii:

Anca Dionisie spunea...

Am păţit ceva asemănător...individul pe nume EL îmi posta pe blogul lui poeziile MELE...schimbându-le titlul...I-am scris şi şi-a cerut scuze...Dar m-a tulburat tare faza...

Tomata cu scufita spunea...

M-am gandit si eu la un moment dat sa pun ceva disclaimer de genul asta, dar nu m-am gandit ca cineva va vrea sa fure ce am scris eu. Da' am patit-o. Mi s-a furat un post despre filme, dar la cererea mea s-a adaugat linkul spre mine, macar atat.

Chiar, ce poti sa faci daca acel cineva nu precizeaza sursa de unde a luat ce a postat? (in afara de a scrie un post despre asta). Adica exista ceva legal?

Liana spunea...

Da, exista. Se numeste legea dreptului de autor. Dar decat sa te complici asa, mai bine o pleznesti bine pe aia :)

Sorry, ba :(

Sorin Grumăzescu spunea...

Dap. Patit si eu. N-am scris nimic la mine pentru ca nu vad de ce ar trebui sa-i fac reclama. Am adaugat un comentariu la el, scris frumos, fara injurii. Comentariu publicat si gata. Nu si-a cerut scuze, n-a comentat si totul s-a terminat acolo.
In rest? Bine? Sanatosi? :D

Ambasadoarea spunea...

Da, Anca, nu stiu de ce fac unii oameni asta...

Tomata, sigur ca exista posibilitati legale. Cu toate astea, din pacate, Romania e inca novice in domeniul drepturilor de autor si a proprietatii intelectuale, ceea ce face ca procedura sa fie destul de anevoioasa si alambicata... Oricum, daca ar fi fost cazul as fi inceput demersurile.

Liana, mda. Avem di tati:)

Sorin, sa stii ca nu suntem prea (foarte) bine, daca tot intrebi. Mai ales eu:)