Oversized

Într-una dintre rătăcirile mele pe tărâmurile colorate ale minunatului Pinterest, am avut o revelație năucitoare. Trebuie să fiți pregătiți să auziți asta, if not, please go, goooo, save yourself de niște informații absolut inutile! So, se făcea că cerul s-a luminat deodată și-un fulger fantastic a împărțit oamenii în oversized și... restul:p

Dar ce sunt aceste vietăți? Cum s-au născut ele? De unde vin? Cum e lumea lor? Cum poți să devii ca ei? Tre să vrei să fii ca ei? E mai bine să fii oversized decât... restul? Well, habar n-am. Dar eu, eu sunt oversized. Și ca mine, mai sunt și alții, asta e sigur.

Primele semne mi s-au arătat în liceu când furam din garderoba tătească bluze, bigmene și tricouri și mă gândeam eti, boșorogu', ce haine bengoase are! (unde boșorogu' de taică-miu avea atunci 37 de ani:))). Eu mică, ah, slabă mai eram, hainele mari, lălâi, iubeam cum mă simțeam în ele! E drept, eram la fel de feminină ca vecinul de la parter, cred că doar părul lung, coamă sălbatică, mai putea pune o bilă albă în coșul feminității mele, în rest, mnu, nu mergeam pe calea asta, de fapt, abia de câțiva ani încoace am început să bâjbâi prin bezna asta tulbure și să mă lovesc de toți pereții și să dau rateuri, dar asta e o discuție pentru altcândva. 

Oricum, ca să ies din balta asta a trecutului (pentru că încă nu mi-e clar unde s-au dus atâția ani și dacă trebuie să-i mai aștept mult sau să-mi iau gândul de la ei), ideea e așa: o dată oversized, mereu un oversized. Nu poți să te lepezi de tine, să te minți, să te ascunzi, nici nu ai de ce, interiorul tău de mic oversized o să găsească mereu o cale să se manifeste: un inel c-o piatră cât turla unei biserici, o bluză de pijama lăbărțată, păr lung, turbat, boyfriend jeans, fuste maxi, tricouri bărbătești, poșete mari, bocanci, brățări late din piele, collar, etc, etc, sunt infinite moduri de a se manifesta, nu te mai opune degeaba că strici tot:p. În timp ajungi la un așa nivel superior că începi să observi că și inima e tot oversized, că deși schimbarea începe din exterior, când ajunge la miez îți dai seama că intersecția unde se unesc aceste două drumuri e cine ești tu cu adevărat, felicitări, tre să fie grozav să ajungi acolo, abia aștept!:p

Ca să închei această lecție absolut vitală, iată câteva moduri de a recunoaște un oversized matur, pe lângă cele vestimentare:

- râs colorat, zgomotos

- păr nepieptănat sau greu domesticibil

- generozitate sub toate fornele ei

- ceva mare pe fața lor: nas, gură, ochi, something:))

- limbaj bogat, spumos

- îi place să mănânce și-o face în așa fel că n-ai cum să nu observi ce face plăcerea asta din el, ori mormăie, ori înfulecă cu viteza luminii, ori mănâncă direct din oală, ori mănâncă tacticos de zici că pentru el nu mai există altceva de făcut pe lume.

Uitați-vă bine în jur, așaaaa, îngustați ochii, concentrați-vă, l-ați găsit? Tu, daa? Perfeeeect! Now go și îmbrățișează-l, ce mai aștepți?! Cel mai probabil o să râdă la tine și-o să te invite la o cafea, dar dacă dai peste un oversized deprimat ai toate șansele să-ți facă gaură în cap cu piatra inelului sau să te înece în apelative pe care n-ai vrea să le audă copilul tău. Oh, well, n-am zis că suntem perfecți!:))