joi, 24 octombrie 2013

2y11m: încă puțin și schimbă prefixul:p

Și-apoi o să facă 3 ani și la fel de bine ar putea să se mărite imediat după, că eu tot năucă m-aș uita la ea. Când s-au întâmplat toate astea? Când?

E un copil sensibil pe o parte, curios pe cealaltă, e amuzantă, îi spun tot felul de tâmpenii și ea știe că glumesc, dar verifică totuși- ai gumit, mami?.
E atât de frumoasă când râde, sunetul râsului ei e de departe muzica mea preferată.
E încăpățânată și îndărătnică (și mie-mi tot vine să arunc vina în cârca grădiniței pentru atâția nu-uri și nuveau-uri care-au năvălit peste noi), când nu vrea ceva, nu vrea și punct, nu există cale de sucire, negociere, nimic (așa se face că într-o seară am plecat la cumpărături cu ea în pantaloni de pijama). Totul obții de la ea dacă ești calm, cald, coerent, dacă ți-ai pierdut un pic cumpătul (tot din cauza ei:p), adio! La fel, prea multă băgare în seamă o inhibă și enervează, de asta nu suportă să fie luată în brațe și pupată așa, forțat (numa' educatoarea nu vrea să priceapă asta și se tot bagă în sufletul ei).
Nu mai vrea să îmbrace altceva decât colanți și dresuri (blugii și orice alți pantaloni sunt so no, no, no), vrea să le facă pe toate singură și e foarte mândră că poate.
Vorbesc cu ea ca și cu un adult. Sigur, am diminutivat și eu pe ici, pe colo, am alintat-o în feluri imposibil de redat și m-am prostit în încercările de-a o face să râdă, dar, în rest, explicații sincere, serioase, chiar și cu cuvinte (dacă altfel nu se putea) de care nu mai auzise, n-am putut, n-am avut chef și răbdare să inventez rahaturi, iar când n-am știut să răspund (cum face ariciul, de exemplu) i-am spus că nu știu și că oricum nu le știu pe toate, să se obișnuiască cu ideea:p).

S-a tăiat la un deget (din vina mea, if you must know), ocazie s-o aud spunând că o doare sângele:p

Ești cea mai gozavă, mami, și cea mai sănătoasă!, mă lingușește ea într-o zi.

- De unde ai venit tu așa drăguță și amuzantă și minunată?, o jumuleam și-o întrebam io retoric într-o seară.
- din fage'ie (sufragerie), mami :D

- Cine-i iubirea lu' mami?
- Eu cu tine.

Nu știu un' se duce timpul ăsta, de ce se grăbește așa, mi-am dorit, nomal, s-o văd mare, dar nu știam că asta vine cu prețul uitării unor momente de bebelușie care făceau sensul vieții mele la vremea aia. Mă uit la poze de-atunci și mă doare dorul de Iris bebeluș (mai mult ca sigur că asta e capcana în care cad mamele care au un copil măricel de-ajung să mai facă unul :D).

2 comentarii:

Monica Bildea spunea...

Mai bine mai faci una/unul ca sa treca timpul mai cu spor :) Sigur ca nu e un sfat necerut, e un gand obraznic si razlet care mi-e trecut peste taste!

Butterfree spunea...

Venim si noi tare din urma... Inca putin si face si mandra mea 2 ani... Ce scrii tu e un fel de avanpremiera pt mine :*