Rețetă

Se ia o zi din calendar. 

Una la nimereală. 

Să fie gen ziua de 22 octombrie. 

Se adaugă 35 de ani de când s-a născut omul care ți-a dat titlul de soție, dar mai ales de mamă. 

Se dirijează căldura din ținuturi mai calde spre orașul vostru. 

Se duce copilul la grădiniță și se uită repede că iar a fost o dimineață în care a plâns strângându-te de mână să nu pleci. 

Se colorează frunzele în culori imposibil de redat cu acuarela sau canon-ul. 

Se ia drumul pieței și se cumpără verde, roșu, galben, gri. 

Se râde la soare cu deștele încleștate pe sacoșe. 

Se gătește agitat, dar cu bucurie, cina pentru prieteni. 

Te miri de plin și de cald. 

Dacă n-ar trebui să unesc culorile cumpărate astfel încât să rezulte un humus fenomenal, salată de vinete (cu maaaayoo), pește și salate și dressinguri și încă-nu-știu-ce-dulce, știu eu un copac din parcul mare de lângă noi căruia au început să-i cadă frunzele, de azi, una câte una, sub el aș sta și m-aș uita în sus și în mine, ca proasta:p