miercuri, 30 octombrie 2013

Me, myself and I (1)

Am o babă în bloc care îmi tot aduce hainele ei vechi, de pe la 1800 or so, pe motiv că ea s-a îngrășat și nu-i mai vin, păcat de ele să nu le poarte cineva, că tare mai sunt bune, dar oribile :))
Nu întrețin și nu încurajez genul ăsta de apucături, nu sunt prietenoasa blocului sau ceva, pur și simplu, din când în când, habar n-am de ce, femeia asta ne bate încet la ușă și cu vocea ei mică, de miloagă convinsă că ne face o mare bucurie, ne pune pleașca în brațe și pleacă senină spre casa ei aflată în diagonală cu a noastră. În urma ei, eu sau beau-ul, în funcție de cine a fost ghinionistul în ziua aia, sau chiar amândoi odată, rămânem proști, cu o expresie de silă înlocuită rapid de una dementă, de râs. Și dă-i și râzi. Ahahaha, ce cojoc ți-ai tras, nebunule! Ahahaha, ce fustă ai tu, nebuno!
Într-una din zilele astea norocoase, de un sacou oribil, văd că era prinsă o broșă, I loooove broșele (nu le port niciodată, dar ce, tot true love e:p) și-atunci mi-au sclipit ochii și emisfera mea, cea responsabilă cu sehașurile, a început să pâlpâie: cine știeeeee ce-o mai avea baba asta, daaaaaaacăăă are bijuteriii vechi (aici deja au început să piuie toate alarmele, iubesc, iubesc bijuteriile vechi), dacă are pălării, bonete, fuste, poșete vechi, dar ultra-mega cool, ce mă fac, ce măăă faaac? Oh, god will help me, dacă e ceva în casa aia ce tre să ajungă la mine, va găsi sigur o cale! :D

Povestea de mai sus merge la fix ca preambul pentru ceea ce numesc eu evoluție (și dacă tre să poarte un nume, să-i zicem) vestimentară. Și în ultimul timp, deși poate nu e atât de vizibil pentru multă lume, urc niște trepte pe această scară. Iar pentru că, de fapt, toate sunt legate de toate, evoluția asta se ține de mână cu dezvoltarea personală, cu știu-cine-sunt, așa cum mă vezi, mă văd. Dar, oh, nu vrem să intrăm în păienjenișul ăsta, așa mai bine cotim elegant la dreapta. Iată la ce mă refer, pentru mine evoluție e:
- să porți fuste. chiar și tutu skirt (sigur, nu din alea de poartă toddlerițele).
- să refuzi să mai cumperi încălțăminte ieftină, de calitate îndoielnică.
- realitatea e că ai degeaba 30 de poșete, dacă sunt ieftine. se vede, you know (prin ieftine nu mă refer la faptul că sunt cumpărate dintr-un sh:p).
- ciorapii (adică șosete. se zice ciorapi și la dresuri?!:p) lungi, peste genunchi, texturați, din lână, sunt cool.
- hainele trebuie să fie mărimea ta. nu aproape, nu pe lângă, nu cât de cât (acum, na, dacă vrei cu orice preț să îmbraci cu pulover lung XL, deși tu ești M, pentru că îl simți so you, please do, mai știu eu pe cineva).
- o geacă scurtă de piele și una de blug tre să aibă toooată lumea. lucrez la asta.
- culori. let there be colours.
- rochiile reprezintă latura mea ... sensibilă. cred că am fugit atâția ani de ele, pentru că fugeam de această latură:p

Îmi plac hainele. Cre că înțeleg limbajul lor, trebuie să am doar curajul să le ascult. Mă simt vie, reală, importantă, minunată, de fiecare dată când mă las pradă unei combinații... mai puțin boring. Cred că atunci sunt eu, the real me, aia mișto:p Concluzia mea, și asta e pe făcute, nu doar pe vorbite, e că pentru fiecare lucru ieftin pe care ni-l cumpărăm (și I mean ieftin, nu care costă puțin), ne scădem din valoare (nu, nu-i nimic superficial în asta). Știu, sună nasol, dar asta e realitatea, acum ce facem, ne câcam în ea sau o luăm de braț și-i spunem mai zi?!:p Ziceam că pe făcute. Da, păi, am aruncat/donat încălțăminte, haine și poșete care nu se regăseau pe lista cu permise, așa cum simt/știu acum. Chiar dacă nu erau purtate (sau poate cu atât mai mult), chiar dacă arătau bine (dacă nu-mi mai aminteam anul când le-am purtat ultima oară, însemna că trebuia să ne despărțim) și voi continua să fac asta până când voi avea o garderobă curată, nu ticsită, cu haine din povești diferite, care nu se înghit unele pe altele. În modă (și accept faptul că, în ceea ce mă privește, poate fi mult spus modă) funcționez după instincte, ele sunt bune, io stric tot:p

Asta e prima postare din cele câte vor urma unde eu, EU, sunt luată în vizor, analizată, curățată, cârpită, aerisită, I need that! Hai că într-o zi, când voi ajunge acolo unde acum doar cu mintea hălăduiesc, o să vă arăt și vouă imagini doveditoare!

3 comentarii:

emilie.veres spunea...

Tare m-as bucura daca ai si purta brosele:) Asa ca ma ofer sa iti trimit una facuta de mine.Tu doar alege! http://emilieveres.blogspot.ro/search/label/brose
Legat de babuta, a mea avea(acu s-a mutat in oras) peste 70 si ne aducea prajiturele(sotu nu a gustat niciodata, spunea ca e in stare sa ne otraveasca:)), ce e drept semana cu baba ce ii aduce mere rosii lu Alba ca Zapada) si obiecte de decor(bibelouri, radacini...) sau trebuie sa recunosc ca a scapat si un colier din niste perlute de la bunica ei, pe care le-am daruit cu mare drag lu sormea ca nu mai putea dupa ele:)) asa ca ne-am mai bucurat de felul in care ea simtea sa ne intre in casa ca sa iscodeasca sub paravanul ca daruieste:).
Astept un semn de la tine!

Ambasadoarea spunea...

Aww, Emilie, esti asa draguta, dar eu de ales n-am cum, toate sunt asa frumoase! Pe bune:D

Ahaha, nici eu n-as manca nimic adus de vreo baba, indiferent cum arata:p

emilie.veres spunea...

:)) corect!! mancatu asta:p

Astept adresa ta, sper sa se potrivesca macar pe o palarie:))sau pe o geanta sau o pui la fereastra, vezi tu!
Cu drag:)