luni, 18 aprilie 2011

(aproape) 5 luni c-un Iris mare, amuzant și jucăuș

- Iris e p'efelata laptelui. Mănâncă copilu' ăsta like there is no tomorrow. Asta înseamnă mai mult de 30 litri de apă, 8 cutii de lapte praf și cam150 de pamperși pe lună. Nu mă plâng, doar că am calculat într-o zi și mi s-a părut amuzant că-ntr-un copil așa mic intră (și iese) atâta apă:)
- normal, o atrage tv-ul cu luminile și culorile lui cu tot.
- abia așteaptă să o bagi în seamă, să o jumulești, să o pupi, să o bosolești. E jucăușă și țipă de bucurie. Na, și de nervi. Dar mai rar.
- nu am început încă diversificarea, mi se pare că mai târziu e la fel de bine ca mai devreme, dacă nu chiar mai bine. Rațiunea că aș cheltui mai puțini bani decât cu laptele praf mă lasă rece. Sunt, însă, curioasă să-i văd fețele când o gusta prima dată sucuri și pireuri. O, și ce meniuri am pentru ea (sper să nu mă pună să gust eu înainte, că am pus-o)! Imediat după Paște, că tot face 5 luni, o să încep să-i dau suc de morcovi (cred că ăsta se dă, mă mai documentez).
- îi spuneam într-o zi beau-lui uite, mă, arată și ea a copil. Și el da' ce, până acum era vreun animal? Eh, nu, era bebeluș, acum e mare :))
- mă abțin cu greu să nu-i cumpăr toate rochiile de pe fața pământului (nu că aș avea bani pt toate...). I-am luat, de exemplu, o rochie pt îndepărtata vârstă de 2-3 ani pt că n-am putut să o las în magazin.
- mi-e frică de perioada cu apariția dinților.
- n-aș mai mânca, n-aș mai bea, n-aș mai cumpăra nimic pt mine, ca să-i dau ei, să-i iau ei, să-i fac ei. Desigur, nu fac asta, încă mai am o parte din creier neafectată de iubirea asta nouă: ))
- de fapt, nici nu mi-e dor de viața dinaintea ei. Sigur, îmi lipsesc unele lucruri, dar de nimic din ce nu pot avea/face acum.
- mă întreb câteodată când pana mea a crescut așa repede? Și eu unde am fost? Parcă peste noapte, pe furiș, pe la spatele meu, a crescut, s-a transformat.
- sunetele pe care le scoate sunt mai multe, mai diversificate, mai ascutite, mai descifrabile.
- râde așa frumooos. Când atinge cu mâinile barba lu' ta-su, când o mușc de degete, când fac cu palmele ei b'avo-b'avo, când o împung cu nasu' în burtă sau la subraț, când faci ca toate animalele în fața ei, doar s-o vezi cât mai mult cu gura pân' la urechi.
- a început să-și ridice căpățâna dacă stă întinsă/când se trezește, ca o suricată care nu vede de un dâmb, și când dă cu ochii de mine, își lățește gura într-un zâmbet de toată frumusețea.
- a devenit conștientă de existența loloasă din casă, se uită după ea fascinată. Loli îi roade șoșonii și-ar linge-o până i-ar lua un rând de piele.
- e în continuare sociabilă, râde, vorbește cu toți. Numai câteodată (dacă e obosită) o apucă bocitul și pune botul ăla adorabil de babă.
- tot acum, spre sfârșitul lunii a patra, a început să stea singură în funduleț (mi-a bătut inima subit mai tare când am văzut asta, pe 13).
- stă să-i facem poze, de zici că-i făcută pe vreun podium, ceva. Știu sigur că nu era podium ăla, eram acolo în seara aia.
- mi se pare că e cel mai frumos și cel mai deștept copil din câți au existat vreodată pe fața pământului. Și, ferească Dumnezeu, să mă întrebe cineva ce mai face (așa, de complezență) că nu mă mai opresc din laude și exclamații! :)
- mi se spune (deja) că e o alintată, că am învățat-o prost. Cred că din cauză că n-o lăsăm să behăie în pătuțul sau pe albina ei, că vorbim și ne jucăm cu ea cam ... toată ziua. Well, noi nu putem fi altfel. Ne e dragă mai ceva ca ochii din cap și nu ne e frică să arătăm asta :D
- azi mergem la vaccinare. Așa târziu pt. că am refuzat eu să îi fac vaccinul de 4 luni la o distanță mai mică de o lună față de ăla de 2 luni (făcut cu întârziere, la 2 luni și 3 săptămâni).

Eu? Eu nu mai beau ceai Silhuette Help, mi-e scârbă de el. M-am înscris (v-am zis) în programul Tnuva- Hunger Management și de rușine, nu mai mănânc haotic și mă gândesc de 2 ori înainte ce bag în gură. Am terminat ședințele de laseroterapie, rezultatul? Durerile de spate sunt tot acolo. Aș spune c-am făcut câcatu' praf cu ele, da' io nu vorbesc urât pe blog :). Îmi cade părul râuri-râuri, nu m-aș mira dacă m-aș trezi într-o dimineață și-aș remarca că din oglindă mă privește un Kojak feminin. Nu-i frumos să te lauzi, dar eu trebuie să notez asta undeva, așa că o să zic că o să ținem post săptămâna asta, ceea ce-mi doresc să și reușesc. Așa. Sâmbătă am avut 2 bucurii notabile: am încăput într-o pereche de pantaloni ȘI într-o rochie :)

6 comentarii:

Li spunea...

Eu ma las de citit blogul tau. Nu de alta, dar imi faci pofta sa fac un plod. And I am not ready for that yet :)

In alta ordine de idei, abia astept sa o cunosc si eu. :)

andreea spunea...

ce scumpa este!!! pare o papusa :D

Ambasadoarea spunea...

Liana dear, oricand va veni momentul, asta te asteapta si pe tine, take your time :P
Pai sa vii sa ne vezi, nu ne mai ameninta:)

Merci, Andreea, este si papusa si printesa si purcica si dementa si floricica, in toate felurile :D

Li spunea...

Cred ca mai repede veniti voi sa ma vedeti pe mine. Ca atunci cand ajung pe plaiuri romanesti, pune granny monopol pe mine :))

femeia fericita spunea...

faza cu caderea parului e numai temporara. am zis!

Ambasadoarea spunea...

Pai dac-ai zis, asa o fi:)