O cunosc din clasa a noua. Am fost colege de bancă. Era lângă mine la teze și chiar și în catalog eram aproape de ea. Era lângă mine când chiuleam, când fumam primele țigări. Era lângă mine când îl cunoșteam pe cel care avea să fie prima mea dragoste. Eram împreună la zile de naștere, concerte, revelioane. Au trecut muuulți ani de-atunci. Dintre noi două, doar eu m-am încăpățânat să o văd mai prietenă decât e. Dacă aș vrea, aș înțelege că prietenia noastră a fost o prietenie "la bine". În toate celelalte momente ea a lipsit. Ba mai mult, nu s-a ferit să-mi arate că oamenii tânjesc după ceea ce au alții și că asta îi roade până la os. Nu s-a ferit să se ducă în casa prietenului meu și să facă acolo lucruri pe care doar imaginate și dor. Nu s-a ferit să se insinueze în viața mea după absențe de luni de zile, plânsă și părăsită, cu sentimentul că i se cuvine toată atenția. Nu s-a ferit să îmi scoată ochii pentru ceea ce am, pentru poveștile de dragoste pe care le trăiam, pentru prietenii pe care mi-i făceam, pentru cadourile și atențiile primite, pentru faptul că eram populară sau, pur și simplu, pentru că nu eram ca ea. Aseară, după un alt episod care începe cu "nu s-a ferit..." am înțeles că n-am nevoie de "scorpioni" în viața mea. Ea rămâne să înțeleagă ce vrea pentru că eu, pentru prima oară, nu mai simt nevoia să stau să explic, să aduc dovezi, să mă enervez, să acuz.
Cum spuneam , people are people, not friends! De ce dracu' nu-mi intră asta-n cap?
Postări
9 comentarii:
Nu stiu daca si la toata lumea e la fel, dar eu in timpul sarcinii m-am descotorosit de toate "prieteniile" in care imi toceam creierul sa ajut si sa fac bine si eram luata de fraiera. Si asta, vorba ta, fara explicatii.
Una voia neaparat sa se sinucida (in ciuda explicatiilor si eforturilor mele de psiholog fara atestat), santaj sentimental pana in panzele albe: "Eu n-am avut noroc in viata, ma duc, sa va las pe voi fericiti". Du-te si-ti pune streangu' in gat, asa teatral ca de obicei; sa te gaseasca la timp, inainte sa mori de-a binelea. Si dupa 7 luni cand te-au eliberat de la reabilitare, suna la mine pana te iau toti dracii. Ca eu m-am dus din viata ta forever "ca sa te las pe tine fercicita"
Inseamna ca e ceva, Elena, pentru ca asta imi vine si mie sa fac. Probabil ca, odata cu renovarea casei/camerei pentru copil, se impune si o altfel de curatenie:) Recunosc, eu nu sunt foarte curajoasa la "desprinderi" din astea, dar se pare ca Iris e, thank God:)
hey your blog design is very nice, neat and fresh and with updated content, make people feel peace and I always enjoy browsing your site.
- Norman
am avut si eu asa ceva si chiar o iubeam si chiar ma parazita infurietor de tare... si vedeam ca ma paraziteaza, dar nu ma puteam abtine. tot ea m-a sutuit cand nu i-a convenit ceva. duca-se cu 'mniezo!
Stii ce ma-ntreb (tot de la melodia aia s-ar putea sa mi se traga)? Oare pe noi ne considera cineva paraziti din astia?
Cand cineva iti bruiaza echilibrul interior, linistea si convingerile, exista o singura solutie: eject! Traim printre (tot felul de) oameni, din fericire sau din pacate, si, asa cum ai tras singura concluzia, nu toti ne sunt prieteni.
Daca altii ne considera pe noi asa...hmm...e problema lor. Sa nu ne mai caute! -probabil nu erau nici pentru noi pe lista de favorites.
:( Oamenii astia aduc tristete... ma bucur ca nu mai simti nevoia
Asa e, Anda... oprim tot si mergem mai departe, nu lipsiti de regrete ca nah, asa e-n viata...
Evergreen, chiar ca-i trist.
nu e de la melodie. e de la altii
Trimiteți un comentariu