vineri, 13 august 2010

Cine resuscitează trecutul?

Și de ce? Îl chemăm noi din morți sau vine singur peste noi ca să ne mai zburlească puțin părul de pe mâini? Pentru că trecutul îl împarți cu cel puțin o persoană, ce te faci când asta nu e pregătită să dea pagina, să meargă mai departe? Am trecut și eu prin asta, ați trecut și voi. Părerea mea e că uneori trecutul trebuie pocnit cu toată puterea în moalele capului, să nu mai miște, să nu mai zică nimic. Nu știu cum se face, da' parcă de la o vreme doar eu mă prind că așa stau lucrurile. Nu știu dacă asta vine din experiență sau am eu vreun har divin:)
Am o prietenă care e într-un mare impas... amoros.
Să aleagă individul pe care îl iubește din clasa a patra, al cărui nume l-a scris pe toate caietele atâția ani în continuarea prenumelui ei, un individ cu care știe sigur că ar face cei mai frumoși copii și o pereche numai bună de invidiat de toată lumea, dar care e stabilit în altă țară de ani de zile și cu care a avut o relație lungă, dureroasă, solicitantă, cârpită, frumoasă, unică, răvășitoare, reîncălzită, care a făcut-o să sufere ca dracu' doar pentru că știa că poate face asta, care crede că i se cuvine tot și toate sacrificiile de la ea trebuie să vină pentru că el vine cu vorbele mari și atât, un individ despre care știe că o iubește dar are un asemenea caracter ce face dacă nu imposibilă, atunci sigur dureroasă relația dintre ei, care n-ar renunța la locul lui călduț din țara lui nordică, dar așteaptă de la ea să renunțe la tot pentru niște vorbe pe care le-a mai zis și-n alți ani, cu alte ocazii, să aleagă deci un individ cu care vibrează de o viață pe note înalte, dar în neconcordanță?
Sau un tip normal, bun, nu chiar arătos din cale-afară și mai mic decât ea cu 3 ani, despre care știe sigur că n-o va face să sufere, care îi face toate poftele, deși nu are bani (ea având), cu care are parte de partide amazing de sex, care o ajută în toate cele, dar pe care îl domină și-l inhibă într-atât încât pare blocat în reacții și-n emoții, de zici că-i un robot programat să ducă la bun sfârșit un plan, care ar sări din somn la primul semn al ei, care o face să se simtă în siguranță și cu care părea să aibă o relație mulțumitoare până la apariția monstrului din trecut, cu care e de aproape un an, dar cu care nu prea se vede măritându-se pentru că, de fapt, superficială cum e pe alocuri, îl consideră inferior din punct de vedere financiar și ... fizic, dar pe care nu se îndură să-l părăsească?

De fapt, alegerea ei e mai simplă de-atât. Sau așa părea, înainte să mă apuc eu să mă-nșir pe-aici.
Să aleagă pasiunea, dragostea aia care pârlește și consumă? Ar putea. Dar ce te faci dacă știi că omul de care ți-ai legat atâtea vise și pe care îl simți parte din tine pentru că îl știi de-o viață, nu e mai mult de-atât și că, oricât ar promite, el nu se poate schimba, și tu, cu el neschimbat nu mai poți fi, ce te faci dacă știi sigur toate astea?
Să aleagă atunci relația călduță, comodă, liniștită care are potențial, dar despre el nu știe ce sentimente are, cât îs de adânci și de definitive și-ar vrea să fie sigură că pentru el e și va rămâne totul indiferent de ce-ar putea simți ea? Ar putea și asta. Dar ce te faci dacă îl vezi pe individul ăsta cu bunele lui, dar și fără bani, fără prestanță, mai puțin masculin decât ți-ai dori, cu care câteodată te jenezi să ieși în oraș și pe care nici nu-l vezi iubindu-te ca pe ochii din cap?

Ziceți voi, că eu m-am săturat!:)

15 comentarii:

Anonim spunea...

Eu am muncit din greu la alegerea asta vreo luna si ceva. Bine, tipul ala cu "relatia blanda si linistita" se materializeaza, in cazul meu, in cativa pretendenti, foarte diferiti intre ei.
Alalta seara m-am decis: il iubesc pasional, insa pe mine ma iubesc sincer si neconditionat. Cu toate ca ma face fericita cateodata, atunci cand vrea, ma pune fata-n fata cu abisul, si nu mai suport drumul asta intre rai si iad.
Grea alegere! Si sa nu crezi ca nu ma tem ca voi ceda din nou. Insa fiecare zi care trece si care imi arata ca pot sa traiesc fara ..., ma face sa fiu increzatoare.
Ar trebui sa ma opresc aici, deja am scris prea mult...

ada spunea...

been there :( eu cred ca atunci cand o relatie ajunge s-o completeze pe cealalta, n-ai cum sa alegi bine, oricare ar fi drumul pe care te decizi sa mergi. tot ce urmeaza alegerii incepe cu "what if..."

Ambasadoarea spunea...

N-ai scris prea mult, Annemarie, mai era loc. Stiu cum e, am facut si eu la un moment dat o alegere de genul asta, n-am regretat nici o clipa, sper sa fie asa si in cazul tau si in cazul prietenei;)

Ada, da, sa lupti cu "what if" e partea cea mai grea. Stii cand mi-am dat eu seama ca am facut alegerea potrivita? Cand mi-am dat seama ca nu as putea renunta la ce am de dragul a ceea ce am avut...

Liana spunea...

Fara suparare, dar prietena ta ori e dusa, ori nu are self esteem.

Adica ... frate, gigelul nu misca un deget pt tine. Ok, iei o saptamana concediu, te inchizi in camera, faci maraton de filme depresive, plangi si trece.

Parerea mea e ca daca trebuie sa alegi, nu ii vrei pe nici unul 100%. Si ca sa mearga ceva, trebuie sa vrei 100%. Si sa iei atitudine regardless consecintele.

Anonim spunea...

In momentele de suferinta autentica ai senzatia ca nu mai traieste nimeni aceleasi sentimente. Insa citind povestirea ta de astazi mi-am dat seama ca pe termen lung, voi vorbi si eu ca tine... Orice-ar fi, trece! Toate trec.

George D. spunea...

Cat de complicata poate fi proiectia unei relatii in capul unei femei..;))

Sa speram ca prietena ta nu va avea sorta "Magarului lui Buridan"...

Ambasadoarea spunea...

Liana, fara suparare, e si dusa si nici nu da pe-afara de self-esteem:) Pai sigur ca nu-l vrea pe nici unul 100%, de-aici toata dilema, ce simplu ar mai fi fost sa aleaga asa! Marele argument invocat si sustinut pana in panzele albe asta a fost: ca individul nr. 1 nu scoate artileria grea, nu se da de 3 ori peste cap (nici macar o data)sa faca, sa convinga, sa ademeneasca:) De fapt, doar vorbe si-atat!

Annemarie, asa e, credem ca suntem unici in ceea ce simtim si cand-colo milioane de oameni au trait momente ca ale noastre inaintea noastra (sau in timp cu noi ori dupa noi...). Si daca nu trec, vei sti ce sa faci. Iar daca e prea tarziu, inseamna ca n-a fost sa fie:)

George, foarte interesant, nu am privit "problema" si din punct de vedere masculin, merci c-ai intervenit. Zi tot, cum e la barbati?
PS: Si fa si un rezumat la "Magarul lui Buridan" ca prin ograda noastra n-a trecut;)

Anda spunea...

N-ai cum sa-l iubesti decat pe unul. Nu prea inteleg cum e cu relatia comoda si linistita si nu-i vad rostul. Doar ca sa ai pe cineva? Alegi cu inima si dupa aia iti folosesti si capul.

Ambasadoarea spunea...

Hmmm, stiu o gramada de persoane, Anda, care te-ar contrazice in legatura cu alegerile facute cu inima si cel putin 2 care mi-ar spune sa-ti spun ca ele au iubit 2 persoane in acelasi timp. Eu nu cred in asa ceva, dar stiu ca si alegerile facute cu inima pot fi de-a dreptul cretine uneori.
Poate ca nu iubeste cu adevarat pe nici unul, dar nu pierde din vedere nici "beneficiile" aduse de fiecare; in plus, are o reala teama de singuratate.

Evergreen spunea...

Din fericire pe planeta asta nu-s numai cei doi barbati.

Am avut si eu problema trecutului. Doamne, 6 ani m-am perpelit pentru o iubire. 6!!! Dupa care intr-o zi a trecut de la sine. Acum ma impac mai usor cu ce a fost.

Tipii astia sunt doi oameni diferiti, deci iubiri diferite, adica nordicul n-o s-o iubeasca asa si asta n-o s-o iubeasca precum nordicul. Ea trebuie sa nu aleaga, ci sa se gandeasca ce-o reprezinta pe ea. Desi extremele astea nu-s chiar bune.

Andrada spunea...

Cu magarul lui Buridan este ceva de genul - incercand sa ajunga la doua gramezi cu fan aflate in directii opuse, moare de foame pentru ca nu poate sa aleaga.

Bai, stiu perfect cum e cu alegerile nebune, si cu barbatii care cred ca li se cuvine. Am o gramada de povesti despre nebunie. A mea.

No fuckin way. Pentru nimic in lume nu trebuie sa se duca dupa nordic. Nu stiu daca cea mai buna solutie este asta mic, ca daca ii e jena sa iasa cu el in oras, e de rau.
Intrebarea mea - chiar are de ce sa-i fie jena? sau e in capul ei (ca se mai intampla si d-astea). Ne cream niste false asteptari de la dragostea vietii noastre, and when it turns out ca de fapt nu e tocmai brunet si nu are tocmai ochii verzi, intram asa intr-un fel de negare.

In fine, mesajul meu este - mai cauta, fato, mai cauta sau mai asteapta, sau amandoua la un loc :)

Andrada spunea...

Cu magarul lui Buridan este ceva de genul - incercand sa ajunga la doua gramezi cu fan aflate in directii opuse, moare de foame pentru ca nu poate sa aleaga.

Bai, stiu perfect cum e cu alegerile nebune, si cu barbatii care cred ca li se cuvine. Am o gramada de povesti despre nebunie. A mea.

No fuckin way. Pentru nimic in lume nu trebuie sa se duca dupa nordic. Nu stiu daca cea mai buna solutie este asta mic, ca daca ii e jena sa iasa cu el in oras, e de rau.
Intrebarea mea - chiar are de ce sa-i fie jena? sau e in capul ei (ca se mai intampla si d-astea). Ne cream niste false asteptari de la dragostea vietii noastre, and when it turns out ca de fapt nu e tocmai brunet si nu are tocmai ochii verzi, intram asa intr-un fel de negare.

In fine, mesajul meu este - mai cauta, fato, mai cauta sau mai asteapta, sau amandoua la un loc :)

Angela Ribus spunea...

De acord cu Andrada. Ea a zis mai bine decat ma pregateam eu.
Da' cine suntem noi sa ne dam cu parerea?

Prietena ta se va mai arde o data cu nordicul, la care va renunta in final, dupa inca o portie de suferinta. Celalalt (actualul) va disparea de unde a venit, si un altul, nestiut acum, o va mai face sa sufere pana cand isi va gasi linistea.

Se cheama soarta.

Ambasadoarea spunea...

Da, Andrada a spus-o foarte bine. Eu nu inteleg cum noi ne putem da seama de toate astea si ea nu. Innebunesc daca ma mai intreaba o data ce sa faca. Si sigur ma mai intreaba. Deci sigur innebunesc. A, si "asta micu'"... nu sclipeste, dar nici ca dracu' n-arata:)

Angela, dupa bombardamentele din ultimul timp cu mesaje de tip "nu-mi pot imagina viata fara tine" (asta, desi, evident, n-a avut nici o problema in a trai foarte bine un an de zile fara, izgonind-o din viata lui ca pe un caine lepros) probabil ca va ceda si se va intoarce la nordic. O sa regrete? Desigur. O sa-l piarda pe celalalt, cu care putea (si recunoaste asta) dezvolta o relatie frumoasa, echilibrata, cu sentimente chiar? Posibil. O sa regrete? Hell, yes! O sa-mi toace mie creirii pana o sa fug cu tot neamu' meu in munti? Precis:)

Andrada spunea...

Am vizualizat asta cu fuga cu tot neamul in munti :)))
Heidi style.